La ceva mai mult de un an după ce a ajuns în finala Europa League, Ajax atrage din nou atenţia Europei. Remiza obţinută pe terenul lui Bayern, în Liga Campionilor, dar mai ales prestaţia “lăncierilor” la Munchen au arătat că la Amsterdam există din nou o generaţie de excepţie. Erik ten Hag se află în spatele acestei reveniri în prim-plan. Pentru mulţi, e discipolul lui Pep Guardiola. Conaţionalii săi preferă să-i spună “Prinţul moştenitor al fotbalului olandez”. Un “compliment” folosit prima oară de De Telegraaf.
Spuneţi-i cum vreţi. Cert e că vorbim despre unul dintre tehnicienii la modă de pe continent. Are 48 de ani, cariera de jucător – care le include pe Twente, De Graafschap, RKC Waalwijk şi Utrecht – a fost una decentă, iar meseria de antrenor a început-o de jos. A fost iniţial secund al lui Fred Rutten, la Twente. Apoi l-a urmat la Eindhoven. Prima experienţă ca principal a fost un succes, la Go Ahead Eagles. Echipa a promovat în Eredivise, iar ten Hag l-a oferit Olandei pe Quincy Promes. A urmat, însă, o alegere poate surprinzătoare, dar care avea să-l transforme definitiv.
Zi de zi lângă Guardiola
Mathias Sammer a fost cel care l-a urmărit mai mult timp pe “obsedatul de fotbal” ten Hag. L-a adus ca antrenor la echipa a doua a lui Bayern. Acolo, olandezul l-a întâlnit pe Pep. “Te inspiră. Abia aşteptam să lucrez alături de el în fiecare zi”, spunea într-un interviu din 2014. Iar influenţa lui Guardiola avea să rămână. O confirmă Urby Emanuelson, care a fost antrenat de ten Hag la Utrecht.
“Gândeşte mai internaţional decât mulţi dintre antrenorii olandezi. Este evident că a lucrat în Germania, la Bayern, alături de Guardiola. În Olanda, adaptarea sistemului 4-3-3 este aproape o blasfemie. Însă ten Hag foloseşte sistemele diferite ca pe o armă. Face ceea ce face şi Pep. Schimbă lucrurile, pune sub semnul întrebării credinţele fotbalistice şi vrea flexibilitate. Barcelona, Manchester City, Bayern – toate folosesc 3-4 module, câteodată într-un singur meci”, a spus fostul jucător de la Ajax şi Milan.
A rămas 2 ani la echipa a doua a bavarezilor, perioadă în care a învăţat, a furat meserie de la băiatu’ ce adunase câteva trofee în carieră şi care le pregătea pe vedetele lui Bayern şi a înţeles că nu trebuie să depindă doar de dogmaticul 4-3-3, religia în care cresc fotbaliştii olandezi. Şi era pregătit să se întoarcă acasă.
Ten Hag revine în Olanda şi ia Eredivisie prin surprindere
Asta e o primă pagină după egalul, 1-1, cu care Ajax s-a întors de la Munchen, despre care aminteam la început. Nu ştiu eu dulcele grai neerlandez, dar sunt convins că acel “Imposant” e de bine. Şi se potriveşte de minune şi perioadei de 2 ani şi jumătate petrecute de ten Hag la Utrecht. Clubul a anunţat angajarea tehnicianului în mai 2015. Echipa venea după o serie de sezoane dezamăgitoare. Impactul noului antrenor a fost senzaţional.
Utrecht a ajuns în finala Cupei Olandei în 2016 (a pierdut-o greu, cu Feyenoord, scor 0-1) şi a terminat pe 5 în campionat. A jucat barajul pentru un loc în Europa League, însă a fost învinsă de Heracles. Anul următor a fost şi mai bun. Locul 4 în Eredivisie şi o victorie entuziasmantă în finala play-off-ului pentru UEL, cu Alkmaar. După 0-3 în tur, echipa lui ten Hag a câştigat cu acelaşi scor acasă, apoi s-a impus la loviturile de la 11 metri.
Deşi nu a reuşit să ajungă în grupe, Utrecht a impresionat în Europa League, unde s-a oprit în play-off. Le-a eliminat pe Valletta şi Lech Poznan, apoi a câştigat cu 1-0 pe teren propriu cu Zenit St. Petersburg. Ruşii îl aduseseră antrenor pe Roberto Mancini şi investiseră zeci de milioane de euro în transferuri. Cu toate acestea, în returul din Rusia, au avut nevoie de prelungiri pentru a se califica.
Dincolo de rezultate, ten Hag a oferit fanilor din Utrecht bucuria de a veni la stadion să-şi vadă favoriţii jucând. Pentru că, pe alocuri, prestaţiile echipe erau absolut încântătoare, indiferent de numele adversarului. Şi asta, fără transferuri sonore. Ba mai mult, fără o serie de jucători deveniţi vedete peste noapte, pe care clubul a trebuit să-i vândă. Ruud Boymans, Timo Letschert şi Bart Ramselaar au plecat în vara lui 2016. Sebastian Haller, Nacer Barazite, Wout Brama şi Sofyan Amrabat i-au urmat după un an.
