Un regret mare cât o o victorie cu 4-1 pe Bernabeu

Ajax a încheiat brutal hegemonia europeană a lui Real Madrid. În alte vremuri, ceea ce s-a întâmplat marţi seară pe Bernabeu ar fi fost o predare de ştafetă. S-a mai întâmplat, cu aceleaşi protagoniste.

O echipă de copii teribili, în ascensiune, completată, pe ici, pe colo, cu ceva băieţi aflaţi în vârful carierei, aka Dusan Tadic, a făcut spectacol şi a dat pe pământ cu ditamai câştigătoarea ultimelor trei ediţii ale Ligii Campionilor. Şi nu doar că a făcut spectacol, dar Ajax a fost un spectacol în sine. Victoria cu 4-1 a fost premiul pentru curajul de care a dat dovadă şi a răsplătit inclusiv prestaţia foarte bună din tur, când, într-un fel sau altul, spaniolii au plecat învingători de la Amsterdam.

În istoria UCL, nicio echipă care a pierdut cu 2-1 pe teren propriu în meciul tur nu a reuşit să meargă mai departe. Până acum. Ţinând cont de adversarul pe care Ajax l-a răpus şi de maniera în care a făcut-o, se poate spune că am asistat la una dintre marile răsturnări de situaţie văzute în această competiţie. Cel puţin în ultimii ani, dacă nu vreţi să coborâm până spre începuturi.

Nimic nu a fost banal în demonstraţia de fotbal şi de forţă a băieţilor lui Erik ten Hag, un antrenor despre care se vorbeşte prea puţin. Nici abordarea aia plină de tupeu şi poate uşor inconştientă, nici golurile, nici seara de gală a lui Tadic. Sârbul nu a făcut doar meciul carierei, dar a oferit o prestaţie demnă de marile nume ale istoriei fotbalului. Omul pe care Mark Hughes nu îl mai considera suficient de bun la Southampton a jucat atât de bine, încât şi pretenţioşii de la L’Equipe nu au mai avut ce face şi şi-au spus: „Merde, trebuie să-i dăm 10 lu’ ăsta!„. Şi 10 i-au dat.

Folosit ca 9 fals, Tadic a fost un 10 din alte vremuri. A mângâiat mingea, a driblat, a pasat decisiv, a marcat cu o uşurinţă şi o nonşalanţă demne de mingicarii inconstanţi din trecut, cei care nu-şi foloseau niciodată tot potenţialul, dar aveau momente în care te făceau să te îndrăgosteşti iremediabil de ei. Exact ce e şi Tadic, până la urmă.

Tadic a fost uriaş şi a atins probabil un nivel la care nu va mai ajunge vreodată. Dar a avut lângă el şi alţi băieţi aflaţi în stare de graţie. Frenkie de Jong a dominat mijlocul cu siguranţa unui veteran şi i-a recomandat lui Modric să se pregătească de pensie.

Exemplul 1:

Exemplul 2:

David Neres a dat senzaţia că singurul scop pe care îl are în viaţă e să terorieze apărarea Realului. De Ligt a fost tot ce trebuie să fie un fundaş central care are banderola pe braţ. Onana a rezolvat calm puţinele momente în care colegii săi au fost depăşiţi.

Nu sunt genul cu v-am spus eu, da’ am încercat să vă avertizez că acest Ajax are tot ce-i trebuie pentru a fi ce au fost Monaco acum 2 ani şi Roma în sezonul trecut. Dar grupul ăsta ar fi avut potenţial să facă mai mult. Din păcate, nu vom afla cât de departe ar fi putut să ajungă, dacă ar mai fi rămas împreună încă 2-3 ani. Adică un ciclu asemănător celui din anii ’90, care a atins apogeul tot pe Bernabeu.

De Jong a fost deja vândut, De Ligt probabil îl va urma, lui Onana i se dau târcoale, la fel cum e cazul şi cu alţii. Rămânem cu regretul ăsta, dar încă ne putem bucura de ceea ce ne oferă un alt Ajax care creează poveşti.

Sursa foto: washingtonpost.com

Dacă vrei să susţii ceea ce fac, poţi dona aici

Facebook Comments

Lasă un răspuns