O etapă de Serie A în care s-a jucat – oh, well! – italienește. Cel puțin, ăsta e clișeul când dăm un ochi pe rezultate. Doar în Sardinia s-a ieșit din rând.
Rezultatele:
- Como – Empoli 1-1
Venezia – Bologna 0-1
J******s – Genoa 1-0
Lecce – Roma 0-1
Cagliari – Monza 3-0
Fiorentina – Atalanta 1-0
Inter – Udinese 2-1
Napoli – Milan 2-1
Verona – Parma 0-0
Lazio – Torino 1-1
Clasamentul:
Eroul etapei. În mod normal, nu trebuia să scriu despre Sommer. Dacă superioritatea clară arătată într-o primă repriză excelentă s-ar fi văzut și pe tabelă, Inter s-ar fi descurcat și fără paradele elvețianului. Dar, ca de atâtea ori în acest sezon, Simonel boys au făcut cumva să-și țină adversarii în meci, așa că bătrânul Yann s-a văzut serios pus la treabă. Nu una, ci două parade cruciale la 2-1 au salvat rezultatul și au păstrat avansul de trei puncte față de Napoli în fruntea clasamentului din Serie A. Mai întâi, s-a întins pentru a scoate o căpățână zdravănă a lui Lucca. Apoi, pe final, l-a blocat pe Solet, care mai devreme îi dăduse un gol numai bun să-i ia ochii (no pun intended!) lu’ Marotta. Care oricum, umblă vorba prin târg, ține un ochi pe el (ok, pun intended!). Acum, momentele astea și faptul că eu îl pun pe Sommer eroul etapei ar putea crea impresia că victoria liderului nu a fost chiar meritată. A fost, ca să nu mă lungesc. Prestația omului din poartă e doar un reminder că e nevoie de contribuția tuturor când vrei să câștigi o cursă strânsă pentru titlu. De la vedete te aștepți să facă diferența atunci când contează. De la oamenii de echipă vrei să fie pregătiți atunci când situația o cere. Duminică, rezervele titularizate Arnautovic și Frattesi au dat golurile care păreau să fi rezolvat meciul. Sommer a avut grijă să rămână rezolvat.
Și a mai cedat una… Cu doar trei etape în urmă, lupta pentru titlu în Serie A se anunța a fi una în patru. Deși, fie vorba între noi, era o chestie puțin forțată. S-a dovedit că, de fapt, nici nu a existat așa ceva. La Torino s-au lovit brutal de realitate și, între timp, au schimbat și antrenorul. Acum, a picat și Atalanta. Bătuți de Inter înainte de pauza pentru naționale, ai lui Gasp au pierdut și pe Franchi. Moise Kean, băiatul capabil să se treacă de la zero la aproape capocannoniere, a dat unicul gol al meciului și a pus definitiv cruce visurilor umede de la Bergamo. Asta în timp ce le alimentează pe cele toscane privind șansele de a prinde un loc de Liga Campionilor. Așadar, singura rivală pentru Inter rămâne Napoli, deși Toni Perucă nu ratează nicio ocazie de a fi ridicol. Nu a făcut-o nici după victoria cu ridicolii de la Milan, când a vorbit despre obiectivul inițial al echipei lui: nici măcar un loc în primele patru, ci revenirea în Europa. Ok! Altfel, lângă Vezuviu, ”verișorii”, evident cu gândul la duelul de Cupă cu Inter, singurul adversar din acest sezon care le-a permis să arate ca o adunătură serioasă, au avut momente în care le-au făcut pe Bistrița și Ceahlăul de pe vremuri să pară niște echipe cu demnitate. Tentativa aia de forcing din final spune mai multe despre problemele ragazzilor din sud, decât despre dorința și capacitatea rossonerilor de a obține ceva dintr-un duel care, până la urmă, a confirmat că locul pe care îl ocupă în clasament nu e întâmplător. Și sigur putem încheia defintiv orice discuție legată de calificarea în UCL.
