Anatomia unui assist memorabil: de la Neuer la Maradona, via Guti

Sunt dese situațiile în care un assist e mai frumos decât golul pe care îl precede. Și poate transforma un meci bun în unul memorabil. Am pățit, cu pasa lui Pitu pentru Claudiu Răducanu, într-un Steaua – Liverpool jucat pe un gazon la limita practicabilului. Dar oricât de mult mi-a plăcut „tăietura” aia a lui Pitu, nu e loc pentru ea într-un Top 10 personal.

Singura regulă aici a fost să scriu primele 10 assisturi care mi-au venit în minte. Ordinea e aleatorie, nu e un clasament propriu zis. Și pentru că am totuși o vârstă, e posibil să mă fi lăsat puțin și memoria, așa că simțiți-vă liberi să completați lista, să facem ceva frumos. Luăm câte ceva de la fiecare și o putem considera o anatomie a unui assist pe care nu-l poți uita. 

Neuer pentru Klose

Orice turneu final e o nouă ocazie de a-i vedea pe englezi cum își imaginează că ar putea avea un cuvânt de spus, pentru a pleca acasă treziți brutal la realitate. Mai ales când dau peste nemți. La Cupa Mondială din 2010, Anglia a dat peste Germania în optimile de finală. A pierdut rău: 1-4. Distracția a început după 20 de minute, când Klose a dat gol dintr-un assist al lui Neuer. A urmat firescul.

Maradona pentru Ramon Diaz

Inițial, Maradona și Ramon Diaz au fost apropiați. Au luat împreună titlul mondial la tineret, în 1979, când ambii au marcat în finala cu URSS (3-1), iar Diego îl considera pe prietenul său cel mai potrivit partener ofensiv. Se și înțelegeau excelent pe teren. Faza asta din meciul cu Elveția, cu Diaz marcând după un assist din rabona al lui D10S, este cea mai bună dovadă. Dar apoi relația s-a răcit și nu prea a mai fost loc pentru Ramon la naționala Argentinei.

Kovacic pentru Icardi

În momentul în care am văzut pasa asta a lui Kova, am fost convins că Inter și-a găsit tandemul pentru viitor. Era 2014, Zanetti, Cambiasso și Samuel, ultimii mohicani ai echipei care a avut apogeul în 2010 se pregăteau de plecare, iar antrenor era – oh, well! – Walter Mazzarri. Victoria cu Lazio (4-1) a însemnat calificarea în Europa League, iar Kovacic și Icardi au fost excepționali. Dar acest assist pe care îl vedeți mai jos a fost adevăratul highlight al serii. Rar am văzut o asemenea lejeritate la o execuție de genul ăsta.

Kaka pentru Crespo

Până la urmă, s-a terminat așa cum trebuia, dar când Crespo a făcut 3-0 cu golul ăsta m-am resemnat. Scărița aia ar fi fost suficientă pentru capitulare. Dar golul nu ar fi fost posibil fără momentul de geniu al lui Kaka. Preluarea de lângă Gerrard a fost superbă, însă pasa… Exact ce aștepți de la un mijlocaș brazilian.

Sneijder pentru Eto’o

Ah, sfântul an 2010… Ce vremuri! Și acum, după un deceniu, sunt convins că punctul de cotitură al acelui sezon european a fost victoria de la Londra, cu Chelsea. Da, Inter a evitat eliminarea dramatic la Kiev, dar momentul în care echipa a devenit conștientă că poate merge până la capăt a fost victoria de pe Stamford Bridge. Ai mei aveau un oarecare complex în fața englezilor, iar fazele eliminatorii din Liga Campionilor au fost mereu o problemă. Dar în seara aia de martie, băieții s-au scuturat bine de tot și au zis: „we can do it!”. Bine, ajută să ai și un băiat capabil să ți-l lanseze spre poartă pe Eto’o cu un assist demn de antologia fotbalului. Dat cu piciorul mai slab. În clipa aia, Sneijder a avut ceva din Baggio. Serios, nu exagerez!

Samuel Eto’o with a typical finisher’s finish for Inter against Chelsea at Stamford Bridge #OnThisDay in 2010.
Do you remember who was Inter’s coach at the time?🤔pic.twitter.com/DnjZXnHGgA

— NairaBET (@NairaBET) March 16, 2020

Pirlo pentru Baggio

Dar bineînțeles că ceea ce a făcut Roby e ireal și, cel puțin în ceea ce mă privește, îi consolidează statutul de semizeu fotbalistic. Și nu, nu are legătură cu adversarul împotriva căruia a marcat. Ok, poate că puțin are. Dar uitați-vă puțin la ușurința cu care Pirlo dă pasa aia. O face să pară ceva atât de firesc, ceva ce poate face oricine. Nu, bă! Nu o poate face oricine. Că de aia el a devenit ce a devenit și a continuat să facă asta mai mult de un deceniu, la fel de relaxat și de natural, deși oricine știa ce urma să facă.

Bergkamp pentru Ljungberg

Pirlo și Baggio, două dintre regretele mele interiste. Tot acolo e și Bergkamp. Cam pe aceeași treaptă cu Roby. Iar faza din meciul ăsta cu Răul torinez nu a făcut decât să accentueze părerile de rău. Este incredibil modul în care Dennis reușește să păstreze controlul mingii, iar apoi să găsească momentul exact și culoarul ideal pentru a-i pasa lui Ljungberg. O frumusețe!

Ok, v-am spus că nu e un top în adevăratul sens al cuvântului, dar cele tre bucăți de mai jos intră în categoria geniilor absolute.

Maradona pentru Burruchaga

Să știți că sunt oameni care spun – și sunt siguri pe ei – că Diego nu a făcut nimic în finala Cupei Mondiale din 1986. Ceea ce nu e neapărat departe de adevăr. Dar doar dacă scoatem ultimele minute. Când a executat de nicăieri acest assist.

Luați-o ca pe un fel de provocare! Găsiți o pasă decisivă mai decisivă decât asta într-o finală de Mondial.

Hagi pentru Ilie Dumitrescu

Gică făcându-l mare pe Ilie, în soarele ăla teribil din Pasadena. Ar fi fost interesant de văzut dacă Argentina ar fi scăpat, cu Maradona pe teren. Acum vreo 2-3 ani, când am vorbit cu el despre meciul ăla, Ilie a recunoscut că e posibil să nu-i fi bătut. Mie îmi place să cred că Hagi putea face oricum o ghidușie-două și ne-ar fi ajutat să trecem. Ce dovadă mai bună decât assistul de la golul de 2-1? Până și Diego și-ar fi luat notițe.

Guti pentru Benzema

Am văzut mult fotbal la viața mea. Nu cred să fi văzut o pasă mai surprinzătoare decât asta. Atât, ce dracu’ să mai spun?

Sursa foto: ultimodiez.wordpress.com