Serie A, etapa a şaptea. Cine n-are jucători să-şi cumpere

Altă concluzie nu există, după ceea ce s-a întâmplat în weekend în Italia. Şapte dintre meciurile etapei a şaptea din Serie A au fost decise, mai mult sau mai puţin, de jucători transferaţi în această vară. Sau, cum îi place lu’ Di Marzio să spună, “è sempre calciomercato”.

A înnebunit ăla cu 7

Mult hype înaintea meciului dintre primele două clasate, care, teoretic, ar trebui să se lupte pentru Scudetto. Am descoperit, însă, că, din punct de vedere fotbalistic, Napoli e pentru Cristiano exact ce a fost Kathryn în vacanţa din Vegas de acum 9 ani. Înainte de a sări pe mine că-s insensibil şi că sunt chestii cu care nu se glumeşte, aflaţi că nu e nicio glumă.

Au venit sudiştii cu tot tupeul Camorrei, i-au sufocat pe zebraţi în primele 15-20 de minute, le-au dat şi gol, dar apoi le-a arătat Ronaldo ce înseamnă muşchi încordaţi. Şi-a luat efectiv colegii în spate, le-a spus un părintesc “hai cu tata!” şi, practic, ăsta a fost meciul. S-a terminat 3-1 pentru Rău, care are punctaj maxim şi cel mai bun start de sezon din ultimii 88 de ani.

Cât despre violator ( e ok să-i spunem aşa, omu’ şi-a plătit victima ca să tacă. Deci…), nu ai cum să nu remarci faptul că, la primul meci cu adevărat important, în primul moment cu adevărat dificil al echipei, s-a transformat pur şi simplu. Culmea, nici măcar nu a fost nevoie să marcheze. A făcut, în schimb, toate golurile. Iar cu assistul de la 1-1 le-a dat un capac peste cap şi celor care aveau dubii că mai poate juca extremă. Violent băiatu’.

Lupul îşi schimbă părul, da’ năravul…

Aşadar, fericire, pupături, îmbrăţişări. Tutto bene la Torino! Da şi nu. Pentru că, la final, a venit Beppe Marotta, cu un ochi la Sky şi un altul la Rai, şi a anunţat că nu mai e administratorul delegat al echipei. Că cică vrea Agnelli sânge proaspăt, că cică nu s-au înţeles la transferul lui Ronaldo (bine, în cazul ăsta, trebuia concediat atunci) etc. Evident, s-a grăbit presa să anunţe cum că ar putea ajunge pe la Inter, Milan şi alte jdemii de echipe. Mai să crezi totul, să încerci să analizezi.

Apoi apare asta:

Inevitabil, îţi aminteşti că şi Moggi s-a tirat (sau măcar a încercat) înainte să explodeze Calciopoli. Hai, nu chiar Calciopoli, da’ ceva cu interceptări şi de data asta.

Din nou polonezul ăla

Probabil că ultimul lucru la care Ronaldo se gândea că i-ar putea sta în cale în tentativa de a deveni golgheter în Serie A era un atacant polonez cumpărat în vara asta de la nimeni pe lume. Şi totuşi, Piatek nu se mai opreşte. A mai băgat-o de două ori în aţe, astfel că pe Frosinone nu a ajutat-o că a înscris pentru prima oară în actuala ediţie de campionat. S-a terminat 2-1 pentru Genoa, iar eroul nostru a ajuns la 8 goluri. Nu doar că e capocannoniere, dar e primul de la Karl Age Hansen, în sezonul 1949/50, care atinge cifra asta în primele şase apariţii în A. Danezul juca la Atalanta când a făcut chestia asta şi a terminat cu 18 bucăţi, înainte de a fi “furat” de bănuiţi voi cine.

Şi Ionuţ Radu al nostru, venit tot înaintea acestui sezon, a avut un rol important în victoria genovezilor, aflaţi la cel mai bun start de campionat din ultimii 86 de ani. Luaţi de aici mai multe amănunte.

Tranquilo Toro

Despre Lautaro Martinez s-a scris mult că ar fi o lovitură pentru Inter, dar pe la noi mai mult s-a glumit pe seama lui. A numelui său, care te duce cu gândul mai curând la “sus vioara!”, decât la fotbal. Da’ clubul i-a făcut un video de prezentare mişto tare, pornind de la la porecla lui, “El Toro”. Putere, virilitate, autoritate, d-astea…

În cele din urmă, contra lui Cagliari, a venit şi primul gol. Repede, cu o execuţie de vârf. Însă nu s-a oprit aici. A fost cel mai bun de pe teren şi s-a apucat să facă lucruri sud-americane, care de obicei ridică oamenii în picioare. Cum ar fi ăsta de mai jos. Momentul VEZI AICI:

Un alt-nou venit, Politano, a stabilit scorul final, 2-0 pentru ai mei, care au acum patru victorii la rând în toate competiţiile şi se joacă din nou de-a calificarea în Liga Campionilor.

Martinez nu a fost singurul Toro liniştit etapa asta. Torino, fără succes de trei runde, a bătut pe final la Verona, pe Chievo, scor 1-0, iar “măgăruşii” sunt în continuare ultimii şi o ard cu minus la punctaj. HAIDE, BĂ! Trebuie să fie l’anno buono. Da, tot un transfer al verii a decis şi meciul ăsta. Zaza a intrat în repriza a doua şi a dat golul izbăvitor în minutul 88.

Reciclaţii din Serie A

Câteodată, nici nu trebuie să te chinui să găseşti lume nouă. E de ajuns să ştii să te orientezi şi să readuci în prim-plan jucători ce păreau pierduţi pentru totdeauna. Zaza e, până la un punct, un astfel de exemplu. Dar simbolul e, indiscutabil, Gervinho, care are un gol marcat la fiecare 101 minute, în acest sezon.

Predatorul ivorian i-a mai băgat 3 puncte în buzunar Parmei. A dat singurul gol în victoria de acasă cu Empoli, care a dominat şi a avut şi ceva ghinion, pentru că a tras de vreo două ori în bară. Când nu au fost stâlpii, a apărut de nicăieri Sepe cu parada etapei.

În aceeaşi categorie îl putem băga şi pe Defrel, care ocupă locul 2 în topul golgheterilor, la egalitate cu Insigne. Francezul, un bidone de toată frumuseţea la Roma, s-a descătuşat la Sampdoria şi a reuşit deja 5 goluri. Ultimul a adus victoria genovezilor cu SPAL (2-1). Ferrarezii au luat-o brutal la vale, după startul excelent de sezon. Au trei înfrângeri la rând şi urmează să joace acasă cu Inter şi în deplasare cu Roma. Brrrrr!

Cosi non VAR

Asta e o altă expresie devenită clişeu în fotbalul italian. Dar etapa asta merge să o folosim şi noi, pentru că ceea ce s-a întâmplat la Bologna şi Firenze e o ruşine absolută. Aroganţa şi prostia unor arbitri se dovedesc mai puternice decât tehnologia.

Pe Dall’Ara, Manganiello nu a văzut un rigore clar pentru gazde, deşi era chiar lângă fază. Bă, se mai întâmplă! Eşti prost şi nu vezi, deşi e clar şi e lângă tine. Te strigă să fluieri. Nu-i nimic, mai bagi o fisă. Alergi la ecran, revezi faza, din toate unghiurile posibile. Peste tot, faultul e evident. Tu ce faci? Păstrezi decizia de a nu acorda 11 metri.

Din fericire pentru Bologna, nu a contat. Deşi Udinese a marcat prima, ragazzii lu’ Pippo au întors şi au câştigat cu 2-1, a doua victorie în trei etape. Semnalul revenirii l-a dat, în nota rundei, un jucător venit recent la echipă, paraguayanul Santander, cu o ştiucă sănătoasă de la marginea careului.

