Goana după Scudetto, cu Theo și Achraf

theo achraf

Sunt tineri, au fost transferați de la Real Madrid și le-au ajutat pe Milan și Inter să-și ia viteză în lupta pentru Scudetto. Poate că titlu ăsta de mai sus vă duce cu gândul la o comedie lejeră, dar când te uiți la clasamentul din Serie A înțelegi că treaba e serioasă. Theo Hernandez și Achraf Hakimi ar putea fi decisivi în tentativa milanezelor de a opri exagerat de lunga hegemonie torineză.

Pericolul vine de pe extremă

Atât Milan, cât și Inter au alți jucători reprezentativi în momentul ăsta. Liderii fără banderolă. Ibrahimovic, respectiv Lukaku. Monștri din punct de vedere fizic, puncte de referință, marcatori constanți, oameni providențiali. De la ei doi așteaptă suporterii lucrurile deosebite. Dar știm cu toții că orice Batman are nevoie de un Robin. În ultima perioadă, rolul ăsta a fost luat tot mai clar de Theo și Achraf.

Francezul e o certitudine și nu de anul ăsta. Prima jumătate de sezon petrecută în rossonero a fost explozivă. Bine, atât cât se poate în cazul unei echipe care s-a aflat în permanență pe la mijlocul clasamentului. Până când s-a urnit Rebic și până ca Zlatan să preia definitiv frâiele, fratele mai mic dintre Hernandezi a fost golgheterul echipei. În acest sezon, în care Milan se încăpățânează să rămână neînvinsă, a devenit și mai bun. Iar invincibilitatea asta unică în Top 5 campionate i se datorează în mare măsură și lui. A încheiat 2020 într-o formă incredibilă: a marcat 3 goluri în ultimele 3 meciuri în care a jucat. Și goluri decisive. Mai întâi, doppietta din egalul cu Parma (2-2). Al doilea gol fiind marcat în prelungiri. Apoi, „căpățâna” de 3 puncte din victoria cu Lazio (3-2), datorită căreia Milan a intrat în 2021 de pe primul loc.

Îl cunoșteam de când era la tineretul lui Atletico Madrid. Oportunitatea de a-l transfera a apărut când era puțin în dificultate la Real, care tocmai îl luase pe Ferland Mendy. E un tren, distruge toată banda stângă. În fotbalul de azi, este ceea ce îți dorești de la fundașii laterali. Îl urmăream de când era la Atletico, apoi la Real, iar când a fost împrumutat la Sociedad mă întrebam cum e posibil ca nimeni să nu se intereseze de el. Adevărul e că nu am avut parte de prea multă concurență atunci când l-am cumpărat”, a povestit Geoffrey Moncada, șeful departamentului de scouting de la Milan. Probabil de aceea un astfel de jucător a putut fi cumpărat pe doar 20 de milioane de euro, într-o perioadă în care multe prețuri de transfer sunt în afara logicii.

Și dacă vi se pare că e exagerată exprimarea „distruge toată banda stângă”, aruncați un ochi la faza golului 2 marcat de Milan cu Sassuolo sau la acțiunea din care s-a născut cornerul în urma căruia Theo a adus victoria cu Lazio.

Dacă Milan e de „extremă stânga”, Inter e „de dreapta”. Achraf a fost transferul verii pentru nerazzurri, o adevărată declarație de intenție. „E născut pentru a juca în 5”, l-a caracterizat Antonio Conte. Același care, în unul dintre momentele lui jenante, a băgat clișeul cu „trebuie să-și imbunătățească faza defensivă”. Da, că pentru asta a plătit clubul 40 de milioane de euro în schimbul său, nu pentru dezastrul pe care-l poate produce în apărările adverse. Un lucru pe care plângăciosul antrenor interist îl cunoștea foarte bine de la Dortmund, din toamna lui 2019, când marocanul i-a făcut harcea-parcea flancul stâng și a condus o fantastică revenire a Borussiei, de la 0-2 la 3-2, decisivă în cele din urmă în ratarea calificării în optimile de finală ale Ligii Campionilor.

Obsesiile lui Conte au anulat cumva startul bun de sezon al lui Achraf, care pentru scurt timp și-a pierdut chiar și locul de titular. Însă sprintenul african a crescut în ultimele meciuri din 2020. E adevărat, a ajutat și faptul că omul de pe bancă a stabilizat „trei-ul defensiv” cu Skriniar în dreapta, iar slovacul, într-o evidentă revenire, oferă acoperirea care îi permite lui Hakimi să se concentreze pe ce știe el mai bine. Totul a culminat cu prestația superbă de la Verona, unde Inter a bătut cu 2-1, iar băiatul său de pe dreapta a fost omul meciului.

Laterali buni, echipe de succes

Dacă vreți, pot să cobor în istorie până la începutul secolului XX, când Milan l-a avut pe Renzo De Vecchi, un fundaș stânga care a debutat la 15 ani și care a fost poreclit „Fiul lui Dumnezeu”. Dar nu cred că e nevoie să mergem atât de departe. E suficient să amintesc că echipele care au avut cel mai mare succes pentru Inter au beneficiat de Facchetti, Brehme și Maicon. Sacchi nu a prea fost pe bază de fundași laterali, dar în echipa lui Capello, de la începutul anilor ’90, Panucci era esențial. Atât de mult, încât l-a luat cu el și la Real, și la Roma. Ultimul Milan care a avut succes în Europa juca pe dreapta cu un anume Cafu. Sunt convins că ați prins ideea.

Nu, nu vreau să spun că Theo și Achraf sunt deja acolo. Însă e evident că, datorită vârstei și a calităților, au potențial să intre în categoria grea a lateralilor care au făcut istorie în Milano. Deocamdată pun cifre excelente – 4 goluri și 3 assisturi pentru francez; 4 goluri și 4 assisturi pentru marocan – și sunt „săgețile” unui reviriment care a întârziat prea mult. Cel al singurului oraș din Europa cu două câștigătoare de Liga Campionilor.

Lasă un răspuns