Mattia Zaccagni e arma nu atât de secretă a Veronei

zaccagni spezia

Ăsta ar trebui să fie sezonul consacrării mele”, declara Mattia Zaccagni, înainte de startul noii ediții de campionat. A jucat așa cum trebuie să o facă cineva cu astfel de ambiții. Iar în prima etapă din 2021 a dat un gol care în mod sigur îl va pune printre highlights-urile sezonului.

Golul ăsta, care a adus victoria cu Spezia (1-0):

Știu, nu a făcut valuri. Nu e un gol marcat de Messi, Ronaldo, Ibra, Lewa sau Salah. Nici meciul în care s-a marcat nu e vreun cap de afiș. Și, până la urmă, cine dracu’ e și Zaccagni ăsta?

Băiatu’ care-și face colegii să joace bine

Mattia Zaccagni nu va fi vreodată starul unei echipe peste nivelul Veronei. Unii ar spune că nici la Verona nu e chiar un star. Are deja 25 de ani. Are cifre bune, dar nu e în top la nicio categorie. E tehnic, fără ca rafinamentul să-l dea afară din casă. Însă are calități care l-ar putea ajuta să ajungă la un club important. E ceea ce italienii numesc „un giocatore di sistema”. Adică genul de jucător care e folositor echipei, fără a fi interesat de propriile realizări. Antrenorul său, Ivan Juric, l-a caracterizat astfel: „E printre cei mai inteligenți jucători pe care i-am antrenat, pentru că-și face colegii să joace bine”.

În vara lui 2019, când a preluat-o pe Hellas, proaspăt promovată, Zaccagni a fost unul dintre cei în care rockerul croat și-a pus speranțele. L-a luat deoparte și i-a zis: „O să te pun să joci ceva mai în față și o să te trag mai spre stânga”. Așa a ajuns omul nostru unul dintre băieții din spatele vârfului, în 3-4-2-1-ul lui Juric. Titular de 26 de ori în 34 de prezențe, cu două goluri și 5 assisturi, în ediția 2019/20 din Serie A. Plus o statistică relevantă despre rolul lui important în echipă: în sezonul trecut, Verona a atacat cel mai mult pe stânga.

Cifrele astea, și mai ales prestațiile, au arătat că locul lui Zaccagni e în Serie A. Acolo unde a debutat la 20 de ani, în septembrie 2015, chiar pe Meazza, într-un Inter-Verona 1-0 decis de Felipe Melo. Era încă prea crud, așa că a fost trimis să se călească la Cittadella. Revenit în gialloblu, a contribuit la promovarea în Serie A, în 2017, dar în startul sezonului 2017/18 a suferit o accidentare la ligamentele genunchiului și nu a mai jucat până la sfârșit. A luat-o din nou de la capăt, din Serie B, iar în iunie 2019 a deschis scorul în returul barajului cu fosta sa echipă, Cittadella, învinsă cu 3-0, după 0-2 în primul meci. Din acel moment, cariera lui a mers doar în sus.

Sezonul care l-a trimis pe Zaccagni în națională

Prin iunie-iulie anul trecut, Juric a găsit un nou mod de a-și motiva unul dintre jucătorii preferați. „Dacă Zaccagni va învăța să fie mai penetrant în ultimii 20-25 de metri, poate deveni un jucător de națională”. Bățul pe care croatul l-a băgat prin gard și-a făcut efectul. A doua zi, băiatul lui a dat golul de 2-1 în victoria cu 3-2 în fața Parmei. Însă efectele se văd mai bine abia acum.

În intersezon, Verona a rămas fără mulți dintre jucătorii care i-au asigurat o menținere lejeră în Serie A. Au plecat Rrahmani, Amrabat, Verre sau Pessina. Ori vânduți, ori reveniți la echipele lor după împrumuturi. Juric a trebuit să se descurce din nou cu materialul clientului. Nu foarte grozav, fie vorba între noi. În noua formulă, Zaccagni a devenit fundamental. S-a urnit mai greu, dar apoi nu s-a mai oprit.

Startul sezonului de vis l-a dat la Torino, contra campioanei. Verona nu mai luase punct acolo din vremuri imemoriale, dar s-a întors acasă cu o remiză, scor 1-1, care are un parfum de istorie. Ba chiar a condus pe tărâmul Răului Absolut, datorită unui moment de sclipire al lui Zaccagni. La assistul pentru golul lui Favilli, a așteptat momentul perfect pentru ca atacantul Veronei să ajungă în poziția ideală. Chestia aia pe care argentinienii o numesc „la pausa”.

Însă nu aceea a fost prestația de referință a sezonului. La Milano, contra liderului neînvins, și-a dus echipa la 2-0 în startul meciului. O acțiune minunată, care a obținut cornerul din care s-a născut primul gol. Apoi a provocat autogolul lui Calabria. Milan a salvat în cele din urmă un punct, dar, la final, Pioli a căzut în admirație: „E foarte bun și are un sezon excelent”. L-a convins și pe Roberto Mancini, care l-a chemat la națională după evoluția de pe San Siro. „Faptul că a fost convocat e bucuria mea personală. E mai mult decât un simplu jucător, e ca un fiu pentru mine”, a spus Juric.

A fost apoi meciul de la Bergamo, cu Atalanta, pe care Verona l-a câștigat cu 2-0. Zaccagni a fost „l’uomo partita”: a scos penalty-ul transformat de Miguel Veloso și a consfințit victoria după o contră superbă. Aia a fost prima reușită stagională, dar acum a ajuns deja la 4, dublul celor din sezonul trecut. Așa că nu e o surpriză că „Tardelli din Verona”, așa cum i se spune în ultima vreme, e pe lista tuturor granzilor din Italia.

Eu nu l-aș vinde”, a declarat Juric, în ceea ce pare mai mult un strigăt disperat către șefii săi. Croatul face minuni, chiar dacă a fost nevoit să reconstruiască aproape de la zero. Ar fi prea mult și pentru el să-l piardă acum și pe cel care-și face colegii mai buni.

Sursa foto deschidere: serieanews.com

Lasă un răspuns