CONTROPIEDE. Cinci lucruri după mini-etapa a 19-a din Serie A și Supercupa Italiei

milan supercoppa 2025

În Serie A, 2025 a început cu o etapă de numai șapte meciuri, pentru că unii au avut treabă prin Arabia Saudită, unde s-a jucat Supercupa Italiei. Așa că vorbim de toate, la grămadă.

Rezultate Serie A:

  • Venezia – Empoli 1-1
    Fiorentina – Napoli 0-3
    Verona – Udinese 0-0
    Monza – Cagliari 1-2
    Lecce – Genoa 0-0
    Torino – Parma 0-0
    Roma – Lazio 2-0

Rezultate Supercoppa:

  • Inter – Atalanta 2-0
    Jxxxxxxs – Milan 1-2
  • Inter – Milan 2-3

Clasamentul:

clasament serie a etapa 19

Milan a luat Supercupa într-un mare fel. ”Verișorii” se întorc din Arabia Saudită cu un trofeu și, mai ales, cu un moral excelent în perspectiva celei de-a doua părți a sezonului. Nu pentru că au câștigat, ci pentru felul în care au câștigat. Cu antrenor nou, abia uns, Milan și-a bătut marile rivale, revenind de fiecare dată după ce a fost condusă. Mai ales derby-ul cu Inter va rămâne un clasic. În doar câteva zile, Sergio Conceicao a reușit să le redea rossonerilor atitudinea din sezonul ultimului Scudetto. Echipa aia care nu e niciodată bătută și căreia îi ajunge orice deget pentru a-ți lua toată mâna. În finală, pe lângă tâmpeniile făcute de jucătorii lui pe teren și de superficialitatea din fața porții, au contat și erorile lui Simonel. Care, probabil luat de val de atâtea laude pe care le tot primește (meritat) de vreo doi ani, pare să fi devenit ușor arogant din punct de vedere tactic. În sensul că se cam rușinează să se mai bage cu fundul în poartă când situația o cere. Am văzut-o în Serie A, contra zebrelor torineze, am văzut-o și la Riad. Și asta într-o vreme în care pragmatismul câștigă din nou teren în fotbal. Bine, de parcă a existat vreo perioadă în care nu a fost la modă. Așa se face că, la 2-0, ai mei au găsit că e ok să lase spații și profunzime unui adversar care trăiește pentru asta și care tocmai îl băgase pe Rafa Leao să refacă teribilul flanc stâng cu Theo. Mai mult decât un trofeu ratat, pentru Inter a fost un alt test picat în sezonul ăsta. Un eșec care ar putea lăsa urme.

Eroul etapei. Aici putea fi foarte bine Alexis Saelemaekers (cazzo, ce am ajuns să scriu!), care a dat gol și assist în primul Derby della Capitale din cariera lui. Sau Lorenzo Pellegrini, căpitanul cam degradat, care, în cel mai dificil moment al său în giallorosso, a deschis drumul Romei spre victorie cu un gol ce candidează la titlul de cel mai frumos al etapei (hint: nu e). Dar în ambele cazuri, marele merit este al lui Claudio Ranieri, revenit de la pensie pentru a-și pune din nou pe picioare marea dragoste. Antrenorul care te duce cu gândul la bunicul preferat a venit și a câștigat ceea ce, din punct de vedere statistic, a fost unul dintre cele mai dezechilibrate dueluri dintre Roma și Lazio în Serie A. Cică niciodată nu a fost o diferență de 15 puncte în favoarea biancocelestilor la ora meciului direct. Au rămas doar 12 acum, pentru că, într-un timp relativ scurt, Don Claudio a reușit să aducă puțină liniște acolo unde nu prea e liniște și chiar oferă ceva speranță în perspectiva returului. Până la urmă, când îți bați marele dușman, altfel vezi lucrurile. Bine, de fapt, dacă stai să te gândești, deznodământul nu a fost vreo surpriză. Tataie are 5 din 5 în derby. 

Liderul. Contextul e ăla care e, cu restanțe și așa mai departe. Însă, măcar de data asta, Napoli a arătat ca o echipă de locul 1 și ca o candidată la Scudetto. O victorie clară pe terenul uneia dintre echipele importante din Serie A. Chiar dacă Toni a prins-o pe Fiorentina în cea mai slabă formă stagională. Cu excepția golului corect anulat al lui Kean, succesul băieților de lângă Vezuviu nu a fost în niciun moment în dubiu. Genul de prestație și de rezultat din care Andonio își trage seva pentru un sprint în a doua jumătate a sezonului. Mai ales când nu are altceva de făcut prin alte părți.

E prea devreme să spunem că Monza e prima picată? Matematica ne-ar spune să nu ne grăbim, deși doar 10 puncte într-un tur de campionat și 7 diferență față de primul loc deasupra liniei sunt cifre cam nasoale. Dar ceea ce a arătat în acest sezon planul B al tandemului Berlusconi-Galliani reprezintă cam jumătate din răspuns la întrebarea de mai sus. Plus că pe bancă are un zero. Nu e o răutate gratuită. Atâtea puncte are în opt meciuri de Serie A antrenorul Bocchetti. Pe care – a dracu’ ironie! – îl mai cheamă și Salvatore.

A făcut Verona egal. Hai, bă, Tătare! Și asta e o știre acum? Bă, da, este! Pentru că, până în ultima etapă a turului din Serie A, veronezii erau singurii fără vreo remiză. Au făcut-o acum, într-un meci pe care l-au terminat în 10, împotriva unei rivale directe în lupta pentru evitarea retrogradării. Și cumva era firesc să se întâmple acum, într-o mini-etapă cu patru egaluri în șapte meciuri, trei dintre ele 0-0.

Parada etapei: Zion Suzuki vs Torino

Parma a încheiat turul așa cum l-a început: cu 4 puncte în două meciuri. Etapa asta a plecat cu un 0-0 de la Torino, un rezultat care i se datorează în mare măsură lui Sukuzi. Japonezul a scos câteva chestii dificile, inclusiv asta.

Golul etapei: David Neres vs Fiorentina

Golurile prin care Cagliari a întors-o pe Monza au fost spectaculoase, dar reușita prin care Neres a deschis drumul lui Napoli spre victorie pe Franchi le-a avut pe toate: viteză, dribling, sânge rece, forță.

”Pușcașul” etapei. Și probabil al sezonului

Cu greu se va putea găsi un rival pe măsura lui Thorsby, în acest sezon de Serie A. Înțeleg că ocazia asta avea un xG de 0,98. Na, că am ajuns să vorbesc de tâmpenii d-astea!

ratare thorsby lecce genoa serie a

Sursa foto deschidere: goal.com

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

Lasă un răspuns