Din Serie D, în squadra azzurra. Povestea unei ascensiuni neprevăzute

Roberto Mancini a anunţat lotul Italiei pentru dubla cu Polonia şi Portugalia, din Liga Naţiunilor. 31 de jucători, printre care se numără şi cinci debutanţi. Surprizele sunt Nicolo Zaniolo, de la Roma, care nu a apucat încă să debuteze în Serie A, şi Pietro Pellegri, pentru că şi Mancio e un cititor fidel al acestui site. Dar povestea e Manuel Lazzari, simbolul ascensiunii lui SPAL. Şi primul jucător al acestei echipe ajuns în squadra azzurra după mai mult de şase decenii. La începutul anilor ‘50, Ottavio Bugatti şi Alberto Fontanesi reprezentau culorile biancazzurre în la nazionale. 

Lazzari are 24 de ani, în fişa postului scrie arat banda dreaptă, iar în acest moment perspectivele carierei sale sunt cel puţin încurajatoare. De altfel, în vară câteva echipe importante i-au dat târcoale. Lazio a fost aproape să-l ia, însă şi Inter i-a făcut cu ochiul (firesc, când îl ai pe D’Ambrosio). În cele din urmă, a rămas la SPAL şi a semnat prelungirea contractului. “A fost primul meu transfer, sunt fericit că băiatul continuă alături de noi”, a spus directorul sportiv al clubului din Ferrara, Davide Vagnati. Chiar şi aşa, convocarea în naţională nu face decât să confirme că e doar o chestiune de timp până când il ragazzo va face pasul către o formaţie importantă. Deşi nimic nu părea să anunţe asta în urmă cu vreo 8 ani.

Vicenza i-a spus “ne pare rău, dar…” când avea doar 16 ani. Dezamăgit, s-a gândit că e finalul. “Mi-a trecut prin cap să renunţ, a fost o perioadă foarte nesigură a vieţii mele”, a recunoscut, într-un interviu acordat anul trecut, cam pe vremea asta, când deja devenise clar că ar fi fost o decizie tare proastă. Familia l-a ajutat să-şi bage minţile-n cap, aşa că a luat-o de jos. De al dracu’ de jos! “Eram hotărât să lupt împotriva oricărui obstacol”. A mers în Serie D, la Montecchio Maggiore. Pe coclauri, cum ar veni. Dar nu conta, era calcio. Şi oricum, a stat acolo doar un sezon, iar în 2011 a semnat cu Delta Porto Tolle (cazzo, nu ai făcut lucrurile uşoare nici pentru ăştia care vor să scrie despre tine). Aceeaşi ligă, dar începea să progreseze, aşa cum a arătat trecea în Lega Pro, la Giacomense. Împlinise deja 18 ani şi probabil nu bănuia că de aici avea să înceapă povestea lui frumoasă.

În 2013, Giacomense a fuzionat cu SPAL. Unii au venit cu jucătorii, oficialii şi banii, ceilalţi cu numele şi istoria. Cam şifonate, ce-i drept, dar oricum dă mai bine în CV să joci pentru SPAL decât pentru nimeni pe drum. Iar proiectul a dat rezultate rapid şi fără întreruperi. Băieţii din Ferrara au promovat succesiv, până au revenit anul trecut în Serie A. O hibernare de aproape jumătate de secol se încheia. Elementul comun al acestei ascensiuni fulminante a fost Lazzarri.

Nu se putea, deci, ca tocmai el să lipsească de pe lista marcatorilor la prima victorie de la întoarcerea în elită, 3-2 cu Udinese. A fost un gol banal, acordat după aproape 3 minute, timp în care a fost nevoie de arbitrajul video. Chiar nimic uşor pentru tine, băiete!

De atunci nu a mai marcat. Bine, nici nu e treaba lui. În total, are doar trei reuşite pentru SPAL. Celelalte două, în 2016. Dar prestaţiile sale au continuat să fie solide şi progresele din jocul au fost evidente. Convocarea era inevitabilă. Există un secret al succesului pentru Lazzari? A încercat să explice chiar el, anul trecut, după golul cu friulanii: “Am abandonat acea timiditate care mă făcea de multe ori să mă ascund pe teren. Perioada petrecută în liga a doua m-a ajutat să devin conştient de calităţile mele. De asemenea, a contat faptul că sunt încăpăţânat şi nu vreau să pierd vreodată”. Win!

Sursa foto: sempreinter.com