Ajax e cel mai mişto lucru din fotbal la momentul ăsta

E posibil ca atunci când a scris că „nu sunt decât un cerşetor de fotbal de calitate. Străbat lumea cu pălăria în mână, iar pe stadioane implor: un joc frumos, fie-vă milă!„, Eduardo Galeano să fi avut în minte ceva foarte apropiat de ceea ce este acest Ajax. O echipă splendidă, care a revenit între primele patru ale Europei după 22 de ani de la precedenta apariţie în semifinale. Şi a făcut-o de o manieră entuziasmantă, fără a-şi trăda valorile care au transformat-o într-un exemplu pentru toată lumea.

Dacă e cineva care se întreabă ce este acest Ajax, nici măcar nu trebuie să aştepte foarte mult un răspuns. E cât se poate de simplu. În dulcele grai al celor pe care tocmai i-a eliminat, „è una gioia, una meraviglia. L’Ajax è il calcio”. Băieţii ies la joacă şi se joacă bucurându-se şi bucurându-ne. O fac nonşalant, elegant, rapid, vertical şi fără vreun complex. Rezultatele sunt doar urmarea firească a ceea ce se întâmplă pe teren. Toate astea fac din Ajax cel mai mişto lucru din fotbal la momentul ăsta. Şi nici măcar nu e o sentinţă care poate fi atacată.

Tot n-aţi înţeles ce este acest Ajax? Atunci vă desenează, ca să vă ajute.

În ultimii ani, surprizele şi gurile de aer proaspăt nu au lipsit din Liga Campionilor. Le-am avut pe Borussia Dortmund, AS Monaco sau AS Roma, dar niciuna dintre ele nu au generat hype-ul din jurul copiilor de la Ajax. Poate şi pentru că aici e vorba despre o tradiţie care, iată!, chiar şi în fotbalul ăsta sufocat de sume indecente plătite pentru jucători indecenţi, reuşeşte să revină în prim-plan cu aceeaşi filosofie care a făcut din clubul ăsta un element fără de care fotbalul european nu poate fi conceput. Până la urmă, vorbim despre clubul care ni l-a dat pe cel mai influent om din istoria fotbalului european. Johan Cruyff a schimbat sportul ăsta atât ca jucător, cât şi ca antrenor. Influenţa lui încă există şi e puţin probabil să dispară vreodată.

Băieţii ăştia care îmbracă acum tricoul pe care el l-a făcut celebru nici nu au cum să scape de umbra lui. În primul rând, pentru că joacă pe stadionul care îi poartă numele. În doilea rând, pentru că la Ajax tot ce mişcă a început odată cu el şi a fost perfecţionat de el. S-a moştenit filosofia, sistemul de joc, stilul de joc şi, poate cel mai important, atitudinea. A se citi aroganţa.

Evident că Ajax a câştigat datorită jocului şi a tacticii pe care Erik ten Hag, acest prinţ moştenitor al fotbalului olandez, a pus-o la punct impecabil. Dar a câştigat şi cu aroganţa. Aia care i-a făcut să creeze acel clip devenit viral înaintea meciului tur, cu „bla-bla-bla” şi „nu ne interesează ce spuneţi”. Sau aia a lui De Ligt, care a afirmat că „meciurile cu Benfica au fost cele mai dificile„. Sau aia a lui de Jong, care înaintea returului de la Torino spunea că el şi ai lui sunt mai buni, iar la final decreta că „a fost mai uşor la Madrid„. Sau aia care i-a permis fostului colaborator al lui Guardiola să declare că două dintre forţele continentului au fost speriate de echipa lui de puşti.

De aici vine şi tupeul ăla de a te lua la trântă cu cei care, teoretic, sunt mai puternici decât tine. Nimic nu o dovedeşte mai bine decât faza din finalul turului cu italienii. Jurgen Ekkelenkamp, un puşti ce abia împlinise 19 ani, cu doar 30 de minute jucate în Eredivisie până atunci şi care intrase de puţin timp în ceea ce era primul meci al carierei în Liga Campionilor, a dat de pământ cu ditamai Cristiano Ronaldo, pentru a opri un contraatac. A luat galben, dar orice iubitor de calcio care se respectă nu a putut decât să aplaude faultul ăla tactic de toată frumuseţea. Sau măcar să-l aprecieze.

Nu a contat că era Cristiano. Pur şi simplu, trebuia pus la pământ„, a spus la sfârşitul partidei. Da, în spatele acelui fotbal vesel, există şi cinismul învingătorului. Pentru că cel care le-a arătat calea a fost un învingător până la urmă.

Aşa că oricine îşi imaginează că acest Ajax nu poate câştiga Liga Campionilor e un naiv.

Trebuie să crezi, trebuie să-ţi spui că ‘putem s-o facem’ şi poate, odată, se va întâmpla. Nu-ţi abandona filosofia, nu-ţi pierde încrederea în ceea ce faci şi poate ceva va creşte din nou” – David Endt, fost team manager Ajax, pentru CNN

Sursa foto: thebiglead.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns