Inter a pierdut și în mercato ”meciul cu Bologna”

Inter e echipa aia care, de-a lungul timpului, și-a construit (cumva, ăsta chiar e un termen potrivit) faima de a avea un talent neegalat de a-și da cu stângul în dreptul în cele mai nepotrivite momente. Restanța cu Bologna, din ultima ediție de Serie A, e cel mai recent exemplu dintr-un șir pe care, ca fan nerazzurro, aș prefera să nu-l reamintesc. Dar sunt sigur că știe toată lumea despre ce vorbesc…

Eh, nici nu s-a închis bine rana, că Inter a mai avut parte de un ”meci cu Bologna”. De data asta, în mercato.

Se mai ratează transferuri, chiar și dintre cele care păreau deja făcute, dar Inter a exagerat puțin la începutul acestei săptămâni. După ce mult timp – peste jumătate de an, practic – s-a vorbit despre Dybala și Bremer ca fiind deja nerazzurri, ambii au ajuns în altă parte. Luni, argentinianul a acceptat oferta Romei. Marți, brazilianul, cel mai bun fundaș al ultimului sezon de Serie A, a decis să rămână în Torino. Da’ la ceilalți. Cică are câine alb-negru și era în destinul lui. E bine, o trecem la declarații cretine ale fotbaliștilor…

La fel ca în aprilie, pe Dall’Ara, Inter a început meciul în avantaj, părea în control, apoi lucrurile s-au complicat, pentru ca, într-un final, să vină și inevitabila „beffa”. Acum nu mai rămâne decât să ne lămurim cine a jucat rolul lui Ionuț Radu și a dat pe lângă ele. Nu că ar mai conta foarte mult, ci doar așa, de dragul discuției.

Problemele financiare ale băieților din China care dețin clubul nu mai sunt o noutate și ele explică, până la un punct, amânarea la infinit a unor afaceri ce păreau deja încheiate. Când închizi robinetul și stai să numeri fiecare yuan, sigur că orice director sportiv, oricât ar fi de bun, are probleme să-și găsească spațiu de manevră. Faptul că, în condițiile cunoscute de toată lumea, Marotta a reușit să o mențină pe Inter la un nivel de competivitate ridicat e o dovadă în plus a priceperii sale. Doar că nea Beppe nu poate fi protejat și scutit de critici la infinit pe baza lui „nu are bani, bă!”. Mai ales în cazul de față. Până la urmă, ceea ce s-a întâmplat luni și marți e și rezultatul unei erori de strategie.

Inter a terminat sezonul trecut cu două obiective clare și cunoscute de toată lumea în mercato: Dybala și Bremer. Clubul ajunsese la acorduri cu ambii, și încă de ceva timp. Argentinianul avea avantajul că venea gratis, în timp ce înțelegerea cu fundașul brazilian părea atât de solidă și de clară, încât, într-o perioadă de transferuri în care fundașii centrali sunt la foarte mare căutare, nimeni nu a încercat să-l deraieze din drumul spre MIlano. Dar apoi au venit ratările cu poarta goală…

A fost mai întâi povestea cu revenirea lui Lukaku. Modul în care belgianul s-a cărat la Chelsea vara trecută a fost uitat, mai ales că antrenorul pare că a fost foarte deschis la ideea de a lucra cu Romică. Așa că toate planurile inițiale ale conducerii au fost puse pe hold, pentru a rezolva întoarcerea ”fiului rătăcitor”. Sau rătăcit la Londra, așa cum s-a tot întâmplat de-a lungul carierei sale. Negocierile și banii folosiți pentru împrumutul revenitului (împrumut nici măcar cu opțiune, deci un viitor incert la Milano) au forțat clubul să amâne măcar unul dintre cele două transferuri care erau considerate prioritare la început. Asta și pentru că – iar aici intervine din nou vina tandemului Marotta-Ausilio -, Inter nu a reușit să scape de cei de care voia să scape. Ok, a plecat Vidal, dar pe bani dați, nu încasați. În rest, nedoriții, în frunte cu Alexis Sanchez, pretențios și dânsul nevoie mare, au rămas pe capul lui Simonel Inzaghi. Singura parte bună în partea asta cu Inter care nu a încasat nimic din plecări e că s-a ținut la preț pentru Skriniar. Cât o mai dura și asta, dacă tot suntem aici!

În contextul ăsta, nu a fost loc de întors pentru oamenii-mercato, însă tot există senzația că Marotta și omul lui, Ausilio, au gestionat situația ca niște începători. Au crezut că acordurile cu jucătorii sunt suficiente și politica lui „hai, mai stai puțin!” va funcționa atât cât va fi nevoie. Și dacă aducere lui Dybala nu mai era neapărat o urgență, odată întors Lukaku (deși poate și aici s-ar putea discuta), în cazul lui Bremer am văzut o eroare de judecată neașteptată pentru experiența lui Marotta.

În primul rând, Inter a refuzat mult timp să includă în pachetul pentru brazilian transferul definitiv al lui Casadei la Torino. Singura concesie a fost ca cel mai bine văzut jucător de la Primavera să ajungă în Piemont sub formă de împrumut. În al doilea rând, când discuțiile despre vânzarea lui De Ligt la Bayern au prins viteză, alături de posibilitatea ca o parte din banii încasați pe olandez să fie direcționați spre Torino în schimbul lui Bremer, la Milano nu a existat reacție. Ba chiar s-a luat liber în weekend-ul în care oamenii în bianconero au trecut în față în cursa pentru fundașul care a băgat în buzunar toți atacanții importanți din Serie A, în sezonul trecut.

Când, într-un final, Inter a decis ca, pe lângă bani și bonusuri, să-l cedeze definitiv și pe sus-numitul Casadei în schimbul lui Bremer, era deja prea târziu. Ceilalți au venit cu banii obținuți pe de Ligt și au rezolvat repede. Meciul fusese pierdut. Doi jucători importanți luați de rivale, o lovitură în plin în imaginea clubului și o senzație de slăbiciune care sigur va permite altora să fie agresivi într-o eventuală negociere cu oficialii nerazzurri. Ca să nu mai vorbesc și despre ce înseamnă acest dublu eșec pentru ambițiile echipei…

Dacă înfrângerea aia cu Bologna a costat-o pe Inter un Scudetto, e posibil ca acest ”meci” pierdut în mercato să o coste șansa de a se lupta cu șanse reale pentru titlu în noul sezon.

Sursa foto deschidere: internews24.com