CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 29-a din Serie A

ionut radu venezia napoli serie a

Nu știu alții cum sunt și ce cred, da’ pentru un interist etapa asta de Serie A nu a fost deloc rea.

Rezultatele:

  • Genoa – Lecce 2-1
    Monza – Parma 1-1
    Udinese – Verona 0-1
    Milan – Como 2-1
    Torino – Empoli 1-0
    Venezia – Napoli 0-0
    Bologna – Lazio 5-0
    Roma – Cagliari 1-0
    Fiorentina – J******s 3-0
    Atalanta – Inter 0-2

Clasamentul:

Și, ca de obicei, ce a înțeles subsemnatul.

Eroul etapei. Acum, dacă e să fiu corect, intervențiile lui Svilar în Roma – Cagliari au fost mai dificile. Iar echipa lui a și câștigat. Doar că acolo deznodământul a fost firesc. Pe lângă gondole nu se așteptau prea mulți la un egal. Și cred că sigur nu un 0-0. Și, până la urmă, al nostru merită să fie nominalizat aici și pentru incredibila constanță pe care o arată. Nu am stat să verific, dar aș zice că nu prea se întâmplă să fii desemnat jucătorul meciului în trei etape consecutive de Serie A. Ionuț Radu a reușit asta și Venezia nu pierde de patru meciuri. E adevărat, nici nu câștigă, dar asta nu mai e treaba lui. În trei din cele patru jocuri amintite, ai lui Di Francesco nu au luat gol și asta e în principal meritul românului. În special contra lui Napoli, când probabil a simțit că e ocazia ideală să se revanșeze față de Inter pentru momentul 2022, care îl va urmări toată cariera și care, sunt convins, l-a afectat și în experiențele care au urmat. Așa că doza asta sănătoasă de încredere pe care o ia acum e exact ce îi trebuie. După episodul Bologna, aproape că am uitat cu toții că omul nostru era una dintre marile promisiuni ale fotbalului de la noi și liderul unei generații care ne-a readus speranța că vom avea din nou o Națională de luat în seamă. La aproape 28 de ani, Ionuț Radu a primit șansa asta la o echipă aproape condamnată și, mai ales după prestația pe care a reușit-o duminică, e aproape să facă pace cu trecutul lui. Dar mai ales cu el însuși, ceea ce e cel mai important, până la urmă. Pentru că astfel poate privi doar spre viitor.

Inter a arătat ca o campioană. Napoli nu a fost în stare să bată acasă la penultima clasată, iar bravul allenatore din Lecce a fost în stare doar să e plângă de faptul că nu a fost udat gazonul. Bine, de fapt, a fost! Și nu e vorba despre lacrimile lui. Oricum, dacă și la Venezia e nevoie să uzi terenul… Până la urmă, un Mazzarri cu echipe mai bune pe mână și un PR mai reușit trebuia la un moment dat să atingă nivelul Mazzarri la ridicolul în declarații. Obiectiv atins! Atalanta a avut, din nou, șansa de a arăta că e o candidată credibilă la Scudetto. La fel ca în meciul cu Napoli, tot de pe teren propriu, a ratat-o. Iar omul de pe bancă a venit după meci să se plângă de o eliminare corectă din minutul 81, spunând că a ruinat spectacolul. Spectacol la care el nu a avut vreun merit. Pentru că pe gazonul, probabil udat, de la Bergamo a existat doar Inter. Singura dintre favoritele la titlu care chiar a arătat ca o campioană. Ionuț Radu a dat, ai lui Simonel și-au băgat în traistă și s-au desprins în fruntea clasamentului, întărind astfel senzația aproape generală că rămân cei mai buni din Serie A, chiar și cu problemele pe care le au sau cu sincopele pe care le-au avut. Sigur, e un verdict care are nevoie de confirmare la final. Însă, mai ales prin maniera în care a fost obținută, victoria asta e exact mesajul care trebuia transmis în acest moment al sezonului. Când superioritatea nu mai este la fel de evidentă ca în urmă cu un an, astfel de meciuri devin cruciale și e posibil să facă diferența.

