Puține goluri, discuții multe. Așa cum stă bine unei etape de Serie A. Hai, să nu pierdem timpul!
Rezultatele:
- Bologna – Milan 2-1 (restanță)
- Fiorentina – Lecce 1-0
Atalanta – Venezia 0-0
Napoli – Inter 1-1
Udinese – Parma 1-0
Monza – Torino 0-2
Bologna – Cagliari 2-1
Genoa – Empoli 1-1
Roma – Como 2-1
Milan – Lazio 1-2
J******s – Verona 2-0
Clasamentul (în sfârșit, complet):
Ideile principale, ca la școală.
Cine a ieșit mai bine din Derby Scudetto? Sincer să vă spun, dracu’ știe! La cum s-a jucat, e un punct luat de Inter. Ținând cont de când a venit golul de 1-1, e un punct salvat de Napoli. Cum Atalanta nu a fost în stare să o bată acasă pe Venezia, într-un meci în care, dintre toți, tocmai Ionuț Radu a fost desemnat MVP, avem un statu quo pe podium. Sigur, Inter a arătat – din nou! – neconvingător, o echipă obosită, cu mulți jucători într-o perioadă slabă și cu și mai mulți accidentați sau incomplet refăcuți. Și l-a mai pierdut și pe Dimarco. Dar nu înainte ca ăsta să dea un gol din lovitură liberă pe care l-ar fi aplaudat chiar și Maradona. Sigur, putea și Meret să facă mai mult, da’ oricum… Cu toate acestea, Simonel și ai lui au fost la doar câteva minute de o victorie care nu ar fi fost decisivă, însă i-ar fi plasat într-o situație excelentă. Ar fi fost totuși prea mult ca Inter să scape cu toate punctele din Sud. Acum, Napoli a dominat, a meritat să nu piardă, dar nu e ca și cum Josep Martinez a fost nevoit să facă paradele vieții ca să-i țină pe ai lui în meci. Nici măcar nu a fost senzația aia că egalarea e inevitabilă. Golul nu a venit după vreun asediu care să-i fi lăsat pe asediați fără aer. Poate că egalarea era inevitabilă din punct de vedere statistic. Din 25 de goluri primite în acest sezon de Serie A, Inter a luat 10 după minutul 80. Nu calculați, vă spun eu: asta înseamnă 40%. Și da, cele mai multe au avut influență asupra rezultatului. Dacă Inter pierde titlul, aici îl pierde, pe incapacitatea de a gestiona finalurile strânse. Sau pe grațiatul adversarilor, pentru că au fost multe meciuri pe care nu le-a închis când a avut șansa/șansele. Să nu vă mire, însă, bucuria băieților de lângă Vezuviu, de la gol și de la final. Chiar dacă nu au câștigat și au rămas pe 2, au simțit slăbiciunile rivalilor. Fără să-i preseze sufocant, i-au făcut să cedeze până la urmă. Mental, Napoli iese întărită din remiza asta, deși a ajuns la cinci etape fără victorie. Mai sunt 11 runde, iar pentru Toni asta înseamnă că sezonul mai are exact 11 meciuri. Pentru Inter și Inzaghi, mai sunt cel puțin patru în plus. Și mai e multă oboseală, fizică și mentală, care deja s-a acumulat. Și o listă de indisponibili care pare că rămâne deschisă. Putem vorbi și de programul din campionat, dar în condițiile în care, recent, două dintre primele trei clasate au lăsat pe drum puncte cu Udinese, Como, Cagliari și Venezia, nu știu dacă are rost. Dacă vreți neapărat un răspuns la întrebarea de la care am început, să zicem că Napoli a aterizat mai bine după duelul de sâmbătă. Până și Andonio a prins culoare în obraji și ceva curaj, iar în declarațiile de după nu s-a mai tras pe cur și mai să spună cu subiect și predicat că trage la titlu (de parcă ar fi păcălit pe cineva până acum). Doar că încă e în spate și Inter rămâne echipa mai bună.
Trebuie să-i băgăm din nou pe unii în discuția despre titlu. Echipa care remiza la infinit a început să câștige. Și la momentul ăsta are cele mai multe victorii consecutive în Serie A – 5. S-a apropiat la 6 puncte de primul loc, are cele mai puține goluri primite, o singură înfrângere în campionat și nu mai există o altă competiție cu care să-și bată capul, după ce a fost scoasă din Cupă de rezervele lui Empoli. Nu e plăcut, dar în mod cert nu îi mai putem exclude Motta și ai lui din discursul legat de Scudetto. Cel puțin până duminică, atunci când e ”directul” cu Atalanta, la Torino. Sigur, trebuie să facă implozie trei echipe pentru a se întâmpla dezastrul, însă răul a revenit lângă noi, așa că grijă mare!
