După o pauză de o săptămână – mai mult pe motiv de lene decât de lipsă de timp (mai pățești, când practic ești campion) – ne întoarcem la simpatica Serie A și năzbâtiile din il calcio. Marele regret pentru absența de etapa trecută e că nu am putut aplauda parada lui Turati și, mai ales, golul lui Zielinski. Dar recuperăm acum.
Gata, hai la treabă! Rezultatele:
- Napoli – Cremonese 4-0
- Parma – Pisa 1-0
- Bologna – Roma 0-2
- Verona – Lecce 0-0
- Fiorentina – Sassuolo 0-0
- Genoa – Como 0-2
- Torino – Inter 2-2
- Milan – J******s 0-0
- Cagliari – Atalanta 3-2
- Lazio – Udinese 3-3
Poza cu clasamentul
Și mult așteptatele discuții. Mă rog, discuția, că știu de ce v-ați strâns azi aici.
NERAZZURRI IN B! Iată o frumoasă idee de clickbait pentru etapa următoare, când Pisa va părăsi matematic Serie A, dacă nu câștigă meciul de acasă cu Lecce. Toscanii ar fi picat încă de tura asta, dar remiza fără goluri de pe Bentegodi a mai amânat puțin inevitabilul. A fost aproape sigur și ultima șansă a Veronei de a mai spera într-un miracol. Însă, desigur, caps-ul ăla bolduit e ceea ce visează tot felul de excitați prematur, după ce a explodat încă un scandal în fotbalul italian. Pentru că, evident, cum poți să-ți recâștigi credibilitatea care deja e vai de capul ei, din cauza rezultatelor slabe și a altor scandaluri de tot felul, dacă nu tot cu un scandal? Pe vremuri, un Totonero sau un Calciopoli te duceau spre titlul mondial. Acum, poate-poate iese măcar de vreo calificare la Mondiale. Deocamdată, titlurile pompoase și visurile umede sunt irelevante. E despre niște foști arbitri cărora li s-a cam urcat puterea la cap, fără ca vreun club sau vreun oficial al unui club să fie acuzat ori investigat. Lipsa de echilibru în cazuri d-astea nu mai e o noutate și totul se judecă doar în culorile echipei favorite. Înțeleg caterinca și chiar o încurajez. Nu mă cac pe mine și recunosc că dacă aici, în loc de Inter, scria numele altui club, rupeam internetul. Problema e că unii chiar cred și se iau foarte în serios. Haide, liniștiți-vă un pic și încercați să vedeți și niște fracturi de logică! Cum ar fi, de exemplu, că arbitrul ăla neagreat de Inter și care nu trebuia să fie trimis la meciurile nerazzurrilor i-a arbitrat la fix trei zile după ”secretoasa” întâlnire. Și apoi în semifinala de Cupă cu Milan, după alte două săptămâni și jumătate. Pentru că, desigur, are sens să ai un arbitru neagreat la un derby cu o calificare pe masă, nu la o eventuală finală contra unui adversar teoretic mai accesibil. Plus că cine chiar a urmărit Serie A în ultimele sezoane, a văzut că arbitrajele au dat pe lângă ele în toate direcțiile, așa că e greu să fii luat în serios când zici că ăla sau celălalt a fost avantajat. Știu că mulți au rămas la episodul Bastoni, dar veniți mai încoace și vedeți ce a mai fost și după. Așa că, pentru moment, e firesc ca fanul interist să se gândească doar dacă Scudetto 21 vine matematic duminică sau mai stă o tură. Pentru că o victorie ce părea facilă la Torino s-a transformat de nicăieri într-un 2-2 care îi forțează pe Chivu și ai lui să o bată pe Parma. Nu că ar fi foarte greu, dar nu știi niciodată. Și oricum, ar fi cazul să mai câștige și Inter un titlu acasă. Nu s-a mai întâmplat din 1989, în caz că sunteți curioși. Sigur, în 2024 s-a câștigat pe Meazza, dar cu Milan gazdă.
Singurul lucru bun la meciul de pe San Siro a fost că a relansat lupta pentru Top 4. Dacă aș fi scris după etapa trecută, aș fi scris că lupta pentru locurile de Liga Campionilor e aproape gata. Din fericire, am avut așa-zisul meci al weekendului – în fapt, o glorioasă plictiseală numită pretențios de unii duel tactic – în urma căruia a mai revenit suspansul. Verișorii și zebrele torineze au făcut un nimic la nimic și dacă nu ar fi fost povestea asta cu Rocchi și Gervasoni, fanii lor chiar nu ar fi avut despre ce să vorbească zilele astea. Au profitat urmăritoarele Como și Roma, cu două victorii identice la Genova și Bologna. Prim-planul l-a luat Malen, excelent pe Dall’Ara, unde a dat un gol de centravanti vero și l-a făcut pe celălalt cu un assist excepțional, la capătul unei faze pe care tot el a început-o cu o deviere încântătoare. Trei puncte între locurile 4 și 6, fără dueluri directe între echipele implicate și cu baba piemonteză parcă avantajată ușor de program.
Omul momentului la Parma. Nesta Elphege a apărut de nicăieri ca să-i ajute pe ”Ducali” să ia șapte puncte în ultimele trei etape și să-și asigure matematic salvarea de la retrogradare. La primul meci ca titular în Serie A, cu Napoli, a avut nevoie de doar câteva secunde pentru a băga o căpățână care s-a transformat în assist la deschiderea scorului, într-un egal valoros (1-1). Apoi, la Udine, a intrat la pauză și după șase minute a dat golul victoriei cu 1-0. Iar în weekend, acasă cu Pisa, a dat din nou golul care a decis meciul, la vreun sfert de oră după ce a fost introdus pe teren. Deci, cine este băiatul ăsta? Băiat din Saint-Denis, născut acum 25 de ani, din părinți camerunezi, care până acum ceva vreme nu prea era foarte convins dacă să se țină sau nu de fotbal. Când tocmai ieșise din adolescență, s-a trezit că echipa la care juca, Tours, se duce spre faliment, așa că a ajuns să lucreze într-o fabrică, unde asambla piese pentru mașini. A prins un contract la echipa a doua a unui club din liga a patra, dar avea deja 21 de ani și nicio perspectivă. „La vârsta asta, ești deja bătrân în Franța”, a spus pentru L’Équipe. Însă a ajuns la Niort, pentru care a dat 13 goluri într-un sezon de liga a treia și l-a văzut Grenoble, care l-a luat în Ligue 2. Nu a rupt norii pe acolo – doar patru goluri în 26 de meciuri -, însă oamenii de la Parma au observat ceva la el și l-au transferat în ianuarie. Restul nu e chiar istorie, dar se poate transforma într-o poveste interesantă.
Neașteptatul erou al lui Cagliari. Vin și sarzii cu propriul lor decisiv apărut de nicăieri. Paul Mendy are 19 ani, e senegalez și a ajuns pe insulă la începutul lui 2025. A intrat la Primavera, doar că i-a luat ceva să se adapteze. Când a făcut-o, a început să rupă plasele la ăia mici. În sezonul ăsta, a dat 14 bucăți, așa că Pisacane, care nu a uitat de unde a plecat, a început să-l ia cu el lângă băieții mari. L-a băgat puțin și la joc în Serie A. O juma’ de oră acasă contra lu’ Cremonese, ceva mai mult pe Meazza cu Inter, iar luni seară, contra Atalantei, debutul ca titular în Serie A. După nici 20 de secunde, deja marcase. În minutul 8, avea o doppietta. Aș zice că e decent. Până la urmă, a dat și Scamacca o dublă, dar s-a terminat 3-2 pentru Cagliari, care probabil a făcut marele pas spre salvare. Cât despre bergamasci, aproape sigur e ciao Europa. Eh, dar măcar și-au atins obiectivul stagional: nu l-au dat pe Lookman la Inter. Bravo!
Dacă cineva se gândește să-l ia pe Atta, acum e momentul. Despre echipele din Serie A vorbesc, pentru că alea din Anglia, indiferent unde sunt în clasament, nu vor avea probleme să dea banii ăia mulți pe care Udinese probabil îi va cere peste un an. Bine, nici acum nu cred că ar fi ieftin, însă nu va fi devenit prohibitiv. Nu știu dacă mijlocașul friulanilor e pregătit să facă pasul la o echipă cu pretenții – deși la Milan, de exemplu, cred că ar fi titular indiscutabil -, dar sunt aproape sigur că dacă e cineva din Italia care îl vrea, nu-și poate permite să îl mai lase un an acolo unde e. Francezul și-a mai crescut puțin acțiunile pe Olimpico, în nebunia etapei. A dat prima lui dublă în Serie A, într-un 3-3 care a arătat că nu toate meciurile fără miză din finalurile de sezon trebuie să fie o pierdere de vreme.
Băgăm și niște scurte și rapide, să fie!
- În sfârșit s-au pus toate statisticile de acord. Cu doppietta de assisturi de la Torino, Dimarco e jucătorul cu cele mai multe pase decisive într-un sezon de Serie A. Ceea ce îi cimentează candidatura la titlul de MVP al actualei ediții de campionat, în ciuda faptului că, recent, a traversat o perioadă mai slabă.
- După 4-0 cu sărmanii de la Cremonese, Andonio a prins iar curaj și a mai debitat niște prostii care îi sunt caracteristice. Omul și-a pierdut orice urmă de simț al ridicolului. Dacă l-a avut vreodată.
Questo personaggio imbarazzante è stato in grado di paragonare la scorsa stagione dell’Inter a questa del Napoli. pic.twitter.com/eFYnI8vTuh
— Alessandro (@90ordnasselA) April 25, 2026
- Fiorentina – Sassuolo a fost clasicul meci care s-a jucat doar pentru că trebuia să se joace. Și în care nimeni nu a vrut să deranjeze pe nimeni. Au reușit!
Parada etapei: Elia Caprile vs Atalanta
Probabil că au fost și mai spectaculoase etapa asta, dar nu mai importante. O intervenție cât o victorie care înseamnă, în mare măsură, salvarea de la retrogradare.
Golul etapei: Luca Pellegrini vs Udinese
Pellegrini lazial a contribuit la demența din meciul care a închis etapa cu această execuție, prin care a făcut 1-1 și dat startul uneia dintre răsturnările de scor de pe Olimpico.
Șoșonii etapei
La Cagliari, bucuria a scăpat puțin de sub control.
Sulemana con le scarpe di Pully, situazione mistica. pic.twitter.com/xFLaxbe9IO
— La Ragione Di Stato (@ragionedistato) April 27, 2026
Sursa foto deschidere: corriere.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!