Tătărismele sezonului 2020/21 în Serie A

În sfârșit, ragazzi, a venit și momentul ăsta! Inter e campione d’Italia, iar eu pot face relaxat și cu un mare rânjet pe mutră retrospectiva sezonului din Serie A. Spoiler alert: vor exista aroganțe, înțepături, bășini (spuneți-le cum vreți!) și păreri ieșite din rând. Așa că cei care nu suportați chestii d-astea sau vă luați prea în serios ar fi bine să vă opriți aici. Dar ar fi păcat. Pentru voi zic.

Așadar, după un exagerat de lung deceniu, avem o altă campioană. Dovada că și Binili învinge. Păcat că nu la fel de des ca Răul. Și da, ne pare rău, dar Moș Crăciun nu există. Și oricum, Răul a pierdut doar parțial. Pentru că, așa cum se zice lângă Vezuviu, „Giulietta è na zoccola”, dungile alb-negre nu au rămas în afara Top 4. A ajutat puțin (wink!) și cadoul lui Calvarese din penultima etapă. Faceți voi calculele, că la Torino e greu cu matematica. Eh, măcar Italia își trimite în Liga Campionilor cele mai bune 3 echipe: Inter, Milan și Atalanta. Împiedicații de la Napoli și Lazio merg în Europa League, în timp ce Roma se va putea lăuda peste ani că a fost prima reprezentantă a țării în competiția emergentă a continentului: Conference League. Benevento, Crotone și Parma se duc în Serie B și nu e nicio surpriză, deși ai lui Pippo ne-au păcălit puțin cu turul ăla bun. Sau cu victoria de la Torino, care pare să-i fi supărat rău pe unii, că după aia nu s-a mai legat nimic. Calabrezii au reușit să scape de ultimul loc, pe care l-au ocupat în permanență, pentru că Romena de pe Tardini a depășit cu mult cele mai pesimiste previziuni.

După ani grei, în care a fost depășit de Quagliarella, Zapata, Piatek și Ciro, Cristinel a ieșit golgheter și în Serie A (capocannoniere, cum spunem noi, italienii), iar Malinovskyi, cu un final de sezon de Pallone d’Oro, a reușit cele mai multe pase decisive.

Ia să vedem ce pică pe ce am prevăzut eu la începutul sezonului:

Așadar, am bunghit trei sferturi din Top 4, două din 3 la restul cupelor europene, o retrogradată jumătate (am zis occhio la Parma!), cel mai bun român și am citit-o ok pe Sassuolo. Se putea și mai rău. Oricum, parcă am fost mai aproape decât a fost echipa de pe locul 2 de Inter.

Astea ar fi cele mai importante chestii, dar desigur că nu pentru ele ați venit aici. Pe multe le știați deja, ori le puteți găsi pe tot internetul. Plus că sezonul de Serie A înseamnă mai mult decât atât.

SPEZIA E POVESTEA SEZONULUI ÎN SERIE A

De exemplu, dacă două dintre nou-promovate au făcut cale-ntoarsă (cum a devenit o tradiție în ultimii ani), Spezia, și debutantă pe deasupra, s-a salvat și a făcut-o în aplauzele meritate ale neutrilor. Nu vă lăsați păcăliți de locul 15 și cele doar 6 puncte pe care le-a avut peste Benevento. Băieții de pe Picco au fost mai buni de-atât. Fotbalul lor nu te lasă indiferent, iar Vincenzo Italiano e material de antrenor capabil să rămână mulți ani prin zonă.

LE ALTRE

Parma a luat toți ochii, în sens negativ, dar nici prăbușirea asta abruptă nu poate eclipsa complet sezonul catastrofal făcut de Cagliari și Torino. Echipe care au început cu ambiții mari (greu de explicat, în condițiile în care antrenori erau Di Francesco, respectiv Giampaolo), dar care au gâfâit de am crezut că-și dau sufletul, până să scape în ultimele etape. În schimb, Udinese și Genoa ne-au arătat din nou că există mereu o cale. Sassuolo a avut momente, mai ales în tur, când părea că poate deveni una dintre poveștile campionatului. Cumva, a și fost. A luptat pentru Europa până în ultima rundă și a fost în Conference League până cu vreo 5 minute înainte de finalul etapei a 38-a, până să o egaleze Roma pe Spezia. Dar, la fel ca la Verona, pare că mai mult nu se poate. De aia s-a și cărat imedat De Zerbi, care s-a dus să se bată cu nea Mircea în Ucraina. Ca antrenor al creației lu’ nea Mircea. 

Bătrânul Ranieri a reușit, cum-necum, să o ducă pe Sampdoria în prima jumătate a clasamentului. Dar e cumva ca în meme aia cu Travolta, care se uită confuz în stânga și-n dreapta: a fost departe de retrogradare, dar nici măcar aproape de Europa. Doria a fost într-un no man’s land, practic. Fiorentina a avut un alt sezon agitat – și pe teren, și pe bancă -, iar Bologna a rămas echipa care nu spune mare lucru și se învârte în jurul aceluiași loc.

Bun, acum, că am terminat recapitularea rapidă, să trecem la chestiile cu adevărat importante.

NE PLEACĂ ANTRENORII, RAGAZZI!

Din primele zece clasate, doar două sunt sigure că vor continua cu același antrenor, la momentul ăsta. Padre Pioli și-a mai câștigat un sezon (sau cât o fi) la Milan, iar Gasperini e de neclintit de la Atalanta. Conte joacă sceneta tradițională a nemulțumitului. „Maestro” Pirlo nu are parte de gratitudine după ce a luat două trofee și a obținut entuziasmant locul 4 (ceea ce mi se pare nedrept, sincer acum), așa că încă nu a fost confirmat cu toată gura. Gattuso a fost trimis la plimbare imediat după ultima etapă (printr-un tweet, desigur), însă și-a găsit deja de lucru, la Fiorentina. Lotito pare că s-a săturat și el de eterna plângăceală a lui Simonel, Roma deja l-a anunțat pe Jose, despre De Zerbi am vorbit mai sus, Ranieri a anunțat că pleacă, iar Juric lasă Verona pentru Cairo. Nu ăla din Egipt, ci ăla cu Gazzetta și Torino. 

Totul bene și bello , da’ dacă facem schimbări, poate dăm dovadă și de ceva imaginație. Și nu, nu mă gândesc la Serse Cosmi.

ECHIPA SEZONULUI ÎN SERIE A:

Donnarumma – Hakimi, Skriniar, De Ligt, Gosens – Malinovskyi, Kessie, Barella – Cristiano Ronaldo, Lukaku, Muriel

JUCĂTORUL SEZONULUI: ROMELU LUKAKU

Serios, e cineva care vrea să pierdem timpul la categoria asta? Putem să vorbim despre cifre, dar nu despre asta e vorba. Oricine pricepe puțin din fotbal nu poate contesta alegerea lui Lukaku.

ANTRENORUL SEZONULUI: ANTONIO CONTE

Pe la sfârșitul lui februarie, când Inter își luase deja viteză, Andonio a dat un interviu în Corriere della Sera. La un moment dat, a zis următoarea chestie: „Când se vorbește despre mine există întotdeauna un dar. E bun, dar… Acel dar mă stimulează”. Are dreptate…

E bun, dar mereu nemulțumit.
A început hegemonia aia mai mult neagră decât albă, dar golul lui Muntari…
A reușit un capolavoro tactic la Euro contra Spaniei, dar e singurul selecționer al Italiei eliminat de Germania la un turneu final.
A luat titlu cu Chelsea, dar nu juca în cupele europene.
E o certitudine că iei titlul cu el pe bancă, dar eșuează (de obicei lamentabil) în Europa.

Ați prins ideea. Și toate chestiile alea sunt adevărate. Totuși, printre atâtea „dar-uri”, e și un însă. ÎNSĂ a fost adus de Inter ca să oprească seria pe care tot el a început-o și a reușit. Și a făcut-o convingător și într-un context dificil. Problemele financiare ale clubului nu mai sunt un secret pentru nimeni. Și să nu uităm de tradiția interistă de a se prăbuși în a doua jumătate a sezonului. Conte a ținut grupul concentrat doar la ce a avut de făcut pe teren, iar rezultatele le-a văzut toată lumea. În plus, să nu trecem ușor peste faptul că a părut mai flexibil vis-a-vis de anumite chestii. Eriksen, de exemplu. Contează mai puțin dacă a făcut-o din convingere sau pentru că nu a avut încontro. A vrut doar să câștige și exact asta a făcut.