Eroul etapei. A fost suficient să-l scot eu din echipa de fantasy, că, hop!, a dat gol după o lună și jumătate. Nu unul, ci două. În mai puțin de 10 minute, pentru a întoarce scorul împotriva lui Cagliari și a confirma momentul bun pe care îl are Bologna. Riccardo Orsolini, căci despre el este vorba, a egalat din penalty și a adus victoria cu un tap in, iar acum este la o singură reușită de al treilea sezon consecutiv cu cel puțin 10 goluri în Serie A. Fără să aibă un an ieșit din comun, tot e golgheterul echipei. Care echipă e în cărți pentru un al doilea loc 5 consecutiv, ceea ce nu ar mai însemna o calificare în Liga Campionilor, însă ar fi o performanță cel puțin la fel de mare ca cea din 2024. Pentru că ar fi obținută fără două piese grele din stagiunea precedentă, Calafiori și Zirkzee, cu un program mai încărcat, ca urmare a meciurilor europene, dar și cu o calificare în semifinalele Cupei Italiei, cu șanse mari de prezență în finală. În sprintul care urmează, de la Orsolini se așteaptă să facă diferența și faptul că s-a trezit tocmai acum e un semn tare bun pentru rossoblu.
Primul portughez parcă nu era așa rău… Cazzo applaudi, Zlatan? Sunt trei înfrângeri la rând în Serie A, care au urmat eliminării din Liga Campionilor. Cu deciziile luate în vară s-a lămurit repede lumea. N-a durat mult nici cu alea din iarnă. Impactul inițial al lui Sergio Conceicao și entuziasmul adus de victoriile din Arabia Saudită s-au evaporat în asemenea hal, încât ”verișorii” nici nu mai vor să vină la meciuri. La momentul ăsta, Milan e o echipă care nu funcționează de nicio culoare și care nu are rezultate. Și care a ajuns pe locul 9, depășită fiind și de o Roma care nu pierde deja de 11 meciuri, după ce, prin tur, era ținta unor glumițe cu retrogradrea. Cu Milan nu are rost să intrăm pe acest teritoriu. Mai ales că și-a făcut deja cele 40 de puncte. Wink! Al doilea antrenor portughez stagional de la Milanello stă mai prost decât primul, din punct de vedere statistic. Aș zice că și ca joc, mai ales că, totuși, a avut parte de un mercato deloc rău. Măcar dacă ne uităm la numele celor transferați în ianuarie. Problema nu e neapărat înfrângerea cu Lazio, o echipă serioasă, care și-a reconfirmat argumentele din lupta pentru un loc în Top 4, cât acceptarea mediocrității care pare că s-a reinstalat printre rossoneri. Mai că l-aș reevalua pe Padre Pioli… Între timp, Rafa Leao o arde filosofic.
Ok, care-i șmenu’ cu Udinese? Nici măcar la începutul sezonului, când ne-am trezit cu ei pe primul loc, nu au avut friulanii o serie d-asta. 13 puncte din 15 posibile în ultimele cinci etape. Trei victorii consecutive fără gol primit. Probabil cea mai rapidă salvare de la retrogradare pe care și-au asigurat-o în ultimii ani. Alb-negrii mici au ajuns la doar două puncte de Milan, ceea ce nu înseamnă mare lucru, dar nu puteam rata ocazia să amintesc despre voiosul dus în cap al ”verișorilor”. O să aflăm destul de repede dacă acest parcurs e doar o fază sau chiar e un lucru serios. În următoarele trei etape, Udinese are Lazio și Inter, ambele în deplasare.
Parada etapei: Elia Caprile vs Bologna
De fapt, era mai ok dacă spuneam vs Cagliari. Pentru că omul din poarta sarzilor și-a împiedicat un coleg să nu-și dea autogol. Și a făcut-o atât de spectaculos.
Golul etapei: Federico Dimarco vs Napoli
Eh, o alegere ușoară de data asta. Mai ales că s-a ales din numai 19 goluri. Mingea asta trimisă de Dima s-a dus chiar acolo unde visează fiecare fotbalist să o pună.
Watching this Dimarco strike on repeat 🔁#NapoliInter pic.twitter.com/PBH1RZLV4v
— Lega Serie A (@SerieA_EN) March 2, 2025
Sursa foto deschidere: sbs.com.au
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!