E cazul să vorbim puțin despre Orsolini. Nu doar pentru că a dat unul dintre golurile sezonului. Sau pentru că e într-o formă atât de bună, încât nici MVP-ul în serie Radu nu l-a putut opri (patru goluri în ultimele patru etape). Insuficient ca să prindă un loc în Squadra Azzurra, crede Spalletti. Ideea e că băiatul e golgheterul echipei de pe locul 4, o Bologna care cumva reușește să pară mai solidă decât în sezonul trecut, deși a rămas fără niște piese fundamentale în acel parcurs remarcabil. Perioada asta excelentă îi face pe ai lui Italiano să arate ca o candidată serioasă la locul 4. Ba aș spune că, la momentul ăsta, e principala favorită. Și nu cred că e întâmplător că seria asta pozitivă se întâmplă când Orsolini joacă atât de bine. În fine, despre el ar trebui să vorbim și pentru că e italianul cu cele mai multe goluri marcate în ultimele trei sezoane de Serie A. Nu e o critică la adresa lui, însă statistica asta nu face decât să confirme că absența unui vârf serios pentru națională e o problemă cronică. Iar cifrele pe care le au Retegui și Kean în ediția asta de campionat sunt, deocamdată, doar un pansament.
Se vede deja mâna lui Tudor. Deocamdată, doar în sensul că a grăbit aruncarea de la margine în urma căreia zebrele torineze au dat golul cu care l-au bătut pe domnul Șucu. 1-0, scor de fugă de criză, dar rezultatul e singurul lucru bun pentru baba piemonteză. Jocul nu a fost cu mult diferit față de ultima perioadă cu Motta, așa că astea trei puncte sunt aur. Mai ales că în cursa pentru Liga Campionilor se intră și se iese cam ca în aia pentru Scudetto acum câteva săptămâni. De exemplu, a reintrat Atalanta, care părea să nu aibă emoții la un moment dat. Acum se uită cu ceva teamă în urmă și cu îngrijorare la ce o așteaptă în următoarele trei etape. Andonio, cu atitudinea lui mazzarriană, se vede și el acolo. În mod sigur, cum am stabilit deja mai sus, nu o mai băgăm în seamă pe Milan. Însă Roma și Lazio încă se țin tare (mă rog, lazialii cam respiră greu). Și dacă chiar insistăm să facem lucrurile mai interesante, o putem lua în considerare și pe Fiorentina, deși ar fi vechea poveste cu prea multe de depășit. Eh, dar mai sunt opt etape de Serie A și avem șapte puncte în care s-au îngrămădit șase echipe. Numărătoare inversă, cum ar veni…
Cagliari a făcut scorul etapei. Aici s-a ajuns… Sarzii, fără români, i-au mai dat o scaltoacă Monzei spre Serie B și sunt singurii de la retrogradare care au câștigat tura asta. Am avut și două dueluri directe, Como – Empoli și Verona – Parma, în care s-a mers pe principiul buffonian „decât un mort, mai bine doi răniți”. Chestia e că dacă te tot rănești, s-ar putea ca în cele din urmă să mori. Așa că occhio… Și mai e Lecce, care a pierdut a cincea oară la rând și nu poate marca dacă nu o face Krstovic. Nu e ca și cum băiatu’ nu încearcă în toate felurile să o bage în ațe, da’ mai are și ghinion.
Parada etapei: Yann Sommer vs Udinese
O să-l aleg pe al meu, pentru că până la urmă a și contat și sper să-mi aduc aminte de ea la finalul sezonului. Însă recunosc că Falcone a făcut ceva deosebit aici, în meciul cu Roma.
Golul etapei: Riccardo Orsolini vs Venezia
Tupeul, acțiunea și finalizarea lui Solet pe Meazza merită doar aplauze. Dar execuția lui Orsolini la Venezia merită să fie golul etapei.
Take a bow, Riccardo Orsolini! 🙇#VeneziaBologna pic.twitter.com/lbcC47j8zf
— Lega Serie A (@SerieA_EN) March 30, 2025
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!