Mamma mia, Bologna! Hei, mai știți când priceputul ăla care scrie cronici pe Serie A zicea că probabil lupta pentru Liga Campionilor se va da între Atalanta, ăia nașpa din Torino și Lazio, da’ că ar ține un ochi și pe Bologna? Pare că le mai bunghește și el. Acum aș zice că toată lumea trebuie să stea geană pe Bologna. Și nu doar din motivele deja explicate după etapa trecută, ci pentru că ai lui Italiano tocmai au urcat pe 4, în urma bătăii cu strigături pe care i-au adminsitrat-o unei adversare directe, Lazio. Știu că încă sunteți sub impresia acelui 0-3 pe care l-a luat pe Franchi, dar iată că Thiago Motta a făcut și lucruri bune. Sigur, nu la actuala sa echipă, ci la fosta. A pus bazele pentru ceea ce vedem acum, când ragazzi rossoblu au călcat-o serios și și-au luat viteză bine. E adevărat că Bologna are cel mai dificil program dintre candidatele la Top 4, inclusiv alte dueluri directe, însă, în același timp, arată cel mai bine dintre toate. Chiar și decât Roma, care a câștigat din nou și e pe bune în cursa asta. Fiorentina e inconstantă, dar matematica nu o scoate din calcule (vedeți ce-am făcut aici?). Sunt cinci echipe în cinci puncte, pentru că da, deși împreună au luat doar un punct și au primit 13 goluri în ultimele două etape, zebrele torineze și Lazio rămân bine plasate pentru sprintul final.

Mă gândesc unde era Milan fără Rejinders și Pulisic… Aș fi putut să o amintesc și pe Milan în lupta pentru Liga Campionilor, pentru că cele 6 puncte care o despart de Bologna nu ar fi, în mod normal, imposibil de recuperat. Dar așa cum ziceam despre dungații piemontezi când păreau că se pot implica în cursa pentru Scudetto, sunt touși prea multe echipe de depășit și ar trebui să asistăm la niște sinucideri sportive în serie pentru ca ”verișorii” să ajungă pe 4. Și nici nu au foarte multe argumente, ca să o spunem pe aia dreaptă. Ca să ne înțelegem: Rejinders și Pulisic au un sezon foarte bun, la finalul căruia sunt șanse mari să-i găsim în 11-le ideal din Serie A, dar echipa lor e la mijlocul clasamentului. Fără ei, probabil ne-am fi amuzat mult mai mult. Tot ei au scos castanele din foc și în weekendul ăsta care a tocmai a trecut, împotriva lui Como. O echipă care continuă să joace frumos și cu mult curaj, dar care deocamdată nu poate scăpa de o naivitate ce nu îi permite să obțină cât ar merita. Cel puțin în meciurile cu numele importante. Însă, pe termen lung, e posibil să asistăm la nașterea unei viitoare protagoniste a campionatului.

Aparent, se poate scăpa și cu o apărare a Veronei. 18 înfrângeri, cele mai multe din Serie A, la fel ca ultima clasată Monza. Cea mai slabă apărare – 58 de goluri primite. Unul dintre cele mai slabe atacuri – 29 de goluri marcate. Și, cu toate astea, după victoria de la Udine, Verona e pe 14, la 7 puncte peste Empoli, prima sub linie și echipă intrată puțin în vrie. Am încercat o proiecție – regula de trei simplă, nimic complicat – și mi-a dat că, la ritmul ăsta, gialloblu termină campionatul cu 76 de goluri primite. Enorm! Și, în mod normal, o echipă care ia atâtea, nu are cum să scape. De când Serie A are 20 de echipe, adică din sezonul 2004/05, doar de două ori s-a întâmplat ca unii care au luat cel puțin 76 de goluri să nu pice: Cagliari (76), în 2016/17, când a terminat pe 11 chiar, și Salernitana (78), în 2021/22. Oricum, cu băieții din Salerno a fost ceva ciudat tare, pentru că au scăpat cu numai 31 de puncte și cu doar 33 de goluri marcate, al doilea cel mai slab atac. Altfel, uitându-mă puțin pe program, observ că Verona nu are decât două nasoale, cu Roma și Inter, ambele în deplasare. Deci s-ar putea să nu ajungă la numărul ăla de goluri primite. Dar nu m-aș mira ca salvarea de la retrogradare să fie obținută cu niște cifre anormale.

Simpsonul etapei

Desigur, trimitere la clasicul ăsta. Iar câștigătorul nu poate fi decât Dele Alli, revenit într-un meci oficial după mai mult de doi ani, doar pentru a fi eliminat la zece minute după ce a intrat pe teren.

Tabloul etapei

Hang it in Galleria degli Uffizi!

Embed from Getty Images

Și cam la fel a fost și pe teren, în caz că e cineva care nu a văzut ce s-a întâmplat.

Parada etapei: Ionuț Radu vs Napoli

Acum na, a avut și noroc, că nu era gazonul ud și nu a alunecat mingea cum trebuia. Dar și bravul Ion a fost excelent în fața lui Lukaku.

Golul etapei: Ondrej Duda vs Udinese

Primul gol al lui Miretti cu Lecce nu a fost deloc rău, Bonny a făcut-o frumos pentru a-i salva un punct lui Chivu, Gudmundsson a înfipt-o și el drăguț contra babei pe Franchi, însă eu aleg execuția asta din lovitură liberă a lui Duda. Un gol greu, care i-a adus 3 puncte Veronei la Udine.

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

Lasă un răspuns