TRANSFERUL SEZONULUI: ACHRAF HAKIMI

Eh, nu e ca și cum nu v-am avertizat că băiatul ăsta poate fi decisiv în cursa pentru Scudetto. Odată ce adaptarea a fost completă (destul de repede), iar criticile inițiale ale lui Conte nu l-au afectat, ci l-au făcut și mai determinat, lucrurile au venit de la sine. 7 goluri, 8 assisturi, câteva penalty-uri scoase și sute de sprinturi irezistible.

Bună și mutarea ălora cu Chiesa. Un jucător aflat destul de sus în topul nesuferiților personali. Și am impresia că e în urcare. Însă fotbalistic sigur va deveni fundamental la Torino.

GOLUL SEZONULUI: DANIELE VERDE

Dai ragazzi, nici măcar nu e vreo cursă aici!

Și dacă îmi permiteți – și-mi permiteți, că-s la mine acasă -, două „slăbiciuni” personale: Zaccagni cu Spezia și voleul lui Dimarco împotriva lui Torino.

ASSISTUL SEZONULUI: BASTONI PENTRU BARELLA

Sunt foarte neinteresat dacă e cineva care crede că-s subiectiv.

Nici ce a făcut Muriel aici nu-i rău.

BIDONUL SEZONULUI: ALESSIO ROMAGNOLI

Era cazul să se prindă lumea cum e cu „noul Nesta”. Acest Ranocchia al zilelor noastre (bine, fără Scudetto în palmares). Sezonul ăsta a fost cel în care Romagnoli a parcurs drumul de la căpitan la rezerva împrumutatului Tomori, care nici el nu e vreun etalon pentru postul de fundaș central.

Tare-s curios pe cine și cum păcălește Raiola în vara asta…

CEL MAI MARE PROGRES: DUSAN VLAHOVIC

Cred că aici iar nu avem motive să ne contrazicem. Băiatul a luat-o efectiv pe Fiorentina în spate și a terminat pe 4 în topul golgheterilor. E primul stranier viola care trece de 20 de goluri într-un sezon de Serie A, de la un argentinian cu plete de care s-ar putea să fi auzit: Gabriel Batistuta.

MECIUL SEZONULUI: CAGLIARI – PARMA 4-3

Stai, ce? Da…

Eu o să vă las un rezumat mai jos, dar chiar trebuia să vedeți meciul ca să înțelegeți alegerea asta. Desigur că e vorba și despre miză, și despre revenirea incredibilă a sarzilor. Chiar și despre apărările alea enervant de slabe. Însă chiar a fost un meci bun de tot.

Altfel, au mai fost multe „gare” mișto. Milan cu cele două romane, în tur, de exemplu. Inter – Torino 4-2, care l-a făcut pe Conte să schimbe niște chestii. Atalanta – Torino 3-3, după 3-0. Napoli – Lazio 5-2 a fost iarăși bun. Sau Atalanta – Napoli 4-2, cu un Muriel dezlănțuit. În general, în ultimii ani, Serie A a cam distrus niște stereotipuri legate de fotbalul care se joacă în Italia. Că alții se țin de ele e deja altă poveste.

PREA BUN PENTRU SERIE B: SIMY

Era clar încă din tur că una dintre retrogradate va fi Crotone. La fel de clar a devenit faptul că Simy nu va merge în Serie B. A dat aproape jumătate dintre golurile calabrezilor și doar Ronaldo, Lukaku, Muriel și Vlahovic au reușit mai multe. Că va fi Serie A sau alt campionat, băiatul ăsta care la prima vedere nu pare fotbalist sigur își va găsi echipă.

PREMIUL BATISTA DE AUR

Un singur candidat, un singur câștigător. Sempre!

PREMIUL „CU STÂNGU’-N DESTRO”

Sigur, mergea și un „proștii sezonului”.

PREMIUL „ȘI ROMÂNII DAU GOLURI FRUMOASE”: VLAD CHIRICHEȘ

În apărare, pușcărie. În atac, fuoriclasse. Chiricheș, cu un moment Ajax, în Sassuolo – Torino.

TWEET-UL SEZONULUI

Singura victorie a lui Benevento în retur. Voiam doar să ne amintim și să mai râdem puțin.

Gata, ragazzi, asta-i tot! Ne revedem în sezonul viitor. Cu Salernitana, poate și cu Venezia și cu Scudetto pe tricoul Interului. Vă las cu melodia de final de campionat.

Sursa foto deschidere: djournal.com