Previziunile unui sezon de Serie A greu de prevăzut

inzaghi serie a

Ciao cari amici (și suporteri ai bătrânei torineze)! A venit din nou acel moment al anului în care începem să ne facem programul din weekend în funcție de cum sunt puse meciurile din Serie A. Așadar, si parte. Iar eu voi încerca din nou tradiționalele previziuni, care, așa cum știți deja, se adeveresc mai rar decât ia Lukaku deciziile corecte pentru cariera lui.

Problema e că acum, pe lângă faptul că dau eu pe lângă ele, e și un echilibru d-ăla mai mare decât de obicei, ceea ce face și mai greu de prevăzut ce se va întâmpla. Desigur, există un grup al favoritelor, cu argumente și tot ce trebuie, dar în cazul fiecăreia există cel puțin un ”dar”. Să le luăm pe rând, în ordinea locurilor din sezonul trecut.

Napoli, care pleacă din postura campioanei pentru prima oară după 33 de ani, e aproape neschimbată, l-a pierdut doar pe Kim și a făcut niște mutări, ca de obicei, curajoase și interesante. Daaar, nu îi mai are pe Spalletti și pe Giuntoli, e greu de crezut că poate repeta ritmul din ediția trecută sau că ne mai poate păcăli cu o apărare în care Rrahmani și Juan Jesus sunt oameni de bază și, mai ales, l-a pus antrenor pe Rudi Garcia, care, cel puțin în Italia, e urmărit mai ales de imaginea asta:

Vicecampioana Lazio are continuitatea de pe bancă, nucleul aproape intact (a plecat doar Milinkovic-Savic) și un mercato care îi oferă lui Sarri mai multe soluții decât în sezonul trecut. Dar în acest an va trebui să gestioneze și Liga Campionilor, tradiția nu e neapărat de partea biancocelestilor (rar au legat două campionate măcar la același nivel), iar pierderea lui Savic, fundamental în ultimii ani, lasă un gol mare, cel puțin la nivel statistic (goluri+assisturi).

Continuitate și la Inter, atât pe bancă (Simonel e primul de la Mancini, partea I, care începe un al treilea sezon ca antrenor), cât și ca rezultate (echipa care în ultimii 4 ani a luat cele mai multe puncte și cele mai multe trofee), plus boostul de încredere reprezentat de calificarea în finala Ligii Campionilor și faptul că mulți o văd principala favorită. Dar au fost multe schimbări la nivelul lotului, ceea ce înseamnă că omogenitatea va avea de suferit, au plecat piese importante pentru parcursul recent, iar în mercato transferurile interesante, precum Fratessi sau Carlos Augusto, au alternat cu eșecurile răsunătoare Lukaku și Samardzic. De asemenea, există un dezechilibru clar între mijloc, probabil cel mai bun din Serie A, și apărare (portar inclus) și atac, unde sunt multe semne de întrebare, iar perioadele de criză profundă, care compromit un sezon, sunt ceva obișnuit în mandatul lui Inzaghi.

Milan se prezintă cu aceleași atuuri din ultimii ani, în frunte cu trioul Maignan-Theo Hernandez-Rafa Leao, și a băgat serios bani în transferuri, folosind ce a primit pe Tonali. Dar niciunul dintre nou-veniți nu e o certitudine, absența îndelungată a lui Bennacer poate cântări greu, iar plecarea lui Maldini (un factor de echilibru) și mai ales modul în care s-a întâmplat lasă destule dubii în privința felului în care vor fi gestionate inevitabilele momente dificile. Fără a uita că, totuși, ”verișorii” au prins Top 4 în sezonul trecut doar ca urmare a penalizării celor care au scăpat până la urmă cu pedeapsa cea mai blândă.

Atalanta a vândut bine, ca de obcei, cu Hojlund cap de afiș, a cumpărat inteligent și anunță ambiții mari. Dar să fim serioși.

Roma a dat lovitura cu vânzarea lui Ibanez (da, au luat și bani!), ceea ce înseamnă că s-a întărit în apărare, a adus nume importante, precum Aouar ori Renato Sanches, și îl are pe Mourinho, în jurul căruia s-au strâns atât conducerea, cât și fanii. Adică un entuziasm care poate face bine giallorossilor. Dar rămâne problema atacului, mai ales în contextul absenței de durată a lui Abraham, a dependenței de Dybala și a capacității lui Mou de a mai lupta pentru titlu într-un campionat de top.

