Tătărismele sezonului 2023/24 în Serie A

Ciao, ragazzi! Am ajuns, din nou, la acest moment mult așteptat. Poate că nu-s cel mai priceput când e vorba de frumoasa Serie A – iar previziunile de la începutul sezonului o confirmă -, da’, inevitabil, ne regăsim aici la finalul unei alte ediții de campionat și dăm cu superlative în protagoniștii sezonului. Mă rog, dăm e un fel de-a spune, pentru că, pe domeniul plătit de mine, singurul cuvânt care contează e al meu. Însă simțiti-vă liberi să mă contraziceți!

Pentru al cincilea sezon la rând, campioana ediției precedente nu a reușit să-și apere titlul. Ba chiar Napoli a mers la nivelul următor și a rămas și în afara Europei. Dacă se mai chinuia puțin, ieșea și din prima jumătate a clasamentului. Practic, i-a pus covorul roșu lui Conte, care, iată!, merge să aprindă Vezuviul. Și fiți siguri că se va întâmpla, pentru că îl are șef pe De Laurentiis, un alt vulcanic (vedeți ce am făcut aici?). În acești cinci ani, Inter e la al doilea Scudetto, în condițiile în care a fost de două ori și pe locul 2 și a mai câștigat câteva trofee. Semn că vorbim despre un ciclu și despre cea mai bună și cea mai constantă echipă în perioada asta.

Titlul în Serie A, sezonul 2023/24, a stat sub semnul întrebării până prin ianuarie, timp în care chiar am avut senzația că vom avea o luptă. Apoi, a devenit doar un marș triumfal pentru Simonel și ai lui. Așa se face că, în cele din urmă, am aflat campioana înainte de orice alt verdict. Cu cinci etape înainte de final, cu o victorie în Derby della Madonnina, Inter a pus mâna pe Scudetto 20. Un succes care, ținând cont de cum a fost consfințit, a intrat deja în istorie, deși încă este sărbătorit. Și este firesc să fie. Pentru că superioritatea nerazzurrilor a fost evidentă din prima până în ultima etapă (scuzați clișeul, dar chiar așa a fost!), mai ales la nivelul jocului. Cifrele care exprimă cum nu se poate mai bine această superioritate nu sunt decât rezultatul firesc a ceea ce s-a văzut pe bătrânele stadioane ale Italiei între august 2023 și mai 2024.

Acum, ar fi de discutat cu cine s-a bătut Inter. Inițial, Napoli părea principala contracandidată, dar toată lumea s-a lămurit repede că nu e cazul. Așa e când treci de la Spalletti la Rudi Violina, apoi te arunci în gol cu ochii deschiși și-l readuci pe Mazzarri. După cum începuse sezonul, Milan se anunța o rivală solidă. Apoi a venit 5-1 ăla din etapa a patra, după care – nici măcar atunci când ”verișorii” au stat pe primul loc o etapă, în octombrie -, nu a existat cu adevărat senzația că putem asista la o cursă milaneză pentru Scudetto. În fine, o perioadă ne-au păcălit, inclusiv pe subsemnatul, victoriile alea trase de păr ale lui Allegri (numite pretențios și cu un ușor aer filosofic „di corto muso”). Poate că dacă avea la bază și ceva fotbal, seria aia ar fi continuat. Cum însă nu a fost cazul, când a venit primul scurt-circuit, dungații torinezi s-au lovit brutal de realitate. Au luat-o la vale necontrolat și puteau sfârși chiar în afara primelor trei locuri. Au fost salvați de mahmureala băieților de la Bologna și de la Atalanta, care sărbătoreau performanțe istorice și nu le-a mai ars de fotbal în ultimele meciuri. Oricum, cumva, ”Baba” piemonteză a reușit să cadă în picioare: o calificare în Liga Campionilor și Cupa Italiei după un asemenea an e un bilanț chiar bun. Max a scos maximum, dar tot a fost dat afară.

