CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 21-a din Serie A

anguissa atalanta napoli serie a

O tură de Serie A a gazdelor, care au câștigat șase meciuri, în urma căreia pare că s-a mai scuturat una din posibilele candidate la titlu. Eh, și ce sufocantă era treaba acum ceva vreme… 

Rezultatele:

  • Roma – Genoa 3-1
    Bologna – Monza 3-1
    Jxxxxxxs – Milan 2-0
    Atalanta – Napoli 2-3
    Fiorentina – Torino 1-1
    Cagliari – Lecce 4-1
    Parma – Venezia 1-1
    Verona – Lazio 0-3
    Inter – Empoli 3-1
    Como – Udinese 4-1

Clasamentul:

clasament serie a etapa 21

Și, desigur, părerile nebunului.

Eroul etapei. Anguissa e genul ăla de mijlocaș după care nu ai alerga în mercato, dar dacă te trezești cu el în echipă, zici merci că-l ai. E o prezență fizică impunătoare în linia de mijloc și nici nu-l rănește mingea. Știe să dribleze, să dea o pasă și stă bine și cu șutul. Motivat așa cum trebuie, chiar poate face diferența. Și nu în momente oarecare. Un antrenor cum e Conte știe cum să-l facă să dea ce are mai bun. „Îți arată că nu există limite. Sunt lucruri pe care nu le-aș fi făcut niciodată înainte de a lucra cu el, dar el mi-a arătat că sunt posibile”, spunea camerunezul într-un interviu pentru Serie A, cu ceva vreme în urmă. Așa se face că acum omul nostru are deja patru goluri și trei pase decisive. După ce în sezonul trecut nu marcase deloc și abia oferise două assituri. Însă, în anul istoricului Scudetto cucerit de Napoli după mai mult de trei decenii, reușise să înscrie de trei ori, pasând decisiv în alte cinci rânduri. Asta așa, apropos, de motivat. Doar că acum Anguissa e la un alt nivel. Probabil e în Top 3 jucători al lui Toni în ediția asta de campionat. Și chiar nu e vorba despre cifre. Sâmbătă, în victoria-declarație de intenție pe care băieții din Sud au obținut-o la Bergamo, a luat prim-planul. A pasat decisit la golul de 2-1 al lui McTominay și, mai ales, la golul victoriei marcat de Lukaku, într-un moment în care Atalanta dădea senzația că își băgase adversarii în colț. Al șaselea succes consecutiv pentru liderul campionatului și aș spune că e un succes prin care care Andonio și ai lui transmit cel mai puternic mesaj de până acum în lupta pentru titlu. Prin modul în care s-au impus, dar și prin faptul că rezultatul ăsta a venit imediat după plecarea lui Kvaratskhelia (cel mai bun jucător din echipă, din punctul meu de vedere), pe terenul unei contracandidate în fața căreia pierduseră clar în tur. Și tocmai ăsta a fost meciul în care Anguissa a arătat că a trecut la un nivel superior.

Cine ține pasul cu Napoli? Păi, clasamentul o arată destul de clar. Atalanta a avut o săptămână dificilă, a ajuns la patru meciuri fără victorie în Serie A și a luat bătaie acasă într-un duel direct ce putea fi un manifest, în cazul unui rezultat pozitiv. Celelalte au pierdut de ceva vreme contactul, așa că Inter rămâne singura în stare să-i facă concurență lui Toni. O echipă care, deși are propriile probleme – accidentări mai multe și mai dese decât de obicei, o cădere clasică în perioada asta a anului (măcar la nivelul jocului), o capacitate regăsită de a-și pune singură piedică, transferuri care nu confirmă neam -, este totuși capabilă să dea 51 de goluri în 20 de meciuri, pare să-și fi recuperat definitiv căpitanul și beneficiază în continuare de o marjă importantă de mai bine. Mai ales dacă mai scapă de absențe. E posibil ca așa cum Lautaro s-a pus în cele din urmă pe picioare, și Inter să-și regăsească ritmul de favorită. Dar e un dezavantaj care, cel puțin o perioadă, nu poate fi anulat. Figli del Vesuvio joacă doar în campionat și dacă ies cu 11-12 puncte din seria asta care a început cu Atalanta și se încheie în 16 februarie cu Lazio, aș zice că au prima șansă să danseze pe străzi la final (cum deja au început după victoria de la Bergamo). Pentru că o avea Inter cel mai bun lot, dar asta nu înseamnă că are două echipe (ăsta riscă să devină un clișeu obosit în discursul despre fotbal), iar rezervele nu pot juca oricând și contra oricui fără să se simtă lipsa titularilor. Egalul cu Bologna a arătat că nu degeaba unii sunt numiți panchinari. Nu, nu spun că Napoli deja va fi campioană într-un scenariu precum cel de mai sus. Spun că doar ea va mai putea pierde titlul.

