Ajax – echipa pentru care totul era prea uşor

E o legendă care spune că, după finala Cupei Campionilor din 1973, pe care Ajax a câştigat-o cu 1-0 în faţa lui Juventus (hehe, unele lucruri nu se schimbă niciodată!), jucătorii italieni priveau uimiţi la dezinvoltura olandezilor. Johan Cruyff şi colegii săi se comportau de parcă faptul că tocmai câştigaseră trofeul pentru a treia oară la rând era ceva banal. Asta deşi nimeni nu mai reuşise o asemenea peformanţă de la Real Madrid, la începuturile competiţiei.

Marele şoc al învinşilor a venit, însă, când au ieşit de la vestiarele stadionului din Belgrad. Atunci au văzut un oficial al olandezilor care împingea nonşalant un cărucior plin cu haine murdare spre autocarul lui Ajax. De sub haine se putea zări “Urecheata” la care tânjea toată Europa. Da’ pentru băieţii din Amsterdam devenise rutină să ia acel trofeu. Paradoxal, asta a şi dus la destrămarea unei echipe unice în istoria fotbalului.

“Era prea uşor”

Gerrie Muhren nu avea dubii: “Ajaxul nostru putea câştiga de opt ori la rând Cupa Campionilor, dacă am fi rămas împreună” (cum o joci p-asta, nea Mircea?). Ok, şi atunci, care a fost problema? A explicat-o Johnny Rep. Probabil uşor arogant, dar echipa aia îşi câştigase dreptul să privească de sus la oricine. “Cea mai mare problemă a noastră era că totul devenise atât de uşor. Jucătorii aveau nevoie de noi provocări, de o nouă echipă, pentru că totul devenise plictisitor”, a spus Rep.

Culmea, această stare de spirit era prezentă chiar la apogeu. Vorba aia, semnele declinului la un mare imperiu se văd încă din perioada de glorie. Traseul care s-a încheiat cu a treia Cupă a Campionilor la rând a confirmat cât de ușor devenise totul pentru Ajax. Iar meciul reprezentativ a fost cel cu Bayern Munchen, din turul sferturilor de finală.

Johan vs. Franz

“Balonul de Aur din 1972 urma să-l înfrunte pe laureatul din 1971. La nivel de clasă, eleganță și știință a jocului, confruntarea Cruyff-Beckenbauer trebuia să fie cel mai mare duel din toate timpurile. Fotbal total vs. liberoul liber, un ‘must’ din punct de vedere tactic…”. Această caracterizare splendidă le aparţine celor de la So Foot. Dar Ajax – Bayern din acea vreme era mai mult de atât.

“Lăncierii” reprezentau echipa la modă la începutul anilor ‘70. O să-i las tot pe băieţii de la So Foot să explice, pentru că au făcut-o atât de frumos: “Ajax a fost primul mega buzz din istoria fotbalului. Amsterdamul a eclipsat Rio şi pe brazilienii Mondialului din 1970. Pele era trecutul, Di Stefano se afla în preistorie, iar Best nu a durat. Ajax a fost beatlemania anilor ‘70, iar Cruyff era un mix între Jagger şi Bowie. Toţi erau la fel. Acesta a fost unul dintre primele aspecte ale fotbalului total. Cine se aseamănă se adună”. Echipa construită de Rinus Michels le-a urmat conaţionalilor de la Feyenoord în fruntea Europei, iar Pişti Covaci al nostru a dus treaba mai departe. În ‘72 a luat a doua CCE consecutivă, după o demonstraţie de forţă în finala cu Inter. S-a terminat 2-0, dar scorul a fost blând pentru ce s-a jucat.

În acelaşi an, însă, a apărut ceea ce părea să fie primul adversar serios pentru Ajax. Germania de Vest a cucerit titlul european, cu o echipă construită pe scheletul lui Bayern. Aceeaşi naţională care, doi ani mai târziu, avea să devină şi campioană mondială pe teren propriu, după o finală câştigată chiar contra Olandei conduse de Cruyff şi care exportase “modelul Ajax” la nivel global. Dar, până atunci, bavarezii au fost nevoiţi să treacă peste o adevărată umilinţă.

Ajax – Bayern, meciul cu 200 de milioane de telespectatori

În 1973, televiziunea nu era ceea ce e azi. În multe părţi ale Europei, chiar şi televizorul era un articol de lux. În aceste condiţii, faptul că 200 de milioane de oameni au urmărit la TV partida disputată pe vechiul stadion Olimpic din Amsterdam vă spune totul despre duelul de acum 45 de ani.

Bayern a mers în Olanda cu un Gerd Muller într-un picior (la câteva zile după, i s-a descoperit o fractură la peroneu) şi cu o teamă firească, la care a contribuit şi amicalul pierdut cu 5-0 în vara lu’ ‘72. Omul care l-a marcat pe Cryuff (e un fel de-a spune asta) în acel meci, Hans-Georg Schwarzenbeck, a spus: “Faceţi-mi orice, da’ nu mă mai puneţi să-l ţin pe dracu’ gol ăla!”. Aşa că beleaua a picat pe Franz Roth, care a luat galben încă din minutul 2, dar, cumva a reuşit să termine meciul pe teren.

Într-un fel sau altul, Bayern a ţinut de 0-0 aproape o oră. Ajax venea din toată părţile, dar adversarii reuşeau să respingă tot. Sau să aibă bara de partea lor. Însă când Sepp Maier a scăpat săpunul la un şut trimis de la marginea careului, iar Arie Haan a zis “merci” şi a marcat din câţiva metri, totul s-a prăbuşit.

Golul-capodoperă filmat doar pe jumătate

Conform vechii vorbe din popor “e greu până vine primul”, Ajax s-a dezlănţuit. S-a terminat 4-0. Arie Haan a făcut dubla, iar Cruyff nu putea lipsi dintre marcatori şi a încheiat conturile cu o căpăţână de lângă nefericitul Roth, ca să ştie o treabă. Dar golul meciului a fost cel de 2-0, marcat de Muhren. O capodoperă, de care, din păcate, nu ne putem bucura complet. Asta pentru că regizorul a fost atât de inspirat, încât nu a prins în cadru toată poarta la voleul senzaţional al băiatului nostru.

Şi da, a lipsit exact partea în care s-a dus mingea.

Totuşi, se poate vedea că execuţia lui Muhren a fost impecabilă. A lovit mingea perfect şi, cel mai probabil, a aşezat-o direct în vinclul lui Maier. Reacţia comentatorului şi cea a spectatorilor ne pot ajuta să înţelegem cam ce s-a întâmplat. În rest, fiecare cu imaginaţia lui.

Aici e rezumatul. Golul cu pricina e la minutul 2:30.

Muhren şi “joaca” de pe Bernabeu

Victoria clară cu Bayern a arătat nivelul extraordinar la care ajunsese Ajax (eşecul din retur, 1-2, nu schimbă asta), dar şi faptul că echipa juca cu o încredere şi cu o detaşare care o făceau imbatabilă. Lucru confirmat în manşa a doua a semifinalei cu Real Madrid, chiar pe Santiago Bernabeu.

Acelaşi Muhren a marcat golul victoriei cu 1-0, dar adevărata “ştire” a fost momentul în care a început să jongleze ca pe maidan în mijlocul ditamai arenei istorice. În cartea obligatorie “Inverting The Pyramid: The History of Soccer Tactics”, Jonathan Wilson a numit acea joacă de copil „adevăratul transfer de putere din fotbalul european„, de la marele Real Madrid către Ajax.

Sursa foto deschidere: om4ever.com