Așadar, dacă anul trecut s-a întâmplat ca niciuna dintre cele trei mari ale Italiei să nu fie pe unul dintre primele două locuri, o premieră în aproape patru decenii, în 2024 podiumul a fost luat de cei trei granzi, lucru care nu s-a mai întâmplat din sezonul 2008/09. Când tot Inter a fost campioană. S-au dat puțin mai multe goluri decât în ediția precedentă de campionat (992, față de 974) și doar Lautaro Martinez a reușit să treacă de borna 20. Ultima oară când Serie A a avut un singur jucător cu mai mult de 20 de goluri marcate a fost în ediția 2015/16, cea în care Higuain bătea recordul lui Gunnar Nordahl, înscriind de 36 de ori pentru Napoli.

Bologna a fost povestea sezonului în Serie A

Acum, oricât de autoritar și de spectaculos a câștigat Inter, povestea sezonului trebuie căutată în altă parte. Pentru că ceea ce a reușit Bologna nu a fost prevăzut de nimeni. Nici măcar nu a existat un avertisment, cât de mic, pentru ceea ce s-a întâmplat. Thiago Motta și ai lui au oferit momente bune și în stagiunea precedentă, dar nu suficient pentru a ne pregăti de parcursul care i-a dus pe băieții rossoblu în Liga Campionilor. Și fără relaxarea prematură din final, putea fi chiar o clasare pe podium.

Surpriza e atât de mare, încât nici nu știi unde să te duci prima oară să arunci cu laudele. La Giovanni Sartori, directorul sportiv care și-a dovedit din nou priceperea și a mutat curjos și, mai ales, inspirat, pentru a construi fără mulți bani un lot suficient de puternic ca să o dea parte-n parte cu forțele din Serie A? La Thiago Motta, antrenorul ironizat de multe ori pentru o declarație greșit înțeleasă (și puțin scoasă din context), dar care a arătat că știe să-și pună ideile în practică, obținând rezultate și oferind un fotbal bun? Sau la jucători, cei mai mulți dintre ei cu prestații peste nivelul lor? Sau ceea ce bănuiam/știam noi despre nivelul lor. Din punctul ăsta de vedere, imaginea e Joshua Zirkzee, unul dintre cele mai interesante talente care s-au impus în sezonul ăsta, nu doar în Italia, ci în toate campionatele de top.

Oricare ar fi alegerea unuia sau a altuia, cred că suntem toți de acord că Bologna a fost favorita multor neutri și își merită acest loc 5, care o trimite în Liga Campionilor pentru că Italia a făcut din nou treabă bună în Europa și a terminat prima în clasamentul coeficienților. Asta deși nu a mai avut trei finaliste în competițiile UEFA, cum s-a întâmplat în 2023, ci numai două. Însă, de data asta, una dintre ele a plecat cu trofeul acasă.

Gasperini și știința de a reconstrui

Atalanta revine în Liga Campionilor, după un sezon în care a amintit de multe ori de echipa care termina de două ori la rând pe podiumul din Serie A și era la doar câteva minute de o semifinală în UCL. Nu a lipsit mult să termine și acum pe locul 3, dar a pierdut restanța cu Fiorentina, jucată după finalul campionatului. Pentru că era nevoie de un italienism de genul ăsta și tura asta.

Însă, indiscutabil, punctul culminant al sezonului pentru ”La Dea”, apogeul, apoteoza, spuneți-i cum vreți, rămâne câștigarea Europa League. Nu atât succesul în sine, oricum unul istoric (primul trofeu continental al clubului, primul trofeu din cariera lui Gasperini), va rămâne în memoria colectivă, cât maniera în care a fost obținut și, mai ales, împotriva cui. După un parcurs în care a bătut pe Anfield și a învins-o zdravăn și pe Marseiile, Atalanta i-a dat un 3-0 antologic în finală lui Bayer Leverkusen, neînvinsă în toate competițiile până la acel moment.

Sezonul ăsta, în care bergamascii au jucat și finala Cupei Italiei, este probabil capodopera lui Gasperini. Un tip nesuferit, pe alocuri antipatic, însă un antrenor excelent și cu o capacitate remarcabilă de a construi și de a reconstrui rămânând, mai mult sau mai puțin, la același nivel.

