După 30 de ani! Amintiri de la Coppa del Mondo: ziua 26

Nu a fost finala. Nici măcar clișeul ăla cretin cu „finala din semifinale”. Dar a rămas punctul culminant de la Coppa del Mondo.

Marele regret al Italiei la Coppa del Mondo

Bă, nu poate spune cineva că Maradona nu a încercat să-i facă fericiţi pe napoletani, acum 30 de ani. După ce cu vreo două luni înainte le adusese al doilea Scudetto, în zilele premergătoare primei semifinale de la Coppa del Mondo, dintre Argentina și Italia, care urma să se joace pe San Paolo, le-a cerut să îi sprijine pe ai lui.

I-a luat frumos, prin învăluire, la sentiment. „Hai, bă, că oricum ăştia (restul italienilor adică) râd de voi, vă tratează superior, nu vă scot din putori, camorişti, nespălaţi, holeră ş.a.m.d.” Bine, nu cu aceleaşi cuvinte, da’ cine ştia să citească printre rânduri a prins ideea. N-a mers. Daaaaar…

Toată atmosfera asta încărcată nu avea cum să nu influențeze ceea ce s-a întâmplat pe teren. În plus, programarea meciului la Napoli i-a scos pe italieni din zona lor de confort. Adică din Roma. Mulți ani după Coppa del Mondo (chiar și în prezent), selecționerul Azeglio Vicini și jucătorii de atunci au declarat că dacă s-ar fi jucat tot pe Olimpico, squadra azzurra ar fi câștigat. Ăsta a devenit un laitmotiv pentru ratarea titlului în 1990. Și marele regret al unei țări întregi.

Napoli, Maradona ti ama, ma l’Argentina è la sua patria

Așadar, toți Ciro ăia de lângă Vezuviu au decis să rămână patrioţi, însă nu au uitat să-şi declare dragostea pentru ăla care îi ajutase să-i bată pe băşinoşii din Nord. „Maradona, Napoli te iubeşte, dar Italia e patria noastră” şi „Diego în suflete, Italia în cântece” sunt bannerele care au făcut istorie.

Sursa foto: extracampo.com

Se părea că napoletanii au ales tabăra câştigătoare, când, după doar 17 minute, Schillaci şi-a continuat transa şi a băgat-o în aţe pentru 1-0. Toată lumea era deja cu gândul la finală, că, vorba aia, squadra nu primise gol la Coppa del Mondo, iar Argentina marcase, în medie, mai puţin de un gol pe meci. So, ce se putea întâmpla?

Păi, de exemplu, să facă Zenga un Prunea. Caniggia a şters varza cu vârful pletelor şi s-a făcut linişte ca la Pompei. A murit 1-1 şi s-a ajuns la 11 metri. Tărâm familiar pentru Diego şi ai lui.

Argentinenii au marcat toţi. De data asta, şi Maradona, care s-a bucurat uşor ostentativ (pero, Napoli, ti amo!). La fel au făcut şi primii trei italieni. Baresi şi Baggio şi-au păstrat ratările pentru când a contat cu adevărat. Adică finala din ’94. De Agostini a mai dat o dată cu ea în plasă, după ce a marcat, gândindu-se probabil că va fi nevoie. Dar Donadoni şi Serena au contribuit la porţia de celebritate a lui Goycochea. Şi aia a fost. Argentina a mers la Roma să-şi apere titlul.

Poate tot contra nemţilor. Poate împotriva Angliei. Dai, non scherziamo, cazzo!

Sursa foto deschidere: calciomercato.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns