3 goluri pentru care sunt fascinat de Marcel Răducanu, chiar dacă nu l-am prins jucând

Dintr-un anumit punct de vedere, pentru mine, Marcel Răducanu e varianta românească a lui Giuseppe Meazza. Pe niciunul nu l-am văzut jucând, dar ambii mă fascinează. De fapt, mă fascinează calitatea lor de a genera legende.

Totuși, dacă în cazul lui Meazza trebuie să mă mulțumesc mai ales cu poveștile și legendele, cu Marcel al nostru există și dovezi filmate care confirmă o parte dintre mituri. Cel mai bun fotbalist român în 1980, Răducanu dribla cum puțini au făcut-o p-aici, pe la noi (faptul că știa cu varza e un punct comun cu Peppin). Nu degeaba i s-a spus „Samantha” sau „Iosefini”. Era considerat un magician capabil mereu să scoată din joben ceva care să distreze publicul.

Probabil că dacă nu alegea să fugă din țară, s-ar fi complăcut într-o situație care nu i-ar fi permis să-și atingă potențialul. Deja ajunsese pe căi greșite, așa cum arată episodul în care a fost prins luând bani pentru a participa la un blat. Și din acest motiv, Marcel Răducanu a profitat de ocazia de a rămâne în Germania de Vest, care i s-a ivit în timpul unei deplasări cu naționala, și astfel a putut să fie liber și pe teren. Borussia Dortmund nu era forța din prezent și a avut câțiva ani în care a evitat retrogradarea pe final, dar băiatul care încânta Ghencea pe vremuri le-a arătat nemților că fotbalul nu e doar forță și alergătură, într-o perioadă în care clișeul cu „panzere” era la modă. Considerat cumva boem acasă, a știut să fie serios ca un german și a devenit un star respectat și azi de fanii BVB.

Sunt trei goluri marcate de Marcel Răducanu pe care le pun deasupra tuturor, într-un top personal. Fiecare în parte are și o însemnătate care le distanțează de celelalte. Pe lângă faptul că au ca element comun driblingul, această armă pe care „Samantha” știa să o folosească atât de bine.

Golul cu Anglia

În octombrie 1980, se împliniseră deja 10 ani de la meciul cu Anglia, din Mexic, care se află probabil în Top 5 regrete ale fotbalului românesc. Nu era neapărat vorba despre o revanșă, dar putea fi o nouă oportunitate de a obține prima victorie din istoria duelurilor cu englezii. Aveam o națională bună, construită în jurul nucleului de la campioana Craiova, care începea să devină Maxima (cu un an înainte, o bătuse de două ori pe Leeds United, în Cupa UEFA), și cu un Marcel Răducanu venit după cel mai bun sezon al carierei (23 de goluri marcate în ediția precedentă de campionat). Iar stelistul a avut grijă să dea decisiva în cursa pentru titlul de jucător al anului.

În minutul 35, Răducanu a primit o pasă scurtă de la Beldeanu, undeva pe la 17-18 metri de poartă. A preluat cu stângul și apoi a driblat scurt. În exterior, nu în interior, așa cum ar fi făcut probabil cei mai mulți. A controlat coțofana atât de bine, încât nici n-a mai fost nevoie să și-o aseze pentru șut. A tras tare și plasat în diagonală, la lung. Plonjonul lui Ray Clemence, degeaba. A fost golul de 1-0, s-a terminat 2-1. Fenta aia, care făcută de el a părut cel mai ușor lucru din lume, a fost declanșatorul pentru una dintre marile victorii ale României.

Slalomul cu Bayern

Marcel Răducanu a trebuit să aștepte aproape un an, până să poată juca în Germania. Însă a avut grijă ca așteptarea să merite. Unul dintre primele meciuri mari pe care le-a făcut în Bundesliga a fost chiar împotriva marelui șmecher de acolo: Bayern Munchen. Un 4-4 memorabil pe Westfalenstadion, în care a marcat două goluri. La primul, a pus mingea cu mâna în vinclu. Pe al doilea l-a dat după ce și-a luat adversarii la mână. Apoi a tras – ce să vezi? – pe lung, în diagonală.

Acum câțiva ani, Cătălin a vorbit cu Marcel Răducanu și, firesc, a venit vorba și despre meciul ăsta. „Am mai pus și un stop de s-a lipit mingea de gheată! S-a ridicat tot stadionul să aplaude. A aplaudat și Rummenigge, care după meci m-a așteptat la intrarea spre vestiare, să-mi deschidă ușa. Așa s-a gândit el să facă, în semn de apreciere”, și-a amintit al nostru.

Ție ce dublu Balon de Aur ți-a deschis ușa?

Să marchezi cu zâmbetul pe buze

Spuneam mai sus că Marcel Răducanu face parte din categoria jucătorilor care sunt făcuți pentru a da naștere legendelor. Cum ar fi aia că și-a făcut rost de un contract în Germania după ce a făcut stop cu o scrumieră. Sau aia că a reușit să-l scoată din sărite pe Nea Imi, care nu se enerva niciodată, pentru că, odată, a driblat toți adversarii, dar a zis să mai stea nițel și să nu dea gol.

I-a plăcut driblingul atât de mult, încât pentru el a devenit o obligație să intre cu mingea în poartă. Și când a făcut-o, în celebrul 6-0 cu Young Boys Berna, pe Ghencea, l-a pufnit râsul. Sau o fi fost doar un zâmbet de satisfacție. În orice caz, e cea mai pură imagine a fotbalistului Marcel Răducanu.

Păcat doar de faptul că imaginile acelui gol nu sunt de o calitate care să ne permită să savurăm momentul așa cum ar fi trebuit. Dar poate că e mai bine să ne lăsăm imaginația să se joace.

Sursa foto: eusunt12.ro

Facebook Comments

Lasă un răspuns