Au mai rămas zece etape de jucat din Serie A și se anunță turbulențe, pentru că lucrurile se pot schimba rapid de la o săptămâna la alta. Așa cum au aflat pe propria piele băieții în dungi din Torino.
Rezultatele:
- Cagliari – Genoa 1-1
Como – Venezia 1-1
Parma – Torino 2-2
Lecce – Milan 2-3
Inter – Monza 3-2
Verona – Bologna 1-2
Napoli – Fiorentina 2-1
Empoli – Roma 0-1
J******s – Atalanta 0-4
Lazio – Udinese 1-1
Clasamentul:
Și, desigur, părerile nesolicitate, dar fără care nu puteți.
La Torino, visul Scudetto a plecat la fel cum a venit. Nici măcar n-am apucat să vorbim serios despre șansele zebrelor piemonteze, că Atalanta le-a dat cu terenul în cap și noua ne-a băgat mințile-n cap. Maniera în care ”La Dea” a bătut în bârlogul Răului nu doar că a pus brutal capăt visurilor alb-negre (un rezultat istoric, la aproape șase decenii de la un alt 0-4 de poveste), dar i-a și băgat în depresie pe Motta și ai lui. Iar pe fanii care stau cu fino alla fine în gură cu orice ocazie i-a trimis acasă cu mult timp înainte de finalul meciului. Asta pentru cei care consideră că finalul meciului nu a fost la 2-0. Un scor care oricum s-a întâmplat prea târziu față de cum s-a jucat. Gasperini și creația lui au ajuns la șapte meciuri fără înfrângere în Serie A, dar ăsta e un bilanț care te poate păcăli. Pentru că în parțialul ăsta sunt patru victorii și niciuna acasă. În ultimele trei deplasări din campionat, Atalanta a bătut cu 5-0, din nou 5-0 și 4-0. Dar la Bergamo, încă nu a învins pe nimeni în 2025, iar în cele mai recente două partide nici nu a dat gol. Deși a jucat cu Cagliari și Venezia. Însă când vii după rezultatul ăsta la Torino, când ești la doar trei puncte de primul loc, dai golgheterul și ai cel mai bun atac, la egalitate cu liderul, ai o șansă să transformi imposibilul în posibil. Mai ales că nu mai există alte competiții și Gasp a recunoscut binefacerile avantajului de a juca doar o dată pe săptămână. Doar că acum băieții de lângă celebrul aeroport trebuie să-și confirme candidatura la un succes istoric în fața actualului lider, care e și actuala campioană. Inter a rămas în frunte după prima revenire stagională. Cum, ce? Da, până acum, dacă erau conduși, Inzaghi boys scoteau cel mult egal. Doar că Monza e atât de decisă să se ducă în B, încât nici măcar un 2-0 pe Meazza nu e suficient ca să plece cu ceva acasă. S-a întors scorul, s-a păstrat locul. Vedem dacă e și adevărata trezire, că dacă nici un dezavantaj de două goluri acasă contra unora virtual retrogradați nu te face să te scuturi, nu mai știu ce o poate face. Așadar, etapa viitoare avem Atalanta – Inter, iar Andonio așteaptă cu atenție și nerăbdare să vadă dacă urcă iar pe primul loc sau mai scapă de o rivală. Între timp, după ce câștigat cu Fiorentina mai clar decât 2-1 ăla final, dar nu fără a strânge și puțin din cur (un paradox, știu!), i-a venit din nou cheful de a filosofa tâmpenii ușor de demontat. De exemplu, că se bate cu o echipă construită de mult timp pentru a câștiga. Chiar dacă el a plecat de la echipa aia supărat că nu e construită pentru a câștiga. Are vorbele la el cum are performanțele europene în palmares. Sau părul din cap adevărat.
Titlul trece prin Bologna. Ca interist, trebuie să recunosc că mă trec fiori scriind asta. Dar Italiano si ai lui sunt arbitri în lupta pentru Scudetto. Pentru că, în aprilie, au Napoli, Atalanta și Inter în etape consecutive. Iar băieții care vor trofeul la finalul sezonului vor avea în față una dintre cele mai în formă echipe din Serie A. La momentul ăsta, Bologna are trei victorii la rând, a pierdut doar o dată în 2025 și, după ce s-a întâmplat tura asta la Torino și la Roma, își face calcule îndreptățite pentru locul 4. Din punctul ăsta de vedere, meciul cu Lazio, din weekend, o să ne spună mai multe. Sunt sigur că ați prins ideea, deci nu mai are rost să insist.
