După 30 de ani! Amintiri de la Coppa del Mondo: ziua 24

Camerun, prima mare surpriză din viața mea de om care stă cu ochii pe fotbal, a plecat de la Coppa del Mondo după un meci rămas în istorie.

Îmblânzirea leilor

Era finalul primei reprize de prelungiri în ultimul sfert de finală de la Coppa del Mondo, când neastâmpăratul ăla de Gascoigne a tras după el o minge în preajma propriului careu, a avansat câţiva metri, apoi a tăiat apărarea cameruneză cu o pasă verticală către Lineker. O pasă a cărei precizie l-ar fi făcut invidios şi pe Vasi Zaitsev.

Gary, care în astfel de situaţii se simţea la fel de bine ca atunci când tre’ să trolleze pe Twitter, a luat-o la fugă spre poartă. Urmărit de Massing şi cu N’Kono aruncându-i-se la picioare, Lineker a forţat penalty-ul. Pe care care teatralul mexican Edgardo Codesal (despre care vom mai auzi) l-a acordat. Tot băiatu’ care prezintă Match of The Day a executat, a marcat, a făcut dubla şi a stabilit scorul final în Match of The 1990 World Cup, 3-2 pentru Anglia.

Prima semifinală a Perfidului, după cea din 1966, când a luat trofeul în condiţii încă neelucidate complet. Rămâne cu adevărat o performanţă. Mai ales dacă o punem în context.

Înainte de Al Doilea Război Mondial, englezii se considerau prea miez ca să meargă ei la Mondiale. Când au acceptat în sfârşit, în ’50, s-au simţit ca şi cum ascultau Mafia: „Ce morţii mă-tii faci când te loveşti de realitate?”. I-a bătut SUA cu 1-0. Ar trebui să bag aici legenda cu rezultatul scris greșit – 10-1 pentru Anglia -, dar cică exact asta e, o legendă. Patru ani mai târziu, au inaugurat tradiţia de a ieşi din sferturi. În ’58, nici n-au ieşit din grupe. În ’62, s-au oprit din nou în faza aia cu opt echipe. După anomalia din ’66, au mers tari în gură în Mexic. Mai întâi i-a liniştit Brazilia, apoi au făcut cunoştinţă cu o altă constantă: au fost eliminaţi de nemţi. În sferturi, firesc. După ce au avut 2-0. Atât de supăraţi au fost încât nici nu s-au mai calificat în ’74 şi ’78. Au mai băgat o fisă în ’82, când – ce să vezi? – iar le-a spus RFG că nu e voie în semifinale. Iar în ’86 au avut cea mai solidă scuză: au dat peste Maradona. Aţi ghicit, în sferturi.

Abia în Italia, la Coppa del Mondo, au făcut şi ei bine. Mă rog, e discutabil oricum. Bobby Robson, un monument de fair-play, a recunoscut că africanii „se pot considera ghinionişti că au fost eliminaţi”. La Napoli, au jucat mai bine şi au reuşit chiar să revină de la 0-1. Iar golul de 2-1, construit cu aportul bătrânului Milla şi marcat de Ekeke, a fost o bijuterie. De altfel, camerunezii au părăsit terenul abia după ce au făcut un tur de onoare. Câştigătorii morali, s-ar grăbi unii să spună.

N-au scăpat de nemți nici la Coppa del Mondo

Bucurie mare la englezi. Da’ ce să vezi? În semifinale aşteptau nemţii. Care s-au pregătit în consecinţă. Au bătut Cehoslovacia cu 1-0, printr-un gol marcat din penalty de Matthaus. Un penalty pe care l-a fluierat Helmut Kohl. Arbitrul austriac, nu cancelarul german. În alte vremuri, putea fi același lucru.

La fel ca ieri, în cazul Iugoslaviei, a fost ultima reprezentație la Mondiale pentru cehi și slovaci ca un întreg. Ne-au dat 5 la Kosice, peste 3 ani, dar tot nu le-a fost de ajuns.

Ne mai tragem puțin sufletul și o dăm în dramatisme, în semifinale.

Sursa foto deschidere: thefa.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns