Serie A, etapa a şasea. Ragazzi, siamo seri!

Vine o vreme când trebuie să vorbim serios, chiar dacă subiectul e Serie A. Cel puţin două subiecte ne obligă să facem asta. Unul e polonezul ăla nebun care dă atâtea goluri, încât cu greu poţi crede că e vorba doar despre o perioadă de graţie. Celălalt e un băiat care a câştigat o pâine şi prin Liga 1 şi care, acum, se anunţă cel mai promiţător antrenor din Italia.

Cum să descoperi un golgheter?

Dai cazzo, spuneţi sincer: câţi dintre voi vă gândeaţi vreodată că unui polonez o să i se spună “Pistolarul”? Dar probabil asta e menirea lui Krzysztof Piątek (care, btw, cică se pronunţă Piontek; codiţa aia de la “a” ar face diferenţa), să arunce la gunoi ideile preconcepute. Da, a marcat din nou. A deschis scorul în meciul pe care Genoa l-a câştigat cu 2-0 acasă în faţa lui Chievo şi în care a debutat şi al nostru Ionuţ Radu. A debutat bine, cu o paradă mişto pe final, iar Preziosi ne-a anunţat la sfârşit că e cel mai scump portar român din istorie. Cică a dat 9 bastoane pe el.

Revenind la Piatek, copilu’ (la 23 de ani, îi putem spune aşa) are mişcări de vârf adevărat. Şi e genul care nu stă pe gânduri când prinde varza. Dă direct, nu o gâdilă, nu aşteaptă, nu-l interesează unde e. Are 6 goluri în primele cinci etape (record pentru Genoa). Plus alea patru din meciul de Cupă cu Lecce. E primul din Top 5 campionate care atinge borna 10 bucăţi în acest sezon. Firesc, au ciulit unii, alţii urechile. Cum au auzit de “noul Lewa”, ăia de la Dortmund au zis să poate bagă o fisă în iarnă. Probabil pentru a-l lăsa la Bayern, după câţiva ani. În acelaşi timp, cică ar vrea să-l fure juBe şi p-ăsta. Suntem cu toţii surprinşi.

Acum, ca să răspund şi la întrebarea de mai sus, cică un banal şpriţ de vară în Ibiza e suficient. Gazzetta de azi povesteşte că Preziosi a fost îmbârligat de agentul polonezului, la al cărui hotel a tras, care i-a arătat nişte goluri ale băiatului. Indiferent cât ai băut, dacă ai văzut ceva fotbal la viaţa ta, îl gineşti pe ragazzo că e 9 d-ăla şmecher. Aşa că omu’ nostru a scos 4 milioane şi şi-a făcut rost de golgheter.

Sperietoarea lui Milan

Embed from Getty Images

Cei care citiţi de obicei aceste cronici sunteţi deja familiarizaţi cu sentimentele faţă de Sassuolo şi cu părerile mele legate de acest club. Da’ De Zerbi îmi place. Mai ales de anul trecut, când a băgat frica în milanişti, cărora le-a luat 4 puncte din 6. Cu Benevento! Aspetta, cosa?!? Da. Şi le-a dat gol şi cu portarul. Oh, Brignoli! You fuckin’ legend! Godo ancora!

La 39 de ani, Roberto e antrenorul pe care merită să stai cu ochii în anii următori. Pe Benevento nu o salva nici nea Mircea, da’ băieţii ăia jucau fotbal. La fel şi Sassuolo sezonul ăsta. Ultima dovadă, meciul din deplasare cu SPAL, câştigat cu 2-0. Nu oricum, ci cu juma’ dintre titulari menajaţi. Printre ei, cei trei din faţă – Berardi, Boateng şi Di Francesco. Adică ce are De Zerbi mai bun. Ştiţi cât s-a simţit asta în joc? Fix deloc.

Şi ştiţi care e treaba tare? Etapa viitoare urmează Milan. Da…

Milan, deci. Milan care e la al treilea egal consecutiv şi al 11-lea meci la rând cu cel puţin un gol primit în campionat. A făcut 1-1 cu Empoli. Deşi a condus şi a avut nişte ocazii bune de tot de a închide meciul. Da’ Pietro Terracciano a decis că e un moment bun să facă meciul vieţii sau ceva şi i-a disperat pe ai calabrezului cu paradele lui. Portarul toscanilor are o poveste interesantă tare. A debutat în A în 2012, când era la Catania. A rămas sicilian până când clubul a fost retrogradat din B pentru combinaţiile lui Pulvirenti, apoi a fost iniţial împrumutat la Salernitana, iar în vara anului trecut l-a luat Empoli, definitiv.

Acolo a fost rezervă. Mai întâi, pentru Provedel. Apoi, când s-a accidentat ăsta, pentru Gabriel, împrumutat de la – wait for it! – Milan. A prins şi el vreo două meciuri pe final de sezon. Vara asta, Gabriel s-a întors să fie al cincilea portar la Milan, Provedel nu s-a refăcut complet, aşa că nea Andreazzoli nu a avut încontro şi l-a băgat în poartă pe Terracciano, care a arătat chiar bine. Mai ales joi seară. L-a disperat pe Suso, da’ momentu’ lui de glorie a fost dubla paradă în faţa lui Bonaventura şi a lui Kessie. Parada etapei, deci.

Şi a mai fost un motiv pentru care Milan nu a bătut în Toscana. A făcut-o Romagnoli pe şmecherie. Like a Nesta. Cu alte cuvinte, prostu’ etapei vine din acelaşi meci. Hei, da’ măcar verişorii rămân neînvinşi la Empoli, în istoria duelurilor directe!

Licence to Kill

Mai avem chestii serioase de discutat. De exemplu: che cazzo mai tre’ să facă Pjanic până să fie eliminat? Adică omu’ se simte liber să facă ce vrea pe teren, pentru că păţeşte cel mult un cartonaş galben. Ultimul exemplu vine din meciul pe care zebrele l-au câştigat cu Bologna. Un 2-0 scurt, acasă, decis în primele 16 minute şi în care Ronaldo a pus iar boticu’, pentru că nu a băgat-o în aţe. Aşadar, avem asta:

Ricordatemi vecino vi prego ! Sentite cosa dice guidolin! Una vergogna di uomo! Ma il var qua? Pjanic sempre impunito! Sempre!!! #JuveBologna pic.twitter.com/UpYPP57cpr

— ENRI#amala (@Pupo051) September 26, 2018

Trecem peste comentariul absolut greţos. Vecino, când a făcut aşa ceva, în primăvară, la meciul cu juBe, a luat direct roşu? A luat. E o fază practic identică? E. S-a dus careva la VAR? Nu s-a dus. E Pjanic recidivist cu d-astea? E. E un infect? Absolut.

Acum, nu e vorba că se întoarcea meciul cu Bologna. Oricât nu-mi place să o recunosc, juBe a ajuns la un asemenea nivel, încât atunci când joacă împotriva unor nevinovaţi – iar Bologna… Ohohohohooooo!!! – poate câştiga fără probleme şi în 10 oameni. A arătat-o contra altor frânţi, Valencia, în Liga Campionilor. Dar ştiţi cu cine joacă infractorii etapa viitoare? Cu Napoli. Într-un astfel de meci, cu implicaţii în lupta pentru titlu şi contra unui adversar puternic, absenţa lui Pjanic ar fi putut conta? Exact.

Deci, juBe îşi aşteaptă ceea ce pare a fi singura rivală adevărată având punctaj maxim şi efectivul complet. Dar şi Napoli merge la Torino pe cai mari. Cu fiecare meci care trece, devine tot mai clar că Ancelotti a aşezat lucrurile acolo şi echipa joacă ce vrea antrenorul. Chiar şi când e cu mult turnover, cum a fost cazul contra Parmei. S-a terminat 3-0 pe San Paolo. Insigne a marcat din nou, iar Milik nu e chiar Piatek, da’ de-o doppietta, prima în A după mai mult de doi ani, s-a descurcat.

Vârfurile degetelor fac parte din mână?

E întrebarea stupidă la care trebuie să răspundem din cauza celor de la Fiorentina, care au făcut un adevărat circ din cauza arbitrajului de la meciul cu Inter. A fost 2-1 pentru ai mei, care iar au gâfâit, da’ măcar au marea calitate de a se agăţa cu ghearele şi dinţii de orice meci. Ultimele trei jocuri au dovedit-o. Însă în ritmul ăsta, mă ia salvarea în curând.

Revenind, asta e faza care a declanşat iadul:

Rigore è quando arbitro non fischia, ma VAR richiama attenzione del direttore di gara che poi lo fischia. Perché tanto stupore per il penalty assegnato all’Inter in #InterFiorentina? Braccio largo, tocco, rigore. Il resto sono chiacchiere. pic.twitter.com/cpeHkVarmC

— Esegesi (@_esegesi_) September 25, 2018

Şi s-au plâns urmaşii lu’ Medici că nu se poate da rigore pentru că fundaşul a atins mingea cu vârful degetelor, de parcă eu acum tastez cu podul palmei tot textul ăsta. Şi nu s-au oprit aici. Au mai găsit nişte faze şi le-au mestecat ca nişte rumegătoare din proverbele lu’ Pocchetino. Să fie la voi acolo!

Ah, da! A marcat în sfârşit Icardi. Din penalty-ul ăla “controversat”, dat cu VAR. Al 11-lea gol cu Fiorentina în carieră. Victima preferată. Renaşterea!

Roma victor

Ambele romane au decis să-şi facă rost de moral bun înainte de Derby della Capitale şi, pentru prima oară în acest sezon, au câştigat amândouă în aceeaşi etapă. Bine, principalul merit pentru această întâmplare îl are AS-ul, pentru că Lazio tot bate de câteva meciuri.

Ai lu’ Di Francesco au găsit victima perfectă în Frosinone. A fost 4-0, cu o bijuterie a lui Under, eclipsată apoi de Pastore, care a făcut asta. Îi putem spune golul etapei. Sau a doua bijuterie stagională, după cea din meciul cu Atalanta.

 

Şi astfel, nevinovaţii Ciociari au rămas fără gol marcat, egalând un record negativ stabilit de Catania în sezonul 1970/71. Sunt singurele echipe din istoria Seriei A cu 0 în dreptul golurilor reuşite după primele şase etape. Acum 47 de ani, sicilienii s-au dus în B de pe ultimlul loc. Spiace!

Pentru Lazio a fost ceva mai greuţ, la Udine. Da’ măcar a fost a patra victorie la rând în campionat. S-a terminat 2-1, iar Joaquin Correa a dat primul gol în biancoceleste, după ce a luat la mână apărarea friulanilor, în timp ce Badelj s-a gândit să-i refuze lui Nuytinck şi bucuria de a înscrie golul carierei. A transformat execuţia acrobatică a olandezului în autogol. Da’ merită un occhio.

Bram Nuytinck is a centre-back who has averaged one goal a season since 2012. He’s going to be gutted when they take this one off him. (Looks like an own goal off Badelj in the end to me). pic.twitter.com/JSnZ8uj3rh (video via @Andersinho_ITA)

— Paolo Bandini (@Paolo_Bandini) September 26, 2018

Nu tot polonezul s-a născut golgheter

Este ceea ce au aflat în cel mai trist mod cu putinţă fanii Sampdoriei. Kownacki a intrat în minutul 85 în locul lui Quagliarella la Cagliari, iar în prelungiri a ratat un penalty. S-a terminat 0-0, iar genovezii au acum trei meciuri fără victorie. Da’ şi cea mai bună apărare a campionatului, cu doar 3 goluri primite.

Tot nimic la nimic a fost şi în Atalanta – Torino. Totuşi, nimicul celor din Bergamo a fost ceva mai bun. Chiar şi aşa, Mazzarri a avut tupeul să iasă la final şi să spună că ai lui puteau câştiga. Deşi nu au avut şut pe poartă. Omu’ rămâne serios avariat.

Până data viitoare, nu uitaţi că încep să înceapă lucrurile serioase. În weekend avem Derby della Capitale, iar Napoli merge pe tărâmul Răului.

Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: bleacherreport.com