CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 18-a din Serie A

paulo fonseca milan serie a

Cari amici, și fani ai dungaților torinezi, am ajuns și la ultimul contraatac din 2024. După o etapă de Serie A de 3-4-3: trei victorii pentru gazde, patru egaluri și trei victorii ale oaspeților.

Rezultatele:

  • Empoli – Genoa 1-2
    Parma – Monza 2-1
    Cagliari – Inter 0-3
    Lazio – Atalanta 1-1
    Udinese – Torino 2-2
    Napoli – Venezia 1-0
    Jxxxxxxs – Fiorentina 2-2
    Milan – Roma 1-1
    Como – Lecce 2-0
    Bologna – Verona 2-3

Clasamentul:

clasament serie a etapa 18

Și, acum, opiniile etapei.

Demisul etapei. Paulo Fonseca a plecat de la Milan, dar, cumva, senzația e că a picat în picioare. Nici măcar faptul că a luat roșu la ultima prezență pe bancă nu schimbă treaba asta. Pentru că el a antrenat la meciul cu Roma fiind practic demis. Iar modul elegant în care a gestionat toată situația asta, faptul că literalmente și-a anunțat singur demiterea, cu zâmbetul pe buze chiar, arată că portughezul e un domn. Să ne înțelegem: eu nu-l apăr pe antrenorul Fonseca. Deși omul a fost dat afară în condițiile în care a pierdut doar un meci din ultimele 12 în toate competițiile, situația din Serie A este departe de a fi compromisă (accept că se poate discuta aici, în condițiile în care a spus mereu că obiectivul lui e titlul), iar în Liga Campionilor lasă echipa cu șanse mari de calificare direct în optimi. Am văzut antrenori păstrați în funcție în situații mai nasoale. Anyway, aici e vorba despre felul în care a acționat conducerea ”verișorilor”. Despre faptul că s-a anunțat în presă cu doar câteva minute înaintea meciului că se negociază cu Sergio Conceicao și că există deja o înțelegere între cele două părți. Despre faptul că niciun oficial nu a mers la interviuri după meci. L-au lăsat tot pe ”dead men walking” să se prezinte în fața jurnaliștilor, să răspundă admirabil de calm și de plin de tact la întrebări și, într-un final, să anunțe că, într-adevăr, a fost pus pe liber. Nea Cardinale știe doar să dea cu clișee obosite în dreapta și-n stânga și să o ardă cu populisme de peluză despre Inter, iar de Zlatan au rămas doar bășinile. Și ieșirile în față la vreun rezultat cu greutate. Adică vreo două apariții pe an. Asta-mi aduce aminte cum băieții din Curva Sud au făcut acum ceva timp o coregrafie pe ironie, cu Circo Internazionale, când, de fapt, circul e la ei în fața blocului. Și nu de acum, ci de câțiva ani. Bine, nu e ca și cum ar fi prima coregrafie care li se întoarce în mutră. Cum ar spune cunoscuții și îndrăgiții rapsozi care-și spun Paraziții, „îmi doresc tot ce îmi dorești tu mie și să ți se întâmple ție!”. Așadar, Milan începe noul an cu alt antrenor portughez. Probabil își imaginează că e un nou început. Doar că marea problemă e în altă parte.

Liderul. Un băiat pe nume Brescianini menține Bergamo pe primul loc în Serie A. Dacă voiați o mică ironie de sfârșit de an (pour les connaisseurs). Este încheierea perfectă pentru un 2024 în care Atalanta a făcut istorie. A câștigat Europa League, și-a bătut recordul de victorii consecutive în campionat și s-a transformat într-o candidată serioasă și cu argumente solide la titlu. Ragazzi lui Gasp au mers pe Olimpico în tricouri galbene, gândindu-se că dacă celorlalți nerazzurri le-a mers de minune contra lui Lazio în aceeași culoare, povestea se va repeta. Nu s-a repetat. Dar deznodământul a fost fericit până la urmă. ”La Dea” a evitat să rămână prea mult în urmă – din nou dracul ăla de Carnesecchi a ținut-o în meci -, apoi a salvat punctul care o menține în poziția de lider în ultimele minute. În ultimele etape, bergamascii au dat în multe momente senzația că sunt în dificultate. De fiecare dată însă au scos-o la capăt și nu se dau duși din fruntea clasamentului. E și ăsta un fel de mesaj transmis rivalelor, că deja le putem numi așa.