Wind of change

Gasperini este și un foarte bun argument pentru ceea ce pot aduce răbdarea și continuitatea. Niște concepte nu foarte populare în Serie A, dacă ne luăm după o statistică banală: în ultimii șase ani, doar doi antrenori care au luat titlul în Italia au continuat cu aceeași echipă. Este vorba despre Stefano Pioli, în 2022, și Simone Inzaghi, acum.

Ba mai mult, la finalul acestui sezon, șapte din primele 10 clasate au schimbat omul de pe bancă. Dintr-un motiv sau altul. Au plecat Stefano Pioli, Max Allegri, Thiago Motta, Igor Tudor, Vincenzo Italiano, Ivan Juric și Francesco Calzona. Izaghi, Gasp și Daniele De Rossi (numit oricum pe parcurs) sunt singurii care vor începe viitoarea ediție de Serie A acolo unde au terminat-o pe precedenta, dintre cei aflați în prima jumătate a clasamentului.

Le altre (cât de scurt se poate)

Romanele au schimbat antrenorii pe drum – De Rossi și Tudor i-au înlocuit pe Mourinho, respectiv Sarri -, dar n-au putut mai mult de Europa League. Fiorentina a pierdut din nou finala de Conference League și va băga o nouă fisă în aceeași competiție la anu’. Ceea ce înseamnă că Torino și-a făcut iar speranțe degeaba că poate juca în Europa. Genoa a fost un fel de Monza din stagiunea precedentă și nu doar pentru că a terminat exact înaintea brianzolilor în clasament. Verona s-a clasat pe un remarcabil loc 13, jucând un fotbal foarte bun în multe meciuri, deși la jumătatea sezonului a schimbat practic toată echipa și părea condamnată. Lecce s-a salvat datorită primei jumătăți de sezon, dar ar fi bine să nu mai încerce șmecheria. Din păcate, a scăpat și Udinese, și nu fără controverse. Don Claudio Ranieri a terminat-o cu fotbalul de club ținând-o pe Cagliari în Serie A, la fel ca atunci când a început povestea lui, acum 30 și ceva de ani. Empoli a fost probabil sigură că nu pică în momentul în care l-a chemat pe Davide Nicola pe bancă, deși a trebuit să aștepte ultimul minut al ultimei etape pentru a sărbători. Eh, ne trebuia puțin suspans și dramatism la sfârșit… Frosinone nu a reușit nici acum să evite revenirea în Serie B. În primul rând, pentru că de multe ori a dat dovadă de o naivitate mult prea mare. În al doilea rând, pentru că nu a fost în stare să nu piardă meciul decisiv de pe teren propriu. Dacă nu am scăpat măcar de unii dintre bianconeri, ne luăm la revedere fără regrete de la Sassuolo. Nu aș zice adio, pentru că ceva îmi spune că ne vom revedea curând. În fine, Salernitana ultima, în maniera asta, rămâne o surpriză, din punctul meu de vedere. Când s-a salvat prima oară, avea echipă mai slabă. Bine, și-un Nicola pe margine.

Și gata, că deja v-am plimbat cam mult! Nu uit pentru ce v-am chemat pe aici. Așa că e momentul să-i dăm înainte cu superlativele.

ECHIPA SEZONULUI

Di Gregorio (Monza) – Calafiori (Bologna), Buongiorno (Torino), Bastoni (Inter) – Bellanova (Torino), Hakan Calhanoglu (Inter), Koopmeiners (Atalanta), Dimarco (Inter) – Gudmundsson (Genoa), Thuram (Inter) – Lautaro Martinez (Inter)

JUCĂTORUL SEZONULUI: LAUTARO MARTINEZ

Am citit multe păreri care spuneau că titlul ăsta ar trebui să meargă la Hakan. Și zău că le înțeleg argumentele. Ragazzi, dar să fim serioși… Lautaro e liderul și sufletul acestui Inter care a dominat atât de clar sezonul recent încheiat. Plus că și-a asigurat titlul de capocannoniere cu mult înainte ca Scudetto să fie câștigat matematic. Nu e primul sezon în care argentinianul dă peste 20 de goluri în Serie A, însă e primul în care a făcut-o având și responsabilitatea banderolei. Și, dincolo de goluri, au fost multe momente în care a arătat că este într-adevăr căpitanul perfect pentru această echipă. Că știam deja de ceva vreme că e cel mai bun jucător al ei.

ANTRENORUL SEZONULUI: SIMONE INZAGHI

Thiago Motta și Gasperini, pe care i-am lăudat mai sus, merită să fie în discursul ăsta. Marco Baroni, care a reușit un mic capolavoro cu Verona, trebuie de asemenea să ia niște puncte. Dar, din nou, câștigătorul nu poate fi decât unul singur. Simone Inzaghi a devenit în sfârșit un antrenor de Scudetto. Și nu spun asta doar pentru că l-a câștigat. E vorba și de maniera în care a făcut-o. Și de felul în care a învățat să folosească toate resursele pe care le are la dispoziție. A crescut mult și din punct de vedere al comunicării. Practic, e tot mai aproape de punctul în care poate fi considerat un antrenor de top.

TRANSFERUL SEZONULUI: MARCUS THURAM

Impactul a fost imediat. Din punct de vedere al prestațiilor, dar și al cifrelor. Parteneriatul cu Lautaro a făcut click la ”prima cheie”. A costat 0 (zero) euro. Până la urmă, cine a urmărit sezonul ăsta de Serie A chiar nu are nevoie de prea multe explicații aici.

GOLUL SEZONULUI: MARCUS THURAM VS MILAN

A venit băiatu’ în Serie A și a dat gol în derby tur-retur. Ăla din retur poate chiar să fie fie notat ca golul Scudetto. Însă ăla din tur… Cazzo, ce mod de a te prezenta și de a te împrieteni cu fanii!

Aș zice că aici sunt mai subiectiv decât la orice altă categorie. Pentru că nu e ca și cum Tikus nu a avut concurență. În ordine cronologică: slalomul lui Samardzic la Napoli. Marvin Cuni a la Ibra cu Empoli. Dimarco, din întâmplare sau nu contra lui Frosinone. Foarfeca lui Ngonge la Udine. Nebunu’ de Muriel în ultima secundă cu Milan. De Ketelaere cu finalul perfect pentru o fază senzațională pe Marassi. Folorunsho crezându-se Zidane în fața lui Allegri. Dany Mota cu o acrobație de logo Panini la Genova A. În fine, Politano imitându-l pe Folorunsho la Monza. 

Eh, știți ce urmează acum. Evident, sondaj!

ASSISTUL SEZONULUI: OLIVIER GIROUD VS ROMA

Pasa asta reușită de Arnautovic e minunată, dar atingerea asta fină a lui Giroud nu te poate lăsa indiferent dacă îți place cu adevărat fotbalul. Așadar, măcar de data asta, votez pentru dușman.

PARADA SEZONULUI: SZCZESNY VS ATALANTA

Până și polonezul a recunoscut că nu știe cum a reușit să scoată mimgea asta a lui Muriel. Câteodată, instinctul e suficient.

CEL MAI MARE PROGRES: CHARLES DE KETELAERE

Era greu de crezut că De Ketelaere poate face un sezon mai slab decât cel de debut în Serie A. Chiar și așa, transformarea lui dintr-un bidone într-un star la o echipă de succes reprezintă una dintre poveștile remarcabile ale anului. Am încercat aici să explic cum a fost posibil.

BIDONUL SEZONULUI: AURELIO DE LAURENTIIS

Știu că termenul ăsta presupune altceva, dar sunt sunt convins că-mi permiteți excepția. Pentru că modul în care Nea Aurel a gestionat ce a urmat unui Scudetto așteptat atâta amar de timp nu trebuie să rămână nesancționat. De la felul în care a permis ca Spalletti să plece, până la alegerea înlocuitorului și continuând cu deciziile care au urmat, totul îl recomandă pentru ”distincția” asta. Și totuși, odată cu numirea lui Conte, e posibil ca sezonul 2023/24 să fie nimic din punct de cedere al circului.