În fine, băieții în dungi din Torino au avantajul de a se concentra exclusiv pe campionat, după ce au fost excluși din Conference League (paradoxul unei pedepse), l-au adus pe Giuntoli, arhitectul campioanei Napoli, și îl are totuși pe Allegri, cel mai titrat dintre antrenorii care există acum în Serie A. Desigur, și alte mijloace care se activează când e mare nevoie. Dar tot Allegri e și la minusuri, cu fotbalul lui. În plus, nu s-a făcut vreun transfer sonor (încă) și, fără banii din Europa sau fără o vânzare importantă, nici nu există foarte mult spațiu de manevră.

Așadar, nimeni nu e clar în față, nimeni nu poate fi dat la o parte. Senzația e că, în sezonul ăsta de Serie A, distanța între a lua titlul și a rata Top 4 nu e deloc mare. 

În rest, singura care în mod real s-ar putea băga între cele 7 amintite mai sus e Fiorentina, însă e de urmărit dacă dintre echipele care de obicei stau liniștite în zona de mijloc – precum Torino, Sassuolo, Bologna – poate sări vreun iepure. De văzut dacă Monza poate repeta sezonul trecut, dacă Salernitana poate mai mult decât lupta pentru evitarea retrogradării sau dacă vom asista la ultimul dans al lui Claudio Ranieri, care, oricum, prin revenirea în Serie A pe banca echipei la care a debutat ca antrenor în Serie A acum peste 30 de ani deja a adus o porție de calcio romantico. Și, desigur, sunt convins că vom avea o cursă spectaculoasă pentru a scăpa de Serie B, chiar dacă, în mintea mea, două sunt aproape picate.

Hai totuși să nu mai amân momentul pentru care ați venit azi aici.

Previziunile pentru Serie A 2023/24

Scudetto: Inter (Hai, Limone, e timpul!) sau Napoli

Liga Campionilor: Inter, Napoli, echipa în alb-negru care nu e Udinese și una dintre Milan și Roma

Europa League: Milan/Roma și Lazio

Conference League: Atalanta sau Fiorentina

Serie B: Frosinone (serios, Di Francesco?), Lecce (serios, D’Aversa?) și Empoli sau Cagliari

”Monza” sezonului: Aș spune că Genoa e cel mai bine echipată să scape fără probleme de retrogradare.

Capocannoniere: Ori repetă Osimhen, ori Lautaro, care vine deja după două sezoane cu peste 20 de goluri, își ia rolul în serios. Că cine să dea goluri la Inter, Arnautovic?

Echipa de urmărit: Mi-a plăcut Baroni la Lecce. Sunt tare curios ce poate să facă la Verona.

5 transferuri pe care să stai cu ochii: Beltran (Fiorentina), Retegui (Genoa), Carlos Augusto (Inter), Reijnders (Milan), Mulattieri (Sassuolo)

Coppa Italia: Deși e pe jumătatea mai ok a tabloului, nu văd un hat-trick al Interului. Dacă nu ia Jose, nu m-ar mira o surpriză gen Fiorentina sau Atalanta.

Un ieftinache pentru Fantasy: Saponara (Verona). Ah, da! Avem Fantasy. Detaliile sunt AICI. Vă aștept!

Gif-ul sezonului (deja îl avem):

Cam atât de la mine. Sunt curios ce credeți voi. Oricum, nu știm nimic, exceptând cel mai urât tricou din Serie A și faptul că, la fel ca de obicei, va fi un haos. Un haos frumos, dar haos! Până începe, vă las cu un sincer „Buon campionato a tutti!” (mai puțin pentru știți voi cine) și cu haosul muzical al lui Fibra Fabri.

Ciao, pa!

One Reply to “Previziunile unui sezon de Serie A greu de prevăzut”

  1. […] mult așteptat. Poate că nu-s cel mai priceput când e vorba de frumoasa Serie A – iar previziunile de la începutul sezonului o confirmă -, da’, inevitabil, ne regăsim aici la finalul unei alte ediții de campionat […]

Lasă un răspuns