Trei pe două locuri? Poate că titlul rămâne un obiectiv prea îndrăzneț pentru Gasperini, care are în continuare mari probleme la discursurile după înfrângeri, dar în cursa pentru un loc de Liga Campionilor, Atalanta e bine plasată. Poate chiar cel mai bine. Cu Fiorentina intrată într-un leșin accentuat și Milan care funcționează doar cu o mie și una de nopți, senzația e că în lupta pentru Top 4 vor rămâne să se implice Lazio și Baba torineză care are pretenții să fie considerată doamnă. În etapa asta, Baroni și-a bătut rău fost echipă, iar zebrele și-au luat revanșa în fața rossonerilor pentru înfrângerea din Supercupă. Pentru Motta și ai lui, e posibil să fi fost cea mai bună prestație stagională. Din Serie A, cel puțin. Aș ține – e adevărat, cu ceva rezerve – un ochi pe Bologna, care are constanță și destule mijloace să repete parcursul din sezonul trecut. Mai ales că în curând termină treaba și în Europa.

Venezia are unul dintre cei mai buni portari din Serie A. Dar probabil e degeaba. Filip Stankovic este în primii trei portari ai campionatului. Nu ca valoare intrinsecă, ci din punct de vedere al prestațiilor pe care le are în acest sezon. Ba chiar aș zice că doar Carnesecchi e peste el până acum. Băiatul lui Dejan e cel mai important argument al penultimei clasate în lupta pentru evitarea retrogradării. Sunt destule meciuri pe care Venezia nu le-a pierdut datorită lui. Așa cum a fost cazul și duminică, la Parma. Pe Tardini, a avut câteva intervenții excelente, mai ales pe final, care au salvat un punct pentru Venezia. Un punct care nu e mare lucru, dar e mai mult decât nimic. Cu toate astea, sunt șanse mari ca eforturile lui Stankovic jr. doar să amâne inevitabilul. Și asta vine după o etapă în care, dintre echipele cu probleme, numai Cagliari și Como au ieșit pe plus. Sarzii, și cu ajutorul lu’ Răzvan al nostru, intrat la 0-1 pentru a da două assisturi în victoria cu 4-1.

Un băiat interesant la Como. Dacă am tot am zis de echipa de lângă lac, să vorbim puțin despre Assane Diao. Născut în Senegal, crescut fotbalistic în Spania, pentru care și joacă la tineret. Are 19 ani și în primele două meciuri ca titular în Serie A a marcat tot atâtea goluri. A deschis scorul și cu Milan, și cu Udinese. E obișnuit să facă d-astea. La debutul în La Liga, pentru Betis, a băgat-o în ațe. A recidivat la a doua apariție. Andaluzii l-au vândut iarna asta pentru vreo 12 bastoane. La momentul ăla, era cel mai scump jucător din istoria lui Como. Între timp, a fost depășit de Maxence Caqueret, luat de la Lyon pentru 15 milioane. Oricum, un start lansat, așa că merită urmărit…

Parada etapei: Alex Meret vs Atalanta

Cred sincer că intervenția asta a lui Stankovic a fost mai spectaculoasă și mai grea, însă cea reușită de Meret în fața lui De Ketelaere are o greutate mai mare. Pentru că e vorba de miza meciului și de momentul în care s-a întâmplat: într-o perioadă în care Atalanta chiar dădea senzația că o poate întoarce pe Napoli.

Golul etapei: Lautaro Martinez vs Empoli

Nu a fost un sezon ușor pentru golgheterul ediției trecute de Serie A. Dar astfel de execuții ajută la recâștigarea încrederii și amintesc tuturor din ce material e făcut Lautaro.

Sursa foto deschidere: gazzetta.it

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

Lasă un răspuns