Poate că pare un anunţ puţin prea curajos. Până la urmă, e doar o victorie cu PSV Eindhoven, campioana unui fotbal aflat într-un declin cel puţin la fel de accentuat ca cel italian. Deci nu, nu acest 2-1 obţinut de Inter a dus la sentinţa din titlu, ci maniera în care a fost obţinut.
Inter a întors din nou rezultatul şi a luat o opţiune importantă pentru calificarea în optimi. Dar dacă împotriva lui Tottenham revenirea a avut de-a face mai mult cu disperarea şi cu publicul care a împins echipa de la spate, acum a fost vorba despre altceva. Probabil şi pentru că golul olandezilor, o reuşită de excepţie a lui Rosario, a venit mult mai devreme decât cel al lui Eriksen.
Astfel, ragazzi lu’ Spalletti au pregătit revenirea calm şi cu o linişte pe care ţi-o oferă sentimentul că eşti mai bun. O atitudine de mare echipă, care nu s-a pierdut cu firea şi a continuat să joace aşa cum o făcuse până în acel moment. Adică mai bine. Era suficient să fi văzut meciul pentru a şti asta. Pentru amatorii de statistici, sunt şi cifre care o confirmă.
17 – #Inter have fired 17 shots in the the first half vs PSV, a record for the Nerazzurri in a Champions League first half since 2003/04 (since Opta have collected this data). Impressive. #PSVInter
— OptaPaolo (@OptaPaolo) October 3, 2018
Inevitabilul s-a produs, în cele din urmă. Nainggolan, la probabil cea mai bună prestaţie pentru Inter, şi Icardi, excelent aseară, din toate punctele de vedere, au marcat golurile unui succes care se poate dovedi fundamental. Pentru parcursul european, în primul rând, dar şi pentru moralul tot mai puternic al echipei.
Inter are 6 puncte după primele două etape, un lucru care nu s-a mai întâmplat în Liga Campionilor de acum 13 ani, dar, mai important, şi-a redescoperit anvergura continentală. Ultimele ieşiri în Europa au fost modeste (ca să fim blânzi), astfel că era nevoie de o serie pozitivă care să-i readucă pe nerazzurri în prim-plan.
Icardi, De Vrij, Borja şi Handanovic
Probabil că simbolul acestei dorinţe de a face uitate experienţele recente este Icardi. Căpitanul, golgheterul şi omul care a continuat să joace la un Inter care, de foarte multe ori, nu s-a ridicat la înălţimea lui. Răsplata a venit sub forma satisfacţiei de a marca două goluri la primele două prezenţe în Ligă. Primul, cu Tottenham, a redat speranţa şi a tras echipa dintr-o gaură neagră. Al doilea a adus victoria în Olanda. Confirmarea că, în ciuda imperfecţiunii şi a limitelor pe care continuă să le arate, Inter s-a întors.
Bonusul pentru argentinian îl reprezintă faptul că e primul interist care dă gol în primele două etape din Liga Campionilor, de la „Împăratul” Adriano, în sezonul 2004/05.
De Vrij, în schimb, e simbolul unei campanii de transferuri care, deşi incompletă, a reuşit să facă din Inter o echipă mai bună, cu mai multe soluţii. De exemplu, Borja Valero, care era titular indiscutabil în prima parte a sezonului trecut şi care a devenit acum o resursă în plus. A dovedit-o finalul de la Eindhoven. Spaniolul a intrat în ultimele minute, când oboseala a părut să aducă odată cu ea şi o oarecare panică, iar interiştii nu mai reuşeau să ţină de minge, şi a pus ordine în joc. Două sfaturi către mai tinerii săi colegi, trei atingeri fine şi care emanau calm şi totul a devenit mai simplu.
A trecut ceva timp de când nu am mai văzut-o pe Inter să gestioneze astfel un final de meci ce se anunţa dificil .