“Ne mişcăm ca pe sârmă. Ne-am descurcat cu adevărat bine timp de 2 ani. Am terminat pe 5 şi pe 4 şi am ajuns în finala Cupei, deşi avem doar al optulea sau al nouălea buget din Eredivisie”, spunea ten Hag, într-un interviu din noiembrie 2017, cu puţin timp înainte de a ajunge la Ajax. Echipă pe care tocmai ce o bătuse chiar la Amsterdam, la scurt timp după ce suferise un eşec umilitor, 1-7 cu Eindhoven, acasă.
Trecerea la Ajax
Mulţi (inclusiv subsemnatul) au văzut în finala Europa League din 2017, pe care Ajax a pierdut-o în faţa lui Manchester United (0-2), începutul unei reveniri a olandezilor în elita europeană. Se poate să fi fost, într-adevăr, dar “lăncierii” au intrat în degringoladă după plecarea artizanului acelui succes, Peter Bosz. Nici lui nu i-a mers mai bine, fiind repede demis de la Borussia Dortmund, în ciuda unui start încurajator. În locul său la Ajax a fost numit antrenorul de la tineret, Marcel Keizer. Genul de mişcare obişnuită la acest club. Doar că lucrurile nu au mers bine.
Echipa a ratat lamentabil calificarea în grupele cupelor europene, iar în campionat situaţia nu era chiar pe placul conducerii. Deşi obţinuse câteva rezultate bune, precum 4-1 pe terenul campioanei Feyenoord sau 3-0 acasă cu PSV, jocul lăsa mult de dorit. În plus, rivalii din Eindhoven erau lideri autoritari. Şi astfel, Keizer a fost înlocuit în pauza de iarnă din sezonul 2017/18 de Erik ten Hag. Iar debutul a fost excelent. Un 2-0 la Amsterdam în De Klassieker, cu Feyenoord. Prestaţiile au fost din ce în ce mai bune, dar asta nu a ajutat-o pe Ajax, care a terminat sezonul pe 2, la 4 puncte de PSV. În actuala stagiune, cele două îşi menţin poziţiile. Băieţii din Amsterdam au pierdut categoric “directul” din deplasare, 0-3, şi sunt la 5 puncte de lider.
Însă situaţia nu este dramatică, iar ten Hag are suficiente atuuri pentru a o întoarce în favoarea sa şi a echipei sale.
Aspectul mental, mai important decât cel tactic
Am văzut deja că tactica e importantă în abordarea antrenorului lui Ajax. Un tip care a reuşit să vadă dincolo de 4-3-3 şi reuşeşte să se adapteze în funcţie de situaţie şi de adversar. Dar ten Hag pune mare preţ şi pe pregătirea mentală. Sau mai ales pe aceasta. A explicat chiar el.
“Totul începe cu înţelegerea personalităţii pe care o are fiecare jucător. Trebuie să ştii omul din spatele jucătorului. Citesc totul din modul în care un jucător se mişcă, cum reacţionează când pierde mingea, când comite un fault. Îmi pot face o imagine a omului şi pot folosi asta în managementul echipei. Aleg o abordare diferită pentru fiecare jucător. Însă e doar începutul. Trebuie, de asemenea, să priveşti la dinamica grupului, cum relaţionează unul cu celălalt. Şi din asta văd înaintea unui meci ce fel de joc vom avea. Nu dacă vom câştiga, ci dacă vom avea o prestaţie bună”, a spus omul de pe banca lui Ajax.
Tot din pregătirea mentală face parte şi încercarea de a rupe anumite ritualuri, anumite superstiţii, cum ar fi ascunderea feţei sub un prosop: “Nu vreau ca asta să fie o obsesie, un lucru care trebuie făcut. Pentru că, dintr-o dată, dacă nu-şi ascund faţa sub un prosop, simt că nu pot juca bine. Creează o scuză pentru eşec”.
Teambuilding pe teren
Deşi antrenează o echipă plină de individualităţi, de fotbalişti care sunt îndrăgoştiţi iremediabil de minge, accentul e pus în primul rând pe grup. Pe ten Hag nu-l intersează să aibă un lot în care fiecare e prieten cu fiecare. Ăsta oricum e mai mult un clişeu de care pare că nu mai scăpăm. Jucătorii pot veni la stadion cu 25 de taxiuri, important e ce fac împreună pe teren.
“O echipă de fotbal trebuie să lucreze împreună. Vreau să am o relaţie bună cu jucătorii şi vreau ca jucătorii să fie o echipă. Nu vorbesc despre vacanţe petrecute împreună sau de ieşit la paintball. Cred că teambuilding-ul se face pe teren. Facem multe jocuri de poziţionare şi ridic mereu ştacheta. Îmi doresc ca ei să ceară tot mai mult unul de la celălalt.
Le cer concentrare, calitate, să se mişte corect, să pună forţa care trebuie în lovirea mingii. Am trecut de la complex la şi mai complex. Şi dacă nu sunt concentraţi, acele exerciţii eşuează. Şi atunci îi vezi pe jucători cum încep să se corecteze, să se antreneze unul pe altul, să se motiveze. Asta înseamnă teambuilding”, a povestit ten Hag.
Ajax nu arată încă precum un produs finit, dar viziunea antrenorului său începe să se vadă tot mai clar.
Sursa foto deschidere: sport365.fr
Felicitari pentru articol! Foarte frumos.