Tătărismele sezonului 2021/22 în Serie A

Au trecut mai mult de două săptămâni de când s-a terminat Serie A și o lună de când nu s-a mai scris ceva pe site-ul ăsta, cândva destul de activ. Așa că e cazul să luăm Diavolul de coarne și să facem o retrospectivă tătărească a sezonului care s-a încheiat cu primul Scudetto în 11 ani pentru AC Milan. Și chiar dacă scrie un Tătaru, autorul mai înțelege una-alta despre mersul în Il Calcio.

Bine, dacă ne luăm după predicțiile făcute la startul campionatului, nu prea sunt motive să creadă cineva afirmația de mai sus.

Așadar, eu am trimis viitoarea campioană în Europa League (dar le-am bunghit pe celelalte două din UEL), am fost prea darnic cu Atalanta, care nu a prins nimic, am nimerit 3 din 4 în UCL, am zbârcit-o cu retrogradatele, am prins câștigătoarea Cupei (Simonel, desigur!), iar băieții despre care credeam că pot schimba garda în clasamentul golgheterilor măcar au terminat pe podium. Dar Ciro tot nu s-a lăsat dus. Cât despre Răzvan Marin, mai bine să nu vorbim…

Deși tocmai ne-am lămurit că nu-s vreun etalon, faptul că Milan, echipa pe care nu o dădeam nici în Top 4, a luat totuși titlul înseamnă două lucruri. Primul, că avem de-a face cu o surpriză. Nu de proporții nemaiîntâlnite, dar o surpriză. Mai ales dacă ne raportăm la așteptările inițiale. Al doilea, că, într-adevăr, nivelul campionatului a fost mai scăzut chiar și decât în sezonul precedent. Până și talibanul Ilcu, cel care nu recunoaște niciodată nimic, a recunoscut. Partea a doua, cel puțin.

Ah, chiar, despre Milan campioană s-a discutat, printre caterinci și înțepături, la frumosul podcast pe care îl fac cu frecvența cu care echipa lui Allegri face un meci cu adevărat bun. Hai, că vă las și embed-ul, în caz că l-ați ratat!

Acum, faptul că o echipă a luat titlul cu jucători precum Kalulu, Krunic, Messias sau Saelemaekers (toți cu aproape 30 de meciuri sau chiar peste) e suficient pentru a avea dubii în privința valorii campionatului. În același timp, asta spune multe și despre celelalte ”favorite”. Într-un fel sau altul, Inter, Napoli și alba-neagra torineză au reușit să-și pună piedici singure, ceea ce a eliberat drumul pentru Milan. Într-o cursă a echipelor cu multe limite, cea a lui Pioli a știut să și le ascundă cel mai bine pe ale sale. A greșit cel mai puțin și a câștigat titlul (da, l-a câștigat!) prin sprintul din ultimele etape, în care a gestionat perfect presiunea și puținele momente în care s-a aflat în dificultate.

Poate că Inter, Napoli și echipa care a terminat pe locul 4 având cel mai bine plătit antrenor din Serie A și transferând golgheterul campionatului în iarnă, pe 80 de milioane, sunt mai bune, luate om cu om. Dar, când s-a tras linie, Milan a fost echipa mai bună, iar ăsta e un lucru pe care nu-l poate schimba nimeni, indiferent de ceea ce crede unul sau altul.

În concluzie, Milan campioană, Inter a luat Cupa și Supercupa (un bilanț decent, ținând cont de dezastrul pe care îl prevedeau mulți vara trecută), iar Roma a adus Italiei primul trofeu european după 12 ani. A fost nevoie să se întoarcă Mourinho în Serie A pentru ca ăia din Torino să rămână de căruță. Sau, cum ar spune Jose, „zeru tituli”.

Acum să trecem la superlativele alea! Am impresia că, totuși, pentru ele v-ați strâns azi aici.

SALERNITANA E POVESTEA SEZONULUI ÎN SERIE A

Avem un update pe lista celor care bat pe toată lumea și salvează pe oricine din orice situație, indiferent cât de fără scăpare pare. Lângă Chuck Norris, Steven Seagal și Bruce Willis îl punem pe Davide Nicola. A mai evitat el retrogradări, însă asta cu Salernitana e cu adevărat un capolavoro. O echipă care aproape a fost exclusă din Serie A la jumătatea sezonului, care era ultima și avea doar 13 puncte când a preluat-o, cu 15 meciuri rămase de jucat, a reușit totuși să nu cadă în Serie B. Ca să vă dați seama de nivelul miracolului, vorbim despre al doilea cel mai slab atac și cea mai slabă apărare din campionat.

Și astfel, pentru prima oară în lunga istorie a clubului, Salernitana va juca doi ani la rând în Serie A. Cu o peluză cum e cea de pe Arechi, era și păcat ca deznodământul să fie altul. Și considerăm asta ca fiind coregrafia sezonului. Pentru că e.

Bine, în cel mai pur stil italian, au început drama și scandalul. Walter Sabatini, unul dintre artizanii acestei ”evadări” spectaculoase, a plecat deja de la club și nu a fost nevoie de mult timp ca să înceapă să curgă niște cuvinte grele. Vedeți? D-asta nu e bine să amâni prea mult retrospectivele astea, că imediat apare ceva care să erodeze povestea frumoasă…

LE ALTRE

Vincenzo Italiano a confirmat sezonul excelent de la Spezia și, în ciuda unui final de campionat departe de nivelul arătat mult timp de Viola, a readus-o pe Fiorentina în Europa. Toscanii au terminat pe 7 și vor juca în Conference League. Competiția aia pentru care în Roma s-a băgat din nou pâine și circ.

Verona, despre care credeam că ar putea pica (și după cum începuse era pe ”drumul cel bun”), a venit pe 9, după decepția Atalanta și înaintea fostului antrenor, Ivan Juric, care și-a confirmat priceperea ducând-o pe Torino în Top 10, după ce granata a avut ani mulți cu emoții legate de rămânerea în Serie A.

Nu a prins loc în prima jumătate Sassuolo, echipa cu potențial, dar inconstantă, în timp ce Udinese și Bologna rămân acolo, în no man’s land. Mai încurcă pe ici, pe colo, mai influențează o luptă la titlu, dar din zona lor nu le scoți. Sampdoria a avut un an greu, dar a încheiat satisfăcută că i-a dat rivalei din oraș brânciul decisiv spre Serie B. Empoli și Spezia au reușit să scape fără prea mari emoții. Mai ales toscanii, care au făcut o primă jumătate de sezon remarcabilă, astfel că în a doua și-au permis să fie sacul lovit de aproape toată lumea.

Și ajungem la repetentele clasei. Cagliari și Genoa s-au chinuit mult de tot să retrogradeze în ultimii ani și probabil nici ele nu-și explică modul în care au reușit să amâne momentul. Inevitabilul s-a produs, în ciuda unor zbateri ce păreau să dea rezultate la un moment dat. Venezia are un proiect interesant și tricouri-cult, dar nu și șmecheria necesară pentru a supraviețui în Serie A. Poate revine repede, totuși…

PRIMELE SCHIMBĂRI

Anul trecut, nici nu se terminase bine campionatul și s-au făcut multe schimbări la vârf. În 2022, nu a mai fost cazul. Totuși, am avut câteva surprize. De fapt, niște exemple de cum ți se urăște cu binele.

Igor Tudor l-a înlocuit pe Eusebio Di Francesco după 3 etape în care Verona nu luase vreun punct și a făcut din gialloblu una dintre cele mai mișto de privit echipe din Serie A. Pe lângă clasarea excelentă, ținând cont de start și de resurse. Cu toate astea, nu a rămas pe Bentegodi La fel, Empoli a decis să se despartă de Aurelio Andreazzoli, care-și îndeplinise obiectivul încă din decembrie. Chestii italienești, nu are rost să încercăm să le înțelegem.

În rest, încă e incertă situația lui Gasperini la Atalanta, unde evident s-a cam încheiat cel mai bun ciclu din istoria clubului, și o schimbare de antrenor la Udinese, de care oricum nu-i pasă nimănui.

