Coppa del Mondo a fost ca un ritual de trecere pentru mine, turneul care mi-a influențat decisiv modul în care văd fotbalul. Pentru naționala noastră, chiar a fost un ritual de trecere. Trecerea de grupe.
Minutele în care am fost out de la Coppa del Mondo
Mai ştiţi lista aia lungă cu amintiri din copilărie, care-şi luase avânt acum ceva timp, sub genericul „Generaţia cu cheia la gât”? Emoţionant! Am putea face ceva de genul ăla şi cu fotbalu’. Iar poza asta din deschidere ar putea (ar trebui?) chiar să fie începutul. E momentul în care mingea trimisă cu capul de Balint a intrat în poarta Argentinei lui Maradona. Care era „decât” campioana mondială şi juca practic acasă, la Napoli, şi evident că Diego își mobilizase băieţii.
A fost un gol crucial, pentru că, dintr-o dată, camerunezii au uitat să joace fotbal, URSS şi l-a amintit, iar la Bari, în minutul 63, era 4-0 pentru băieţii veseli de la Est. În timpul ăsta, România era eliminată de la Coppa del Mondo. Argentina avea 1-0, după ce, la un corner, Maradona a arătat că mai ştia şi el ceva fotbal şi i-o pusese pe cap lu’ Monzon, care, înainte de a înscrie, a avut timp să-i zică şi „mulţumesc” lui Gică Popescu pentru marcajul aproximativ.
Uşor resemnat, Cristian Ţopescu făcea calcule oftând şi ne anunţa că ai noştri sunt ultimii în grupă la scorurile alea. Deşi nu eram chiar familiarizat cu respectivul concept, îmi venea să-mi bag pula-n el de fotbal, da’ exista riscu’ să-mi iau un capac, un şpiţ în cur şi să nu mai văd restul meciului. Dar apucăturile golănești ar fi fireşti. Până să marcheze argentinienii, Hagi i-a strigat lui Maradona: „Bă, ia uite aici!”. I-a luat colegii la mişto, apoi i-a dat unt pe pâine lu’ Balint, care a tras în Goycochea.
Nu a trecut mult şi Hagi i-a mai arătat o ghiduşie lui Diego („Poate că, totuşi, ţie ar trebui să ți se spună Hagi din Anzi, nu mie Maradona din Carpaţi”, şi-o fi zis Gică). A centrat impecabil din lovitură liberă, da’ Balint, glumeţ cum îl ştim, a prelungit suspansul.
Napoli, pământ românesc
Şi ne întoarcem la 1-0. Când a zis Lăcă „preiau eu de aici”. Şeptaru’ luase galben încă din startul meciului. Nu mare lucru, a comis un mic act de lezmaiestate. În sensu’ că i-a pus-o pe gleznă lu’ Maradona.
Galbenu’ ăla însemna că Lăcătuş ar fi lipsit în cazul calificării în optimi. Da’ pentru că ăsta nu era un plângăcios care cade din punct de vedere mental la aflarea unei asemenea veşti, a continuat să-şi vadă de joc. Şi l-a lăsat pe prietenul Andone cu poarta goală. Se pare că nu a fost suficient.
Insistaţi, insistaţi! Insistăm, insistăm! Iar în minutul 68, dintr-o altă centrare după care românii încă tânjesc, mingea a ajuns din nou la Balint, care-şi terminase glumele şi a băgat-o, în sfârşit, în aţe. Cea mai magică noapte de la Coppa del Mondo sau ceva de genul ăsta… În duelul dintre Maradona și Maradona din Carpați, omul providențial a fost Pele.
S-a terminat 1-1 şi toată lumea a avut de câştigat. Mai mult sau mai puţin. Ruşii au câştigat, da’ au plecat acasă. Camerun a câştigat grupa. „Diego, Napoli te iubeşte, da’ în seara asta vorbeşte româneşte”. Ai noştri au ieşit în premieră din grupă la Mondiale şi au dat startul unui deceniu care ar merita o statuie. Argentina s-a calificat şi a avut ocazia să se împace cu fanii bătând Brazilia. Până la urmă, se putea şi mai rău pentru ei. O să afle peste 4 ani.
În caz că e cineva care vrea să revadă și demonstrația de forță (wink!) oferită de sovietici, la despărțirea de Coppa del Mondo. Până la urmă, 4 nu e de trecere. Vedeți ce am făcut aici?
Mâine îl avem pe Baggio în program. Oh, yesss!
Sursa foto deschidere: digisport.ro