O etapă de Serie A cu șapte rezultate de egalitate și o singură victorie acasă. S-au întâmplat lucruri, fără a se modifica prea mult imaginea de ansamblu.
Rezultatele:
- Genoa – Udinese 1-0
Monza – Como 1-3
Parma – Inter 2-2
Milan – Fiorentina 2-2
Lecce – Venezia 1-1
Empoli – Cagliari 0-0
Torino – Verona 1-1
Atalanta – Lazio 0-1
Roma – J******s 1-1
Bologna – Napoli 1-1
Clasamentul:
Și acum opiniile, mai mult sau mai puțin pertinente.
Inter și-a jucat jokerul. Și apoi a primit altul. Simonel boys, tot mai storși, dar tot mai vocali în declarații când vine vorba despre ambițiile de a nu prioritiza vreun obiectiv (lucru care e de apreciat, dacă vreți părerea mea), și-au jucat cam devreme jokerul. Și au făcut-o prost. S-au dus la Parma cu șansa de a se desprinde la 6 puncte de Napoli, în condițiile în care figli del Vesuvio aveau meci la Bologna, au condus cu 2-0 la pauză, cu două goluri cu ceva doză de noroc (wink!), dar cumva – eh, de parcă nu suntem deja obișnuiți! – au reușit să irosească avantajul ăla în doar câteva minute. Pentru că, aparent, lecția din etapa trecută, cu Udinese, a folosit la nimic. De data asta, Sommer a avut intervențiile alea bune la început și nu a mai putut ține la locul lui clișeul ăla cu „2-0 e cel mai periculos scor”. Dar pentru că – apropos de clișee – norocul ține cu cei puternici, ai lui Toni nu au știut să profite. Și ei au condus la pauză pe Dall’Ara, nici ei nu au putut ține de rezultat. Ba mai mult, au terminat gâfâind, de parcă ar juca în mai multe competiții. Deși, în stilul multor victorii muncite din acest sezon de Serie A (că doar atât au, săracii!), aproape că au câștigat de nicăieri în prelungiri. Pentru că adevărul e că ragazzii din sud n-au făcut nimic pentru a lua toate punctele. Aici e o diferență fundamentală între remizele astea și un aspect care e posibil ca, până la urmă, să facă diferența. Inter, cu toate problemele ei, unele autoprovocate, a jucat totuși pentru a câștiga pe Tardini. Că nu a putut să o facă e altă poveste. Napoli, mai ales în repriza a doua, a jucat ca să supraviețuiască, ca să nu piardă. Și i-a ieșit, dacă se poate spune așa. Însă i-a mai oferit un joker rivalei.
E posibil ca Lazio să fi confirmat finalul erei Gasperini la Atalanta. Baroni și ai lui s-au trezit la timp. Înainte de Derby della Capitale, pe care îl vor aborda după ce tocmai au trecut peste rivala din oraș în clasament. La doar o săptămână după ce se făcuse rocada invers. Și nu e doar victoria de la Bergamo, ci modul în care a fost obținută. După o prestație solidă din toate punctele de vedere, care a făcut ca acel 1-0 să pară un scor nedrept de mic. Rezultatul ăsta e atât de important pentru biancocelesti pe cât e de simbolic pentru Atalanta. Pentru că senzația e că am asistat la confirmarea faptului că era Gasperini s-a terminat pentru La Dea. Indiferent care va fi deznodământul pentru bergamasci – iar calificarea în Liga Campionilor nu e deloc compromisă complet -, e clar că ăsta e finalul. Echipa nu poate mai mult cu Gasp, după aproape un deceniu în care a putut enorm. E foarte posibil să nu fie loc de mai bine nici cu cine va veni după, pentru că ștacheta a fost ridicată atât de sus și realizările au fost atât de mari. Așa arată apogeul pentru un club mic. Iar perioada asta de succese a fost posibilă în primul rând datorită omului de bancă. Unii ar spune că doar datorită lui. Practic, Atalanta a ajuns atât de sus, încât a mirosit titlul. Dar când a trebuit să-i simtă gustul, s-a lovit cu capul de pragul de sus. Și căderea a fost necontrolată. Băieții în nerazzurro de lângă aeroport nu mai pierduseră de trei ori la rând fără să marcheze în Serie A din 2014. Ceea ce nu înseamnă neapărat întoarcerea la mediocritatea de atunci. Dar ar putea însemna faptul că vremurile bune nu se vor mai întoarce.