ECHIPA SEZONULUI

Maignan (Milan) – Molina (Udinese), Skriniar (Inter), Bremer (Torino), Perisic (Inter) – Tonali (Milan), Brozovic (Inter) – Berardi (Sassuolo), Milinkovic-Savic (Lazio), Rafa Leao (Milan) – Immobile (Lazio)

JUCĂTORUL SEZONULUI: RAFA LEAO

Aici e un mic paradox. Nu a existat cu adevărat un jucător care să se impună prin constanță și să fie la același nivel din prima până în ultima etapă. Cu toate acestea, opțiunea Rafa Leao îi pune de acord pe cei mai mulți. Poate pentru că a fost golgheterul campioanei (la egalitate cu Giroud). Poate pentru că, de multe ori, toată strategia ofensivă a lui Pioli s-a bazat pe pasa lungă către portughez. Iar el, într-un fel sau altul, a reușit să livreze. Cel mai probabil, e alegerea firească datorită prestațiile excelente din finalul sezonului. Sprintul rossonerilor a purtat amprenta lui. În ultimele 6 etape, nu a fost meci în care să nu marcheze sau să nu ofere un assist. Aproape de fiecare dată, în momente hotărâtoare și în care părea să se instaleze incertitudinea. Lusitanul a devenit ceea ce toată lumea de la Milan aștepta să devină și a făcut-o exact atunci când a fost mai mare nevoie.

ANTRENORUL SEZONULUI: STEFANO PIOLI

Dacă iei titlul împotriva tuturor previziunilor și o mai și faci cu Kalulu, Krunic, Messias și Saelemaekers, îi trimiți pe toți la plimbare și nu ai rival la categoria asta.

TRANSFERUL SEZONULUI: MIKE MAIGNAN

Știți cum se spune: învingătorul are întotdeauna dreptate. Doar că la categoria asta, nu putea fi altă opțiune, deși mocăciunea Hakan nu s-a descurcat rău, iar Tammy Abraham a fost al patrulea marcator al campionatului, pentru a da doar alte exemple. Însă francezul adus de la Lille pe mărunțiș nu doar că nu a simțit presiunea de a umple golul lăsat de Donnarumma, dar a fost și unul dintre artizanii acestui Scudetto. A dat siguranță echipei și a fost providențial în multe momente care puteau schimba sezonul rossonerilor. No debate here!

GOLUL SEZONULUI: KEITA BALDE

Știu, cursa lui Theo Hernandez din meciul cu Atalanta e încă proaspătă în memorie și a venit într-un meci cu greutate pentru deznodământul luptei pentru titlu. Însă chiar și momentul remarcabil al francezului e eclipsat de acrobația lui Keita din meciul cu Sassuolo. A retrogradat, dar a dat și cel mai frumos gol al campionatului!

Și să nu uităm de acest capolavoro al lui Lorenzo Pellegrini, pe Bentegodi.

ASSISTUL SEZONULUI: FELIPE ANDERSON

Asta e o categorie în care chiar am avut de unde alege. M-am uitat bine inclusiv la niște pase date de portari. Pentru exemplificare, Maignan și Maenpaa. Aveau argumente și Malinovskyi, Barella sau Berardi. Însă rămân la Felipe Anderson și assistul din Derby della Capitale pentru Milinkovic-Savic. Ușurința aia cu care a pus mingea exact unde trebuia… Minute în șir nu m-am săturat să mă uit la pasa aia!

PARADA SEZONULUI: GUGLIELMO VICARIO

Au fost buni și Musso, și Maenpaa. Dar nu ca revelația din poarta lui Empoli, care a scos incredibil chestia asta în meciul cu Salernitana.

CEL MAI MARE PROGRES: SANDRO TONALI

Calitatea jucătorului nu a fost în dubiu nici în timpul primului sezon, când a fost mai mult rezervă și a fost departe de ceea ce așteptau fanii. În ediția asta de campionat care s-a încheiat, a sărit în cealaltă extremă: nu doar că a devenit titular indiscutabil, ci a și avut un rol crucial în câștigarea titlului.

BIDONUL SEZONULUI: EUSEBIO DI FRANCESCO

S-a cam dus creditul pe care i l-a asigurat semifinala de Liga Campionilor cu Roma. Omul a mers din rău în mai rău, iar la Verona a rezistat doar 3 meciuri. Apoi nu l-a mai băgat nimeni în seamă. Și e de înțeles. Uitați-vă la ce a făcut Tudor cu aceleași resurse!

MECIUL SEZONULUI: INTER – NAPOLI 3-2

Ar fi de discutat șli oricum nu ne-am pune de acord. Au mai fost câteva candidate serioase: Napoli – Atalanta 2-3, Lazio – Roma 3-2, Fiorentina – Milan 4-3, Roma – Juventus 3-4, Venezia – Bologna 4-3 (absolut dement!) și chiar Inter – Milan 1-2. Și totuși, rămân cu frumusețea asta din toamna trecută, căreia nu i-a lipsit nimic.