Urmăritoarele. Rivalele Atalantei, la acest moment cel puțin, sunt doar două. Una e campioana Inter, care pare să fi prins în sfârșit viteză. În sensul că nu prea forțează, dar dă senzația aia de forță. Uite, de exemplu, în ultimele trei etape, ai lu’ Limone au jucat cum trebuie aproximativ trei reprize. În rest, puțină fluiditate, multe erori evitabile și destule imprecizii. Bilanțul? 9 puncte și golaveraj 11-0. Și asta în contextul în care căpitanul și golgheterul sezonului trecut în Serie A dă goluri cu o medie de Rudonja, iar în apărare au lipsit doi dintre cei trei titulari obișnuiți. Și, la un moment dat, și prima rezervă. Faceți voi ce vreți cu aceste informații! Cealaltă contracandidată este, desigur, Napoli. Conte ha rotto il cazzo și tura asta, cu Venezia. O altă victorie scremută și neconvingătoare contra unui adversar evident inferior, dar figli del Vesuvio rămân acolo și mai că Toni ar recunoaște că se bate la titlu. În orice caz, a ținut să ne asigure că „eu vreau să câștig și atunci când joc cărți cu fiica mea”. Desigur, dar să se joace doar o dată pe săptămână!

2-2, noua modă în Torino. S-a pierdut numărul remizelor făcute de alb-negrii piemontezi, așa cum s-au pierdut ei în lupta pentru titlu, dar știm sigur că 2-2 e noul fetiș al babei torineze. Ultimele patru egaluri de acasă au fost cu scorul ăsta. Pare că ăștia ai lui Motta i-au contaminat și pe ceilalți din oraș, care etapa asta au scos același rezultat la Udine. E adevărat, pe reveneală de la 0-2. Întorcându-ne la zebre, trebuie spus totuși că împotriva Fiorentinei ar fi meritat mai mult, pentru că au jucat mai bine. Dar când e să se aleagă praful, îți dă gol și Moise Kean (wink!), iar Khephren Thuram rămâne doar cu primele lui goluri în Serie A, în loc să fie și eroul etapei. Eh, dar măcar a crescut distanța față de locul 7, după ce Bologna a comis-o acasă cu Verona. Până la urmă, un 2-2 e mai bun decât un 2-3, no?

Eroul etapei. Patrick Cutrone nu va fi vreodată un fuoriclasse, aș bănui că nici un star în adevăratul sens al cuvântului nu va deveni, însă are tot ce-i trebuie pentru a rămâne în istoria Serie A ca o vedetă a provinciei. Un concept atât de drag italienilor. Băiatul nostru are doar 26 de ani, deși e de mult în treaba asta, și chiar dacă în CV îi apar niște nume importante, ca Milan, Fiorentina ori Valencia, cel mai bine se simte acasă, la Como. S-a tras lângă lac când echipa încă era în Serie B, în 2022, a contribuit la promovarea din vară, marcând 14 goluri în sezonul trecut (record personal într-o ediție de campionat), iar acum e ”farul” ofensivei lui Fabregas. Deși Nico Paz rămâne cel care ia ochii. Cutrone are 5 goluri în actuala stagiune și ai lui nu au pierdut când el a înscris. 8 din cele 18 puncte ale echipei au venit în meciurile în care el s-a aflat printre marcatori. Luni seară, cu Lecce, chiar a făcut de toate: a avut prima mare ocazie a meciului (un șut în transversală), a scos un penalty (ratat de Nico Paz), a pasat decisiv la deschiderea scorului și a făcut 2-0 înainte de a ieși în ovațiile tifosilor de pe Sinigaglia.

Parada etapei: David De Gea vs Jxxxxxxs

Nu a fost o etapă ușoară din punctul ăsta de vedere. Am văzut câteva mingi scoase incredibil de Carnesecchi, de Meret, de Stankovic. Și totuși, primul gând a mers la De Gea. Până și Vlahovic și-a făcut cruce după ce a fost blocat de spaniol.

Golul etapei: Paulo Dybala vs Milan

Nu orice Paulo a avut o seară proastă pe San Siro, duminică. Dybala a marcat golul ăsta, care este alegerea firească pentru cel mai frumos al etapei. Nimic nu e banal în faza din care Roma a egalat la Milano. Nici devierea lui Dovbyk, nici finalizarea lui ”La Joya”, mai ales că e cu piciorul de urcat în tramvai.

”Pușcașul” etapei

A marcat, dar a și ratat. Și ce-a mai ratat! Faza care probabil explică cel mai bine momentul slab al lui Lautaro Martinez. Aș fi tentat să spun că și Pușcaș dă gol de acolo.

Hai, să aveți un 2025 ca un Scudetto câștigat în meci direct cu rivala, cu cinci etape înainte de final! 

Sursa foto deschidere: beinsports.com

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

One Reply to “CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 18-a din Serie A”

  1. Deobicei echipa care schimbă antrenorul in acel sezon nu câștigă scudetto,să vedem dacă se adeverește.
    In rest sa câștigi scudetto pe terenul rivalei e de „neprețuit”

Lasă un răspuns