Șase în șase puncte. Dacă mai erau și doar șase etape, ieșea de un exercițiu de dicție… Ideea e că, după o etapă în care Lazio a fost singura din prima jumătate a clasamentului care a câștigat, lupta pentru Liga Campionilor și Europa League s-a mai congestionat puțin. Adică între locul 3 (Atalanta) și locul 8 (Fiorentina) au rămas doar 6 puncte. Putea fi și mai interesant, dacă toscanii nu ar fi suferit de ”sindromul Inter” pe San Siro și băteau după ce au avut 2-0 contra unei echipe care acum doar se antrenează pentru singurul meci stagional care o mai interesează: returul din semifinalele Cupei Italiei. În mod sigur va fi interesant etapa viitoare, când se joacă Atalanta – Bologna și Lazio – Roma, niște ”directe” din care mă aștept să sară ceva scântei. Altfel, îmi păstrez părerea că, la momentul ăsta, Bologna are cele mai solide argumente să fie în Top 4 la final, deși Lazio a arătat la Bergamo că e material serios, zebrele torineze sunt mai vioaie cu Tudor pe bancă, iar Roma lui Ranieri e al dracu’ de greu de bătut și găsește o soluție în orice situație. Nu dă pe dinafară de efervescență această Serie A, dar compensează cu ceva dramatism și mult imprevizibil.
Eroul etapei. Despre Assane Diao am mai pomenit pe aici. Nici nu se putea altfel. Doar a marcat cu Milan, cu ăia din Torino, cu Fiorentina și cu Napoli. Ok, și cu Udinese. Dar în sezonul ăsta are și un gol cu Barcelona. L-a dat cu puțin timp înainte să fie cumpărat de Como de la Betis, pentru aproximtiv 12 bastoane. Practic, bogații de lângă lac au băgat în mercato mai mulți bani decât săracii de la Inter, care au trei competiții de jucat și speră să le câștige pe toate, deși în iarnă s-au chitroșit, nu au transferat nimic și acum se miră că le pică jucătorii ca spicele. Revenind însă la copilul ăsta de 19 ani, poate e puțin ciudat să ia eroul etapei după o prestație cu deja retrogradata Monza (matematica e de prisos în situația asta), în condițiile în care are palmaresul amintit mai sus. Doar că victoria asta a lui Como e grea de tot. Băieții lui Fabregas au fost singurii dintre cei cu probleme care au bătut tura asta. Și acum sunt la 9 puncte de retrogradare, de care aș zice că nu ar mai trebui să-și facă foarte multe griji. Și datorită jocului lor, și pentru că văd cum arată contracandidatele. Iar victoria asta aproape decisivă pentru menținerea în Serie A s-a întâmplat și pentru că Diao a oferit pasa decisivă la golul de 1-1 și a marcat pentru 2-1. Prima dublă gol-assist de când a venit în Italia și și-a ales bine momentul.
Se revizuiește, dar nu se schimbă nimic. Echipele care trag de ele să rămână în Serie A continuă să adune câte un punct de aici, câte un punct de acolo. Cu alte cuvinte, cum le place italienilor să spună, mișcă clasamentul. Dar, de fapt, clasamentul rămâne pe loc. Nu s-a schimbat nimic față de etapa trecută, de la locul 12 la locul 20. Iar diferențele de puncte au rămas aceleași, de la poziția a 14-a în jos. În condițiile în care a jucat cu Inter, se poate spune că Parma, alături de Como, despre care am vorbit mai sus, a ieșit cel mai bine tura asta. Chivu a ajuns la 7 puncte luate în cele șase meciuri în care a stat pe bancă. Nu e o medie grozavă, dar la cum se mișcă lucrurile, dacă o păstrează, s-ar putea să fie suficient pentru îndeplinirea obiectivului. Revenirea asta de la 0-2, pe lângă faptul că a adus un punct, dă încredere, mai ales în perspectiva programului teribil care urmează. Un moral solid e fundamental în acest război al nervilor, în care parcă toată lumea își face treaba uitându-se la celălalt. Lucru valabil de sus până jos.
”Pușcașii” etapei
Hai, că nu am mai avut de ceva vreme rubrica asta răutăcios-amuzantă! Și dacă o tot o reintroducem în program, o facem big time. Ne-au ajutat Lorenzo Lucca, cu această ratare de pe Marassi, și Santiago Castro, pe care l-au năpădit emoțiile când s-a trezit cu golul victoriei în față.
Parada etapei: David De Gea vs Milan
Fiorentina a avut 2-0 la Milano, dar fără De Gea probabil ar fi furat-o. Spaniolul a avut câteva intervenții senzaționale în repriza a doua, inclusiv parada asta dublă, datorită cărora Viola nu s-a întors acasă chiar cu mâna goală.
Golul etapei: Dan Ndoye vs Napoli
Execuțiile frumoase nu au lipsit din etapa asta, dar nimic care să te facă să suspini cu adevărat. Așa că a rezolvat-o băiatul ăsta elvețian, cu ultimul gol al rundei. Execuție grea de tot, gol cu greutate mare.
🔥 The finish from in-form @Bolognafc1909 star Dan Ndoye here!!! @sscnapoli is on the ropes, can the home side finish them off?! #BOLNAP
📱 Find out LIVE NOW on beIN SPORTS 👉 https://t.co/gkfe48l5e1 pic.twitter.com/dU1TQxG7xd
— beIN SPORTS (@beINSPORTS_AUS) April 7, 2025
Sursa foto deschidere: football-italia.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!