Dar comedia, nu divină ca lui Dante, a fost pe Franchi. Când Asamoah s-a luat de Chiesa că simulează până te scoate din sărite, a zis lumea că e ghanezul rău. Să lase băiatu’ în pace, că e în creştere. Când Fiorentina s-a plâns toată săptămâna la modul jenant de arbitrajul din meciul cu Inter, toată presa i-a cântat în strună.

Pentru ca duminică să se întâmple asta:

Da, s-a dat penalty. Nu, nu s-a folosit arbitrajul video. Fiorentina a deschis scorul cu Atalanta din acest 11 metri şi a câştigat cu 2-0. La final, în loc să tacă, Pioli a cerşit titlul de prost al etapei: “Chiesa nu a simulat, a fost inteligent. A existat contact”. Cum nu toţi o ardem dubios, lumea i-a sărit în cap Bisericii, acuzându-l de nedvedisme. Nu a mai suportat şi a luat poziţie: a fugit la mă-sa. Care mă-sa a dat asigurări că odorul ei nu face nasoale. Băiatu’ lu tata tocmai a devenit băiatu’ lu’ mama.

No Pastore, no problem

S-a jucat şi Derby della Capitale etapa asta. Dacă vă miraţi de ce e aşa jos, e şi pentru că parcă lipseşte intensitatea aia din trecut. Mai ales în tribune, unde sunt prea multe locuri goale. Nici coregrafii nu mai sunt ca pe vremuri. Un motiv ar fi că lazialii din Curva sunt nemulţumiţi că nu sunt ajutaţi financiar de ceilalţi abonaţi. Au dat şi comunicat pe tema asta. Emoţionant!

Deci nu, nu are legătură doar cu faptul că niciun nou-venit nu a contribuit la rezultatul final.

Dar dacă nu e un transfer din vara asta sau un arbitru cretin, măcar e o rezervă. Pellegrini a început derby-ul pe bancă, dar a intrat în prima repriză, în locul accidentatului Pastore. Nu i-a luat doar locul în echipă, ci şi atingerea magică. Şi a deschis scorul cu o execuţia Flaconiană. Golul etapei, aşadar.

Deşi a început mai bine, Lazio nu a mai putut reacţiona. A egalat, e adevărat, după o greşeală a lui Fazio de care a profitat Immobile, dar a luat repede al doilea gol şi s-a prăbuşit. Chiar Kolarov, fost bianconceleste, a înfipt-o dintr-o liberă de la 17 metri, înainte ca Fazio să spună cel mai frumos “mi scusi!” pentru romanişti. S-a terminat 3-1 şi Di Francesco pare să fi trecut peste momentul delicat.

When in doubt, trage din afara careului

După trei remize consecutive, Milan a redescoperit drumul spre victorie prin trei execuţii din afara careului. Glumeam cu un prieten, care spunea că oricum ăştia ai lu’ Gattuso nu ştiu fotbal, măcar să închidă ochii şi să tragă. Până să se dezmeticească sassuolii lăudatului De Zerbi, verişorii aveau deja 3-0. S-a terminat 4-1. A dat gol şi un nou-venit, Samu Castillejo, aflat la prima reuşită în Serie A. Se putea şi fără el, da’ se potriveşte felului în care a fost construită toată cronica asta.

Până data viitoare, nu uitaţi că nu mai e aşa mult până reîncepe calciomercato. Care oricum è sempre.

Sursa foto: sempreinter.com

Facebook Comments

One Reply to “Serie A, etapa a şaptea. Cine n-are jucători să-şi cumpere”

  1. Da,”lautarul” poate a oferit faza meciului cu acea pasa din foarfeca….Ba,da’ cum a fost tackling-ul lu’ Radja la contraatacul sarzilor! 😀

Lasă un răspuns