CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 20-a din Serie A

krstovic empoli lecce serie a

Hai, ragazzi, că a luat-o din loc și returul din Serie A. Mai cu un egal – da, sigur că ăia au remizat! -, mai cu o surpriză… Să fie pentru toată lumea!

Rezultatele:

  • Lazio – Como 1-1
    Empoli – Lecce 1-3
    Udinese – Atalanta 0-0
    Torino – Jxxxxxxs 1-1
    Milan – Cagliari 1-1
    Genoa – Parma 1-0
    Venezia – Inter 0-1
    Bologna – Roma 2-2
    Napoli – Verona 2-0
    Monza – Fiorentina 2-1

Clasamentul:

clasament serie a etapa 20

Și acum, așa-zisa analiză.

Eroul etapei. Îmi place de el, mi se pare că are fizic bun, atitudinea corectă și niște execuții interesante (o să înțelegeți mai jos). Dar n-aș risca 50 de lei să pariez că va ajunge la o echipă de Liga Campionilor. Nu ca titular, cel puțin. În primăvară face deja 25 de ani și, de obicei, la vârsta asta, un atacant serios e un produs măcar aproape finit. El nu e. Le cam ratează. Inclusiv de la 11 metri. De exemplu, în Serie A, are mai multe penalty-uri irosite decât transformate. Dar pentru o echipă ca Lecce, un vârf cum e Krstovic poate fi decisiv. Genul în care îți pui speranțele ca să scapi, iar la final îți dai seama că și-a făcut treaba. În sezonul ăsta, salentinii au cel mai slab atac al campionatului. Doar 14 goluri marcate. Aproape jumătate, adică șase, sunt ale muntenegreanului. Le-a reușit în cinci meciuri, iar în patru dintre acele meciuri băieții din sud nu au pierdut. Trei victorii și un egal e bilanțul. 10 puncte adică. Din totalul de 20. Deci înțelegeți unde bat. În weekend, la Empoli, a dat prima doppietta a carierei în Italia, iar ai lui au câștigat cu 3-1. Un duel direct în lupta pentru evitarea retrogradării. La fel ca orice ”-ic” interesant care apare în Il Calcio, a fost adus de Pantaleo Corvino. Ăla care a zis odată că „îți poți alege greșit soția, dar nu poți să greșești atunci când transferi un atacant”. A costat aproape 4 milioane de euro, după ce Steaua Roșie îl vânduse la slovacii de la Dunajska Streda pentru vreo 400.000. A terminat primul sezon de Serie A cu șapte goluri. Probabil o să depășească cifra asta și e posibil să termine cu cel puțin 10. Dacă Lecce nu pică, în mod sigur face banii. Deși aș zice că-i face oricum…

Liderul. Cea mai odihnită candidată la titlu nu s-a obosit prea mult ca s-o bată pe Verona, echipa care aproape l-a băgat în depresie pe Andonio în startul sezonului de Serie A. Nu a fost revanșa cu strigături la care probabil s-ar fi așteptat unii, și care ar fi fost firească, ținând cont de diferența de valoare, dar pe Toni îl interesau doar punctele. Și oricum, are lucruri mai importante la care să se gândească. Pentru că, după Osimhen în vară, se cară și Kvara, la PSG, astfel că Napoli rămâne fără tandemul de Scudetto de acum doi ani. Primul a fost înlocuit de Lukaku, al doilea va fi înlocuit de Neres, a cărui integrare e completă acum, dovadă și prestațiile recente. Aș zice că totuși e un downgrade, dar o să vedem abia la final dacă e așa. Deși condițiile de lucru sunt diferite.

Inter, singura participantă la Supercupă care a câștigat. Nu știu dacă e doar o coincidență, dar toate cele patru echipe târâte în Arabia Saudită pentru Supercoppa pe rit nou au respirat greu etapa asta. Milan a gâfâit acasă cu Cagliari, un reminder că Revelionul e doar o dată pe an și chiar dacă te simți bine atunci, nu înseamnă că restul anului nu e di merda. Gasperini și-a odihnit titularii și ăia tot obosiți au fost la Udine, de unde probabil nici bergamascii nu știu cum au scăpat nebătuți. Iar imbatabila torineză a reușit să facă egal chiar și cu Torino, practic victima sa favorită în Serie A. Doar ai mei au bătut, dar cam tras de păr, la Venezia, care continuă să fie naivă și puțin ghinionistă. Ceea ce, în combinație cu Di Francesco pe bancă, înseamnă aproape sigur revenirea în Serie B.

Surpriza etapei. E adevărat că hype-ul din jurul Fiorentinei s-a mai stins – Lazio next? -, dar eșecul de la Monza tot nu se vedea venind. Și totuși, a venit. Prima victorie stagională acasă pentru ultima din Serie A, primele puncte din cariera de antrenor pentru Bocchetti, o serie de cinci înfrângeri oprită, speranțe renăscute. Și o adevărată criză viola, care are un punct în cinci etape. Și tot e la patru peste Milan.

Prima victorie acasă pentru Genoa. În afară de Lecce, de care am amintit mai sus, doar ”echipa patronată de Dan Șucu”, așa cum e tot mai des prezentată la noi în ultima vreme, a mai câștigat etapa asta, dintre formațiile aflate în a doua jumătate a clasamentului din Serie A. Nimic spectaculos, dar, la fel ca în cazul Monzei, e prima victorie stagională acasă. Ceea ce e puțin surprinzător, totuși, pentru o echipă care, în mandatul lui Vieira cel puțin, nu a arătat tocmai rău.

Parada etapei: Mike Maignan vs Cagliari

A comis-o, dar a și respins-o. P-asta! Cu adevărat o intervenție de fucoriclasse. Bine, asta spune și mai bine povestea egalului făcut de Milan.

Golul etapei: Nikola Krstovic vs Empoli

Execuția prin care eroul etapei și-a completat prima doppietta a carierei în Serie A și care a consfințit victoria lui Lecce pe Castellani.

”Pușcașul” etapei

Niño Maravilla și la ratări, cum ar veni. Alexis Sanchez a dat-o-n bară de două ori la aceeași fază. Dar a doua oară chiar a exagerat

Sursa foto deschidere: lagazzettadelmezzogiorno.it

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

Lasă un răspuns