CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 16-a din Serie A

barella lazio inter serie a

Oaspeții și-au făcut de cap în etapa asta, care a dat al doilea 0-6 al sezonului în Serie A. Unul care însă atârnă cu adevărat greu.

Rezultatele

  • Empoli – Torino 0-1
    Cagliari – Atalanta 0-1
    Udinese – Napoli 1-3
    J******s – Venezia 2-2
    Lecce – Monza 2-1
    Bologna – Fiorentina 1-0
    Parma – Verona 2-3
    Como – Roma 2-0
    Milan – Genoa 0-0
    Lazio – Inter 0-6

Clasamentul

clasament Serie A, etapa 16

Și, acum, cele cinci subiecte de discuție.

Mesajul. Inter a mers la Roma și a făcut mai mult decât să bată exagerat. Le-a amintit tuturor cine e jupânul din Serie A. Echipa care a demolat-o pe Lazio a arătat ca cea pe care și-o imaginau cei mai mulți înainte de startul sezonului. Sigur că după primele 30-35 de minute din meci, nimeni nu-și imagina ce a urmat. Băieții lui Baroni au dat senzația că-s în control, că au inițiativa, că pot pune probleme. I-am văzut și pe ai mei făcând așa în meciuri cu adversari superiori, precum Real Madrid, Liverpool sau Bayern. Și apoi veneau ăia, accelerau puțin și se termina distracția. Așa au pățit și lazialii. Nici n-au știut ce i-a lovit și nici măcar agonia nu și-au dus-o liniștiți, că au mai luat vreo două scaltoace pe final. O victorie care amintește că actuala campioană rămâne cea mai bună echipă din Italia, chiar dacă superioritatea nu este la fel de evidentă ca în sezonul trecut. Și era de așteptat să fie așa. Foamea nu mai e aceeași, Simonel și ai lui sunt cu gândul mai mult la Liga Campionilor. A vorbit Bastoni, dar senzația e că au spus-o toți în cor. Însă asta nu schimbă faptul că atunci când ragazzi în nerazzurro se pun pe treabă, diferența se vede. Și un rezultat precum cel de pe Olimpico, un 6-0 cu șase marcatori diferiți, împotriva unui adversar solid, în mare formă și neînvins acasă până acum, e cel mai bun avertisment care putea fi trimis rivalilor. Mai ales la momentul ăsta, după eșecul de la Leverkusen.

Liderul. Atalanta a rămas pe primul loc, după a zecea victorie la rând în Serie A (record al clubului, desigur). Doar că ăsta e unul dintre foarte rarele cazuri în care meritul nu e al atacului, ci al apărării. Și sunt generos când spun apărare, pentru că, de fapt, a fost doar despre Carnesecchi, autorul unei prestații excelente. Eroul etapei, ca să nu renunțăm complet la rubrica asta. Portarul pe care Gasperini nu a avut nicio emoție să mizeze deși îl avea în lot pe Juan Musso, internațional argentinian pe care dăduse 20 de bastoane cu doar doi ani înainte, a scos absolut tot contra lui Cagliari. Zaniolo a dat golul, însă starul meciului din Sardinia a fost băiatul din Rimini ajuns la Bergamo când avea 17 ani și care azi e o variantă de luat în seamă și pentru Squadra Azzurra. La fel de adevărat că nu doar el a pus mâna la acest succes. A ajutat și că, în prima repriză, la 0-0, nu s-a dat un rigore pentru sarzi, la un henț evident al lui Kossounou. Practic, răutăcioșii ar spune că ”La Dea” e o candidată la Scudetto în toată regula.

Pretenții și pretenții. În afară de Inter, singura dintre astea cu pretenții din spatele Atalantei care a ieșit bine e Napoli. Nici nu era prea greu, pentru că după un start neobișnuit, Udinese a revenit la condiția modestă care a caracterizat-o în ultimii ani și care aproape ne-a scăpat de inutila-i prezență în Serie A. Ai lui Toni le-au dat și avans la pauză bianconerilor care n-au reușit în viață, pentru că o repriză e suficientă ca să-i bați. La Milan a fost sărbătoare, totul bine și frumos (mă rog, mai puțin niște banere neprietenoase la adresa conducerii și ceva fluierături pentru Zlatan), atmosferă relaxată… Apoi a început meciul cu Genoa, în timpul căruia băieții din trecut, invitați la aniversarea de 125 de ani a clubului, s-au întrebat probabil cum dracu’ au ajuns unii dintre cei din prezent să poarte tricoul rossonero. Și la Torino e bine de tot. Zebrele lui Thiago Motta au reușit cumva să scape nebătute și tura asta. Doar că au scăpat nebătute contra ultimei clasate, Venezia, acasă, datorită unui gol marcat din penalty în minutul 90+5, după un alt joc meh, iar Vlahovic s-a luat cu o parte a fanilor, care i-au strigat că e un „viola di merda”. Ceea ce, știm cu toții, e mai bine decât să fii un gobbo di merda.

Bologna reușește să-și păstreze nivelul. În ciuda startului neconvingător – care era de așteptat (mahmureala sezonului trecut, schimbările de pe bancă și din echipă) -, revelația ediției trecute de Serie A este cam în același loc în care se afla anul trecut pe vremea asta. Revirimentul din ultimele etape (16 puncte din 21 posibile) a dus-o peste Milan în clasament și la doar trei puncte sub echipa fostului ei antrenor, în condițiile în care are și o restanță. Și asta într-o stagiune în care trebuie să gestioneze o participare în UCL (unde nu se prea descurcă, e adevărat) și în care nu-i mai are pe Zirkzee și Calafiori, iar Orsolini și Ndoye joacă una-două, lipsesc trei. Victoria asta cu Fiorentina, într-un moment în care viola avea opt meciuri câștigate la rând în campionat, e probabil reminderul de care aveam nevoie că Bologna va lupta măcar pentru Europa și sezonul ăsta. Și că Giovanni Sartori e un băiat cu ochi la fotbaliști.

Situația e fluidă și la retrogradare. Lucrurile se schimbă des și în partea de jos a clasamentului. S-a creat o mică diferență între ultimele două – Monza și Venezia – și restul echipelor care trag din greu să rămână în Serie A, însă situația nu e cu adevărat dramatică pentru nimeni. Încă. În zona asta, marile câștigătoare ale rundei sunt Lecce, Verona (ambele cu victorii în dueluri directe, cu Monza, respectiv Parma) și Como, care a luat din nou toate punctele după nouă etape și a readus norii negri deasupra bătrânului și încercatului Ranieri. Iar nou-promovata a dat și un posibil erau al etapei, pe Gabrielloni (despre care am scris aici). În schimb, Cagliari a ajuns din nou sub linie, ceea ce înseamnă că ne putem aștepta ca Nicola să se activeze.

Parada etapei: Marco Carnesecchi vs Cagliari

V-am zis că a făcut și a dres, acum hai să vă și arăt ceva din ce a făcut. Intervenția asta, de exemplu.

Golul etapei: Che Adams vs Empoli

A mai câștigat și Torino în Serie A, după șase meciuri. Și a făcut-o datorită golului ăsta ”recobian” – că tot e vorba de Empoli – al lui Che Adams. O execuție care, în mod normal, nu avea adversar la categoria asta. Apoi a venit reușita lui Barella pe Olimpico. Eu rămân cu scoțianul, dar ceva dubii am…

Și ca să o lămurim cinstit, votați, că e gratis!

Cine a marcat golul etapei a 16-a?

View Results

Loading ... Loading ...

Sursa foto deschidere: ildifforme.it

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

3 Replies to “CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 16-a din Serie A”

  1. E prima oara cand comentez dar am citit cam tot ce ai scris de cand am aflat de blogul tau de la un prieten, pasionat si el de fotbal, dar de cel din insula.

    O sa mi permit sa fac niste mentiuni legate de etapa asta si de sezonul asta in general.
    1) Mi se pare impresionant cat de bine se descurca Fiorentina in conditiile in care a schimbat antrenorul si l-a pierdut pe cel mai bun jucator, de Nico Gonzalez vorbesc. Nu doar ca sta bine in clasament dar sta bine si la statistici. Cea mai buna aparare, la egalitate cu Napoli. #3 la suturi pe spatiul portii in conditiile in care nu are o posesie nemaipomenita, ca pe vremea lui Italiano
    2) Ca sa mi continui ideea despre Palladino, nu doar succesul Fiorentinei vorbeste despre meritele sale cat si decaderea fostei sale echipe, Monza. Ok, l-au pierdut pe Colpani, poate cel mai bun jucator, luat dupa Palladino la Firenze dar in rest lotul e intact. Dintr-o echipa de mijlocul clasamentului s-au transformat intr-o serioasa candidata la retrogradare. Mai ales judecand dupa prestatia catastrofala de la Lecce, o echipa cu care in mod normal s-ar bate pentru evitarea retrogradarii. Monza nu numai ca n-a jucat nimic dar a avut noroc ca nu a mancat bataie mai rau. Golul lor a fost un autogol comic, o pasa trimisa cu capul spre propriul portar care insa era iesit. Pe langa asta, Lecce a mai ratat si un penalti. Monza are nevoie sa il schimbe pe Nesta cat mai repede altfel se duce sigur in B. Lecce, Venezia, Genoa arata mai bine cu mult.

    3) Atalanta a facut level-up cu Retegui. Accidentarea lui Scamacca a fost un noroc imens pentru ei. Retegui a dat deja mai multe goluri pana acum decit Scamacca in toate competitiile sezonul trecut, si stii ca Atalanta a jucat toate meciurile posibile anul trecut, a ajuns in finala cupei italiei si finala europa league.

    4) la Genoa a venit Vieira si a inceput remarcabil. Neinvins dupa 4 etape, 3 egaluri dar oricum e un progres. Gilardino saracul n-a avut nici o vina, si-a pierdut cei mai buni 3 jucatori(Retegui la Atalanta, Gudmunsson la Fiorentina si Messias accidentat, nu zic nimic de Dragusin pentru ca el plecase din iarna trecuta). In conditiile in care pe acesti 3 jucatori ofensivi tu vrei sa ii inlocuiesti cu Pinamonti e clar ca va fi greu. Faptul ca Vieira joaca ultra defensiv e de asteptat. Sunt curios ce va face cu Napoli, o echipa buna dar care e fara Kvara si care in general se chinuie pana da primul gol. Echipele lui Conte in general nu debordeaza de creativitate.

  2. […] toți eroii dau goluri. Am văzut deja săptămâna trecută și am avut confirmarea tura asta, când doi băieți din poartă au fost aproape să împartă […]

  3. […] solide la titlu. Ragazzi lui Gasp au mers pe Olimpico în tricouri galbene, gândindu-se că dacă celorlalți nerazzurri le-a mers de minune contra lui Lazio în aceeași culoare, povestea se va repeta. Nu s-a repetat. Dar deznodământul a fost fericit până la urmă. ”La […]

Lasă un răspuns