Revenind la De Vrij, olandezul a făcut un meci extraordinar, care l-a ajutat, probabil, să lase definitiv în urmă fantomele acelui eşec istoric cu 10-0, suferit în 2010 pe acelaşi stadion, când era doar un puşti de 18 ani aflat la începutul carierei cu Feyenoord. Fundaşul luat gratis de la Lazio s-a integrat perfect şi se completează de minune cu Skriniar. La fel cum, de la meci la meci, este evident că Asamoah, Nainggolan, Politano şi Lautaro au intrat bine în lumea nerazzurra.
În fine, Handanovic. Cu prestaţii pe un trend descendent, slovenul a arătat şi aseară că mai are câteva gloanţe. Victoria asta cu o însemnătate mare e şi a lui. Pentru că, în unele cazuri, o paradă face cât un gol.
BATMANOVIC 🦇 to the rescue pic.twitter.com/Tb21aDU7E0
— InterYaSkriniar (@InterYaSkriniar) October 3, 2018
Testul Messi pentru Inter
Câteodată, un gol marcat în prelungiri care aduce o victorie neconvingătoare poate schimba istoria unui sezon. Meciul cu Tottenham a dat restartul aşteptat de Inter, care a ajuns la cinci victorii consecutive, în toate competiţiile, o serie nemaiîntâlnită în mandatul lui Spalletti.
S-a ridicat ştacheta, au crescut aşteptările şi, din fericire, răspunsul echipei a fost la înălţime. Până la urmă, e firesc. Când scapi de mediocritatea cu care ai fost obişnuit atâţia ani şi redescoperi lumea bună, dai totul pentru a rămâne acolo. Duelurile cu cei mai buni te fac mai bun, iar astfel de succese te ajută să-ţi descoperi resurse nebănuite.
Dar acum urmează crash testul. Dubla cu Barcelona şi Messi. Messi care a despicat-o pe Tottenham la Londra şi care reprezintă principalul motiv pentru care catalanii încă par o echipă de speriat. E posibil să fie prea mult pentru o echipă care a pierdut legătura cu acest nivel timp de câţiva ani. Însă „consapevolezza” (acest cuvânt frumos, care îşi pierde din farmec dacă e tradus) obţinută de Inter în ultima perioadă poate asigura liniştea necesară pentru o confruntare din care Icardi şi ai lui au doar de câştigat. Mai ales că au prins gustul.
Sursa foto deschidere: inter.it
Pana acum Asamoah mi se pare cel mai bun transfer. Nu numa de anu asta.
Ce bine arata Inter cand nu e dependenta doar de sclipirile lui Icardi sau Perisic. Fara indoiala, cei doi sunt niste jucatori de mare valoare, dar uzura isi spune cuvantul. Fizic si pishic, cand mereu esti gura de tun, cele mai simple meciuri pot parea ca au presiunea unei finale de cupa mondiala.
Ce noroc pe croat ca nu a acceptat oferta de a face parte din United-ul lui Mourinho.
Cand scanteia poate sa vina de la un Politano, un adolescent al fotbalului cu un potential enorm, Nainggolan, legionarul cu suflet mare, sau chiar Lautaro, o bestie a sportului cu balonul rotund care inca are nevoie de adaptare la rigorile europene; doar atunci Icardi si Perisic au contextul perfect pentru a-si arata adevarata valoare maxima.
Si eu am fost de 1000 de ori mai multumit de victoria cu PSV decat cea in fata englezilor. De ce ? Pentru ca Pazza Inter a demonstrat de-alungul anilor ca poate sa bata Real/Barca la curu’ gol si dupa aceea sa fie tinuta in sah de Spal 90 de minute. Dar de asta iubim clubul acesta 😉
Problema e ca Icardi trebuia sa mai fructifice macar 2 din ocaziile alea. E important sa ai ocazii, de acord, dar trebe sa mai dam si gol. Goluri. Stam cam prost la capitolul goluri, la finalizare. as vrea sa ii vad si pe Lautaro si pe Icardi deodata in teren. Poate ne-am crea si sanse mai multe.
[…] sezoane. Iar în perioada asta, echipe cu pretenţii au luat câteva bătăi crunte. Nu retrag acel „siam tornati grandi”, de după victoria cu PSV, însă ceea ce contează cu adevărat în următoarele două-trei sezoane este menţinerea acestui […]