Nicola Berti e unul dintre cei mai iubiți interiști din toate timpurile. Un mijlocaș modern, care s-ar fi potrivit de minune și în fotbalul actual, datorită calităților fizice și tehnice pe care le avea, dar și un adevărat personaj pe teren și în afara lui. A ajuns la Milano în vara anului 1988, într-un mercato legendar pentru Inter. Tot atunci au fost transferați Matthaus, Brehme, Bianchi și Ramon Diaz. Porca miseria!
Una dintre calitățile care au făcut din Nicolino un idol al tifoseriei nerazzurra (statut pe care îl are și în prezent) a fost antimilanismul său. Nu era chiar Peppino Prisco, dar mereu avea pregătită o înțepătură la adresa „verișorilor”. Atitudinea asta l-a făcut „l’uomo-derby” prin excelență. Când lucrurile nu mergeau bine, fanii făceau apel la determinarea lui. „Nicola Berti facci un gol” s-a auzit pe Meazza vreo 10 ani, deși nu era vorba despre vreun marcator. Însă băieții din tribune știau că favoritul lor lăsa de fiecare dată totul pe teren. Mai ales într-un derby.
Din punctul de vedere al rivalității cu Milan, nimic nu depășește meciul disputat în noiembrie 1990. Berti a marcat golul victoriei cu 5 minute înainte de final și a sărbătorit dezlănțuit în fața fanilor înmărmuriți din Curva Sud.
Berti a decis derby-ul preferat al lui Matthaus
„A fost derbyul meu preferat, unul dintre cele mai dificile meciuri pe care le-am jucat. Milan ne-a dominat tot meciul. Trapattoni ţipa la noi să ne apărăm. Pe scurt, a fost un catenaccio, dar şi o victorie de care te bucuri întreaga viaţă. La final, Sacchi a făcut ochii mari, pentru că nu-i venea să creadă că a pierdut”, a povestit Matthaus, într-un interviu mai vechi, referindu-se la meciul care s-a jucat în etapa a noua a sezonului 1990/91. Adică ultima ediție de Serie A câștigată de o echipă care nu este din Milano, Torino și Roma. Dar până să iasă Sampdoria lui Vialli și Mancini campioană, toată lumea vedea o luptă pentru Scudetto între cele două milaneze.
Milan avea un punct în față și era echipa gazdă. Nu-i avea însă pe Gullit, Donadoni și Ancelotti. Un lucru care nu a părut să conteze. Zenga a fost cel mai ocupat om de pe stadion, mai ales în primele 45 de minute. Inter nici măcar nu a dat la poartă, până pe la jumătatea reprizei. Când a făcut-o, Klinsmann a tras mai aproape de fanionul de la colț. Interiștii au recunoscut superioritatea rivalilor, la final. „Ne-au dominat clar în prima repriză, aproape că nu am înțeles nimic”, a spus Berti, cu un zâmbet ștrengăresc pe față. Tot el a fost cel care a arătat că ai lui Trap nu au intrat în panică. Înainte de startul părții a doua, foarte relaxat, Nicolino a executat o scurtă mișcare de dans. O fi simțit ceea ce a urmat.
În primul rând, chiar dacă Milan a continuat să aibă inițiativa, meciul s-a echilibrat. În al doilea rând, au început să apară și ocaziile nerazzurre. Două la număr, ambele irosite de Berti. Încălzirea pentru golul din minutul 85. Lothar a aruncat de la margine, Klinsmann a prins mingea exact înainte să iasă, iar drăcosul pătrar a apărut pe 6 metri și a băgat țeasta pentru 1-0. Ca băiat care stătea în centru și știa să ia pulsul orașului, mai ales când era vorba despre fotbal, Nicolino înțelegea exact ce însemna o asemenea victorie în derby. Așa că nu și-a cenzurat deloc bucuria, deși era chiar în fața fanilor milaniști. Sau poate tocmai d-aia.
„Un bel culo”
Pentru Milan, înfrângerea asta a fost greu de acceptat. Van Basten a spus că Inter „a câștigat întâmplător”. La interviul de la sfârșitul meciului, Sacchi a fost întrebat dacă se consolează cu faptul că echipa sa a fost învingătoarea morală. A răspuns că „nu există învingători morali, există doar cei care iau două puncte. Inter le-a luat, dar noi am căzut în picioare. Cred că, pe termen lung, cine joacă mai bine are și rezultate”. Până la urmă, Sampdoria le-a bătut pe ambele.
Silvio Berlusconi nu a fost la fel de înverșunat. Ba chiar a mers în vestiarul interist și i-a felicitat pe adversari. Dar tot i-a scăpat, în direcția lui Peppino Prisco, un „avete avuto proprio un bel culo”. Și-un Nicolino Berti.
Sursa foto: inter.it