MECIUL SEZONULUI: ROMA – INTER 2-4

Oricât de mare ar fi tentația să pun aici derby-ul pe care Inter l-a câștigat cu 5-1 în tur, trebuie să recunosc că meciul de pe Olimpico e mai potrivit pentru categoria asta. În primul rând, pentru că adversarul a opus și rezistență. Ba chiar a și întors rezultatul la un moment dat și a avut șansa să o mai facă. În cele din urmă, a fost genul ăla de duel parte-n parte, în care s-au impus ăia mai buni și la finalul căruia învinșii chiar nu au avut ce să-și reproșeze. Și mai e ceva: a fost momentul în care până și cei mai pesimiști, cei mai reținuți fani nerazzurri au înțeles că ceva special e pe cale să se întâmple. Ascultați la mine, că știu ce zic…

PREMIUL PENTRU TOATĂ CARIERA: CLAUDIO RANIERI

Nu putea exista o altă alegere aici. Și nu doar pentru că Don Claudio a terminat-o cu statul pe bancă. Se încheie o carieră care probabil ar fi meritat câteva trofee în plus, însă fără fisură la nivel uman. Înainte de a rămâne fără un antrenor important, ”Il Calcio” pierde un adevărat domn.

PREMIUL TURKISH DELIGHT: HAKAN CALHANOGLU

Desigur. E greu, însă, de decis pentru care pasă merită mai mult premiul. Pentru ASTA sau pentru ASTA?

PIJAMAUA SEZONULUI: UDINESE

Un asemenea echipament merita o vizită prin Serie B. Păcat că nu am avut parte de această bucurie!

”PUȘCAȘUL” SEZONULUI: IKONE VS MONZA

La mare bătaie cu ratarea lui De Ketelaere contra clubului mamă și cu cea a lui Lorenzo Luca împotriva Fiorentinei. Oricât de bună ar fi intervenția lui D’Ambrosio, un jucător serios nu poate irosi o astfel de ocazie.

PREMIUL NOUL MAZZARRI: STEFANO PIOLI

După celebrul „în primele șapte minute nu au intrat în careul nostru”, omu’ on fire a mai scos una excelentă, după 1-5 în derby-ul din tur: „În primele patru minute, mingea a fost doar la noi”. Oh, o să ne lipsești, dragă Fane!

#InterMilan pic.twitter.com/z87wOYIg3h

— Bauscia Café (@BausciaCafe) September 16, 2023

PREMIUL ZIDANE: ROBERTO D’AVERSA

E posibil să fi fost și adevăratul moment în care Lecce a scăpat de retrogradare.

Impazzito D’Aversa. pic.twitter.com/iM2yMdH6Rn

— Alessandro (@90ordnasselA) March 10, 2024

AUTOSTOPUL SEZONULUI

Reporterul DAZN Alessio De Giuseppe a vrut să facă rost de câteva reacții, după ce Bologna a obținut calificarea matematică în Liga Campionilor, da’ s-a ales cu o plimbare și cu unul dintre cele mai spectaculoase momente văzute la TV în acest sezon de Serie A.

@dazn_it Alessio De Giuseppe sale in macchina con Orsolini ???????? E suona l’inno della Champions League con il clacson ???????? Una delle cose più belle mai viste ???? #Bologna #SNS #DAZN #TikTokCalcio #TikTokSoccer ♬ suono originale – dazn_it

PINK FLOYD-UL SEZONULUI: FANII SALERNITANEI

Retrogradați, dar la fel de spectaculoși cum îi știm.

Lo del tifo de la Salernitana ayer celebrando los 50 años del ‘Dark Side of the Moon’ de Pink Floyd

Otra liga ???? pic.twitter.com/1LyPLELcUp

— Aitor Lagunas (@aitorlagunas) October 1, 2023

Deși poate aveați impresia că nu se va mai întâmpla vreodată, am ajuns la final. Asta a fost retrospectiva mea, cu normala doză de subiectivism, dar suficient de argumentată ca să o puteți lua de bună. Până ne revedem, vă las cu un clasic de la Gianna. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: inter.it

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!