Previziunile sezonului 2022/23 în Serie A

Ciao ragazzi! Că nu vă pot numi amici pe toți, oricât și-ar dori unii asta. Iată-ne ajunși la momentul atât de așteptat: începe un nou sezon de Serie A. Așa că revine la viață și site-ul ăsta, care nu mai e așa de activ ca pe vremuri. Precum campionatul italian, practic.

Dacă se întoarce Il Calcio, avem tradiționalele previziuni de început de sezon. Sau, cum ar spune răutăcioșii, motive de râs la final. Bine, există și scenariul – puțin probabil – ca pronosticurile astea să fie în mare parte spot-on, caz în care acest preview va deveni material de „v-am spus eu, afonilor!”.

Înainte să ne dăm cu părerea despre cine ce va face în noua ediție de Serie A, să aruncăm puțin un ochi peste ce a fost vara asta. Dacă anul trecut Gazzetta dello Sport anunța că începe „il campionato dei campioni”, anul ăsta suntem anunțați că vom avea un „campionato stellare”. „Cometa” Lukaku, „supernova” Di Maria, d-astea… Plus o trimitere la faptul că Milan și Inter pleacă în cursa pentru titlul 20, ceea ce înseamnă a doua stea pe emblemă. Sunt mulți care văd o reeditare a luptei pentru Scudetto din stagiunea trecută, deși, probabil, favorita trebuie căutată în altă parte. La Torino, adică…

Favoritele sezonului 2022/23 în Serie A

Știu, pare un deja-vu. Așa s-a spus și în 2021, iar dungile alb-negre au fost, până la urmă, de 4. Maximum ce a putut face revenitul Max. Dovada că reîncălzirea ciorbei nu e o soluție. Dar asta nu pare să-i fi descurajat pe băieții din Piemont, care mai bagă o fisă și cu Pogba, navetist de carieră pe traseul Manchester-Torino. Francezul s-a și accidentat, continuând astfel trendul ultimilor ani pe Old Trafford, iar problemele sale medicale reprezintă unul dintre semnele de întrebare pentru Allegri. Care mai are și altele pe cap. De exemplu, Chiesa încă e în proces de refacere, plecarea lui Chiellini reprezintă o pierdere la capitolul leadership (plus că am văzut la Milan ce înseamnă Bonucci lăsat să fie el șef peste apărare), Alex Sandro e tot acolo, iar jocul… Eh, aici știm cu toții care e mentalitatea toscanului pasionat de curse de cai.

Chiar și așa, baba torineză a fost foarte activă pe piața transferurilor. De Ligt, cedat la Bayern, a fost înlocuit cu cel mai bun fundaș al sezonului trecut, Bremer. Luat de la rivala din oraș și de sub nasul dușmanului nerazzurro. A venit Di Maria, care, în ciuda celor 34 de ani, e încă ”verde” și e o garanție. Kostic e o altă soluție ofensivă foarte bună, care, în plus, îi oferă lui Allegri și posibilitatea de a alterna sistemul de joc. Și cumpărăturile ar putea continua cu Paredes și Depay, situație în care foarte puțini ar putea contesta statutul de mare favorită al zebrei. Sigur că tot Max va trebui să ”gătească” – și știm cum o face (hashtag numaifițrăi), dar și în mandatul său precedent diferența în momentele decisive era făcută de calitatea individuală superioară a jucătorilor pe care îi avea. Și nu trebuie să uităm în vreun moment despre cine vorbim (wink!). Iar odată reveniți Pogba și Chiesa, Răul ar deveni cu adevărat echipa de bătut.

Așa cum ziceam și mai sus, observ că, totuși, milanezele, sunt în continuare bine văzute, iar superioritatea asta în alb și negru e cam gri. Un motiv ar fi că la Torino se reconstruiește, se cam schimbă liniile, în timp ce Milan și Inter au continuitate. Ambele vin după sezoane solide, care au crescut încrederea și au deschis apetitul pentru succes. În plus, campioana l-a pierdut doar pe Kessie, iar vicecampioana, deocamdată, doar pe Perisic. În partea rossonera a orașului, transferul de paradă e Charles De Ketelaere, noul ”the shit” al Belgiei. Cireașa unui mercato în care sub comanda lui Pioli au mai ajuns Origi, care aduce experiența strânsă în anii petrecuți pe Anfield, și Yacine Adli, o mutarea care se înscrie în strategia recentă a clubului. E entuziasm mare în tabăra cuginilor și e firesc să fie. Bine, nu la fel de mare ca la Gazzetta dello Sport, care s-a cam aprins de câteva ori vara asta și a prezentat-o pe Milan ca pe o combinată Brazilia 70-Olanda 74, iar pe Padre Fane, un demn urmaș al lui Rinus Michels. Mai ușor cu fotbalul total pe scări, că 6-1 cu Vicenza nu e chiar cel mai relevant test!

Altfel, da, ultimele sezoane ar trebui să fie o lecție, inclusiv pentru increduli – subsemnatul inclus -, că Milan nu poate fi subestimată. Rămâne de văzut însă cum va gestiona acum o situație nouă: ea să fie echipa pe care ceilalți încearcă să o dea la o parte, nu cea care vine din urmă, fără a avea ceva de pierdut.

Tot cu un belgian iese în față și Inter. O figură familiară. După un singur an de Chelsea, Lukaku s-a întors unde i-a fost cel mai bine, nu chiar cu coada între picioare, dar nici departe. Un alt comeback din Premier League, ca să nu repetăm povestea cu ciorba reîncălzită (ups, am făcut-o deja!). Acum, na, o fi din categoria celor care se satură repede să mănânce fasole și cârnați la micul dejun, când pot băga o mortadella și un capuccino ca la carte. Nu o mai fi Il Calcio caput mundi, ca pe vremuri, însă Italia încă are atuurile sale. Chiar și la fotbal, unde nu a fost nevoie ca fetele să se apuce de alergat mingea ca să mai sărbătorească țara câștigarea unui trofeu internațional (și ăla tot acasă, desigur). În fine, nu gastronomia sau vremea l-au întors din drum pe Romelu, ci faptul că în Anglia a fost un flop, iar el și-a dat seama că a greșit plecând cum a plecat. Vedem dacă reușește să o dreagă, deși Interul pe care îl regăsește e cu totul altul față de cel pe care l-a lăsat.

În primul rând, nu mai e tăticul lui, Conte, cel care a scos tot ce era mai bun din el. Apoi, Simonel joacă un alt fotbal, cumva mai apropiat de Tuchel, și am văzut ce a însemnat asta pentru el. Nu în cele din urmă, e multă incertitudine la club. Încă nu e clar dacă mai pleacă vreun titular (Skriniar și Dumfries sunt numele cel mai des rostite când vine vorba despre vânzări). Există o problemă cu sponsorul principal, despre care nu se știe dacă își poate respecta obligațiile. Oamenii de la birouri nu reușesc să vândă. Pinamonti la Sassuolo e mai curând excepția care întărește regula. Mai ales că e un împrumut cu obligație de cumpărare. De fapt, Inter a cheltuit mai mulți bani pentru a scăpa de jucători (Vidal și Alexis), decât pentru a cumpăra alții. Suntem săraci, dar nici foarte deștepți. Strategia inițială de mercato a fost dată peste cap – paradoxal – chiar de împrumutul lui Lukaku. Așa au fost pierduți Bremer și Dybala, prezentați ca fiind obiectivele principale și cu care Marotta avea acorduri de mai multe luni, iar după venirea belgianului, nea Beppe și Ausilio chiar nu au mai avut spațiu de manevră pentru a mai lua pe cineva. Onana, Mkhitaryan, Asllani și Bellanova, achizițiile rezolvate anterior, reprezintă totuși un upgrade pentru banca lui Inzaghi. Dar dacă e ceva sigur la echipa asta, ceva-ul ăla e că nimic nu e sigur. Așa că lăsați-mă să am dubiile mele legate de ceea ce va urma.

Urmăritoarele

Sezonul trecut a fost șansa lui Napoli să ducă din nou Scudetto lângă Vezuviu după mai mult de trei decenii. A fost până s-a scos singură din joc. În sezonul ăsta, nea Aurelio pare decis să pună repede capăt oricărui vis de genul ăsta. În sensul de încă dinainte de startul campionatului. Să nu spere oamenii degeaba, vorba aia! Nu chiar „siete delle merde, torno a fare cinema”, dar ceva să nu placă la napoletani. Spalletti a rămas fără Koulibaly, Insigne, Mertens și Ospina și i-a primit pe Min-jae Kim, Khvicha Kvaratskhelia, Leo Ostigard, Mathias Olivera și Sirigu. Probabil lista va fi completată cu Raspadori și ”Cholito” Simeone. Mutări care, în perspectivă, nu sunt rele. Dar, la momentul ăsta, o clasare în Top 4 pare să fie o adevărată performanță. Don Luciano e îndreptățit să țipe ancora: „Ma che emozioni, ma che cazzo dice?”

În schimb, Roma lui Mourinho, care, desigur, nu a fost clădită într-o zi, ci într-un sezon și o vară, pare pregătită să se întoarcă în Liga Campionilor. Peste entuziasmul produs de câștigarea Conference League a fost pus un mercato spectaculos: Dybala, Matic, Wijnaldum și Celik. Și posibil să urmeze Belotti. Bonus: e al doilea an al lui Jose, așa că… Dacă ar fi să căutăm un ”dark horse” în lupta pentru Scudetto, cred că toate drumurile ar duce la Roma.

Și nu mă refer la Lazio, care, oricum, nu a stat degeaba și a făcut câteva mutări interesante – Romagnoli, Vecino, Marcos Antonio, Casale, Mario Gila, Luis Maximiano. Rămâne incertă situația lui Luis Alberto, dar Milinkovic-Savic pare să rămână încă un an pe Olimpico, astfel că, în teorie, Maurizio Sarri are material pentru a-și impune fotbalul pe care îl gândește. Un loc european ar fi ceva firesc. Pentru mai mult (Top 4, adică), probabil că ar trebui să se alinieze prea multe planete.

În aceeași situație e și Atalanta, rămasă după mult timp în afara Europei. Ceea ce s-ar putea dovedi un avantaj, chiar dacă Gasperini i-a primit până acum doar pe Ederson și Lookman, pierzându-l în schimb pe Freuler. Fiorentina l-a adus pe Jovic și-l ține pe Milenkovic, în tentativa de a progresa față de locul 7 din sezonul trecut, o clasare care a readus-o în Europa.

Le altre

Pare puțin probabil ca primele 8 clasate din sezonul trecut de Serie A să fie deranjate de celelalte echipe. Singurele care poate ar fi avut argumente să o facă – Sassuolo și Verona – nu prea le mai au. Hellas i-a făcut vânt lui Tudor, l-a cedat pe Simeone și merge mâna lui Ceofi (wink!), iar băieții în negru și verde l-au vândut pe Scamacca și probabil urmează Raspadori. Cam în ce formă sunt cele două am văzut deja în Cupa Italiei. Ambele au fost eliminate de adversare abia promovate în Serie B: Modena, respectiv Bari. Berardi s-a și enervat. Probabil pentru că el e, într-adevăr, singurul care nu pleacă de pe Mapei.

Sau poate de data asta va fi anul în care ambițiile lui Torino vor fi confirmate de rezultatele de pe teren. Sau poate iar ne-au păcălit textele frumos ticluite din Gazzetta dello Sport. Cotidianul simpaticului domn Cairo.

Mare curiozitate în jurul debutantei Monza. În acest moment, nou-promovata care pare cel mai bine echipată pentru a rămâne în Serie A. Deși Cremonese a mutat de asemenea interesant cu golgheterul ediției trecute din Conference League, Cyriel Dessers, și cu Okereke, fostul atacant al retrogradatei Venezia.

Va fi o ediție de Serie A făcută și mai interesantă de pauza pentru Cupa Mondială din Qatar. Poate un plus pentru turneul final, pentru că jucătorii vor merge acolo nu după un sezon extenuant, ci în vârf de formă sau pe aproape. Dar și o posibilă problemă în plus pentru echipele de top cu mulți internaționali. Ca să nu mai vorbim că întreruperea ar putea schimba momentumul pentru una dintre favoritele la titlu. Sau mai multe. Tocmai de aceea, predicțiile pe anul ăsta reprezintă o provocare și mai mare. Da’ să nu ne plângem din orice, precum Conte…

Așadar, motivul pentru care ne-am strâns azi aici.

Scudetto: ăia din Torino. Însă dacă lucrurile merg surprinzător de bine, nu ar fi o surpriză să ia Inter. Dacă ia tot Milan, ar fi o surpriză mai mare decât în sezonul trecut.

Liga Campionilor: astea 3 amintite mai sus și Roma.

Europa League: Lazio, Napoli

Conference League: Fiorentina

Serie B: Lecce, Spezia, Salernitana. Nu le-aș scoate din discuție pe Empoli și Verona.

Capocannoniere: Hai, că nu o fi tot Ciro! Rămân la pronosticul de anul trecut: Vlahovic (șanse mari cu Di Maria și Kostic) sau Lautaro.

Opinia nepopulară: legată cumva de ce am scris mai sus. Lautaro dă mai multe goluri decât Lukaku.

Echipa de urmărit: am scris deja – Roma.

Jucătorul de urmărit: De Ketelaere. Bine, nu e singurul.

Românul de urmărit: Ionuț Radu. După finalul sezonului trecut, nu prea are voie să dea pe lângă ele la Cremonese.

Cupa Italiei: Roma are culoar bun pentru finală. Și acolo știe Jose.

Nu uitați de Fantasy Serie A. Găsiți AICI tot ce trebuie și codul ligii pe care am creat-o.

În loc de tradiționalul „ciao, pa!”, ceva clasic:

The forthcoming return of @SerieA_EN 🇮🇹 on Saturday reminded me of this classic 😂 pic.twitter.com/KPVjzGawka

— Adam Summerton (@adamsummerton) August 10, 2022

Buon campionato a tutti! Mă rog, nu chiar tuturor…

Sursa foto deschidere: legaseriea.it