PREMIUL GRESKO: IONUȚ RADU

Desigur…

PREMIUL ”MAGIUN” BARBU: DAVIDE NICOLA

PREMIUL ”TURCU’ PLĂTEȘTE”: HAKAN CALHANOGLU

hakan inter serie a

Cam atât de la mine, raga! Vă aștept curios opțiunile, că sigur nu putem fi de acord cu tot ce am scris eu aici. Ne revedem și în următorul sezon. Până atunci, un cântecel frumos să cântăm!

Sursa foto deschidere: cronachedi.it

5 Replies to “Tătărismele sezonului 2021/22 în Serie A”

  1. Salutare,

    Are si Milan meritul ei dar cred ca e un campionat pierdut de noi. Eu asa il vad. De la balbaiala cu penalty urile pana la meciul cu Genoa si infrangerea cu Milan. Meciul cu Torino… Chiar si infrangerea cu Lazio a venit asa , de nicaieri. Mi s -a parut ca am avut o atitudine de genul: ‘Las’ca nu e nimic. avem lotul mult mai bun. Se impiedica aia pana la final. Nu au cum sa o tina asa pana la sfarsit’ In cele din urma ne-a costat un titlu.

    Dezamagirea sezonuui pt mine e Sassuolo. Strigi prin toata presa ca nu dai nimic sub 40 mil. Ai atacul ala asa ‘mirific’ si ce faci de la meciul cu Inter incoace….. Gioco di mano! Termina Verona si Torino deasupra ta cand puteai sa te bati la loc de EL. Stiu ca zicea colegul tau din ultimul podcast, milanistul (imi cer scuze ca nu i-am retinut numele) ca Sampdoria a luat si ea in meciul cu noi niste goluri aiurea dar sa ma ierte… alea la Sassuolo au fost rusine mare!! Terci ca sa nu zic ceva din ce e facut tortul!!…De meciul cu Napoli ce sa mai spun…

    Forza Inter!

  2. Asa zic si eu mai mult pierdut de noi decat castigat de milan.dar pana la urma asemenea mici detalii fac diferenta la nivel inalt,si una peste alta l-au meritat.Plus portarul Maignan e peste toti portari italieni si din Italia la momentul acesta.
    Jos palaria pentru realizarea lui Salernitana, nu as fi crezut nici in ruptul capului.
    Sassuolo pare un Chievo 2.0 meciuri mari,puncte pierdute,transferuri pe profit,cofetariile sau cimentul nu-i de ajuns cand tragi linie….
    Cagliari management defectuos pe toate liniile,meritat in Serie B
    Marotta e un geniu,tot timpul realizezi asta ulterior.

  3. Nu o dădeai pe Ac Milan in top 4 după ce și în campionatul anterior a arătat că este una care poate sta chiar mai sus in clasament ?
    Atunci scuzama dar cred că nu ai urmărit suficient serie A de spui bazaconiile astea …
    Eu sunt interist de mic copil dar se vedea clar că Ac Milan jucau foarte bine mai ales a doua parte a sezonului anterior.
    Ok că nu erau cei favoriți cum nici Juventus nu părea că e atât de slabă mai ales că a venit Alegri.
    Nu mai faceți articole de acest gen că sincer rad și curcile…
    Dacă te apuci de ceva trebuie să-l faci cum trebuie , și mai ales trebuie să fi informat nu doar să tastezi niste chestii aiurea cu speranța că proștii pun botul .
    Acum toți v-ați făcut jurnaliștii , ziariști dar materialul e de slabă calitate nene și informațiile raportate total eronate .

    1. ionuttataru says: Răspunde

      Bine, dar când mă cerți și mă critici, încearcă să scrii corect.

      Gen: scuză-mă, nu scuzama; fii informat, nu fi; jurnaliști, nu jurnaliștii. Și folosește cu încredere virgule. Iar când o faci, folosește-le cum trebuie.

      Altfel, e ok. Cititorii mei știu ce și cum scriu. Știu că nu mi-e frică să-mi asum păreri și nu mă tem să mă iau și singur la mișto, atunci când e cazul.

    2. Tu pe cine esti suparat?
      Pe Ionut Tataru?
      Dai drumul la caine cand vine postasul,ia un calmant.

Lasă un răspuns