Cum vă sună Derby della Capitale pentru Liga Campionilor nu doar în Serie A, ci și în Europa? Roma s-a grăbit să-și rezolve meciul de la Empoli, unde Matias Soule a comis un fel de lezmaiestate și i-a luat un record lui Totti. Gol după 22 de secunde și aia a fost: a cincea victorie la rând și visul calificării în UCL on. Pentru că Top 4 nu mai e așa departe, iar Ranieri nu e străin de răsturnări de situație la limita absurdului. Cursa aia pentru Scudetto cu Interul lui Mourinho rămâne un moment de referință al carierei sale, de exemplu. Și întoarcerea asta din morți în acest sezon îi face concurență serioasă. Treaba ar putea deveni cu adevărat interesantă dacă băieții în giallorosso vor intra în coliziune cu rivalii biancocelesti, care s-au încurcat în stilul caracteristic acasă cu Udinese și au rămas pe 5. Duelul direct e în 13 aprilie și până atunci e timp ca lucrurile să se așeze în așa fel încât derby-ul să aibă o miză mai mare decât de obicei. Și, desigur, mai e și varianta Europa League, unde cele două vechi prietene se pot întâlni în finală, ceea ce ar face ca ultimul act din Cupa Italiei, din 2013, să pară pistol cu apă. Nu se întâmplă, da’ și dacă se întâmplă…
Eroul etapei. Hai, că am dat-o în scenarii și probabilități și am uitat să mai vorbim și despre ce s-a întâmplat! La Parma, parcă se mai mișcă lucrurile. Sau măcar se mișcă clasamentul, vorba italianului. Chivu are patru puncte în trei etape, o medie decentă pentru o echipă care trage să nu pice. Și dacă o punem lângă bilanțul anterior venirii sale: cinci puncte în opt meciuri. Punctul cu Torino are greutatea lui, în condițiile în care Verona, Lecce și Empoli au pierdut, iar Cagliari nu a câștigat nici ea. Și mai rămâne ceva după meciul ăsta. E posibil ca pe Tardini să se fi găsit un atacant serios. Mateo Pellegrino, care până sâmbătă nu avea nici măcar 20 de minute jucate în Serie A, a prins acum aproape o repriză și a știut ce să profite de timpul pe care l-a avut. A egalat o dată la puțin timp după ce a intrat, apoi a mai egalat o dată cu puțin timp înainte de final. Doppietta pentru atacantul fiu de fost fundaș – tac-su e Mauricio Pellegrino – și cel mai bun mod de a se prezenta în fața unor fani care au văzut la viața lor câteva vârfuri mișto în gialloblu. Acum, nu rămâne decât să o țină așa, pentru că orice element surpriză poate fi de ajutor într-o cursă pentru supraviețuire care nu prea mai respectă clișeele. De exemplu, cel legat de numărul de puncte necesare pentru a nu retrograda. Cel puțin în Italia, povestea cu borna 40 e mai mult retorică. În ultimii ani, s-a scăpat și cu 35-36, ba chiar Salernitanei i-au fost de ajuns 31, în 2022. Probabil nu vom ajunge chiar acolo în acest sezon, dar nu m-ar mira ceva apropiat. Mai ales că, în ultimele cinci etape, echipele aflate acum pe locurile 16-20 au obținut împreună o singură victorie (2-0 ală de la debutul lui Chivu la Parma) și doar 11 puncte. În condițiile astea, orice băiat care e capabil să-ți vină de pe bancă și să-ți aducă ceva în clasament poate face diferența.
Ionuț Radu e omul momentului la Venezia. Al nostru pare hotărât să țină bine de șansa care i s-a ivit de nicăieri și nesperat. Pentru a doua etapă la rând, românul a fost desemnat cel mai bun jucător al meciului în care a evoluat echipa lui. Nu a luat gol la Bergamo, cu Atalanta, și a făcut în așa fel încât ai lui să nu ia bătaie acasă de la Como. Venezia rămâne cu ceva șanse în lupta pentru evitarea retrogradării. Nu știu dacă va și rămâne în Serie A, însă e posibil ca Ionuț Radu să mai aibă o carieră acolo, dacă o ține tot așa.
Gerrard-ul etapei: Dusan Vlahovic
Ok, nu e pentru titlu, ăștia nici măcar locul 4 nu l-au cedat după ce au luat patru, dar sârbul le-a dat decisiva alor lui cu momentul ăsta.
Parada etapei: Ionuț Radu vs Como
Eu v-am spus că băiatul i-a scăpat pe ai lui. Iată, am și dovezi!
Golul etapei: Keita Balde vs Inter
Într-o etapă în care Krstovic a făcut asta, iar Hakan, asta, golul lui Keita Balde mi se pare totuși alegerea firească. Sigur, până la urmă, Monza nu a făcut nimic cu el, dar execuția rămâne.
Sursa foto deschidere: ansa.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!