Serie A, etapa a 23-a. L’Inter vince il derby

E un clișeu care s-a împământenit, mai ales în Italia. Cică un derby e ca o finală: nu se joacă, se câștigă. Nu e cazul să intrăm într-o analiză pe text, știți foarte bine ce înseamnă asta. Problema apare când iei chestia asta mot-a-mot și ai impresia că victoria vine oricum. Inter, un pas în față.

În ultimele decenii, puține episoade din Derby della Madonnina au fost mai dezechilibrate pe hârtie decât ăsta. Și valoric, și financiar, și ca diferență de puncte. Fulvio Collovati, fost la ambele echipe, a spus înaintea meciului că e cel mai dezechilibrat duel din ultimii peste 30 de ani. Ceea ce e oarecum ironic, pentru că, în postura de nerazzurro, a fost responsabil de victoria celorlalți în partida la care probabil se referea. În octombrie 1984, un Milan încă în convalescență după cele două sezoane petrecute în Serie B avea în mod evident șansa a doua în fața unui Inter care lupta pentru Scudetto. Și totuși a bătut cu 2-1. Mark Hateley a dat golul decisiv, chiar de lângă băiatul amintit mai sus, și a devenit un erou pentru rossoneri. Unul atât de mare, încât „verișorii” l-au făcut coregrafie în ianuarie 2016, la un derby câștigat cu 3-0. Ultima victorie a lor în întâlnirile din Serie A.

Da, printre morți, răniți, familii și tot arborele genealogic până la mamut luate într-un anumit organ, mi-a trecut și povestioara asta prin minte la pauză, când Milan avea 2-0. Un avantaj firesc după cum au arătat primele 45 de minute. Nea Pioli și-a făcut bine temele, a schimbat 4-4-2-ul din ultima perioadă într-un 4-2-3-1 îndrăzneț și flexibil și așa s-a ajuns la ceea ce De Vrij a caracterizat perfect.

Inițial, evidenta superioritate strategică a milaniștilor nu a putut fi concretizată. Lipsa de calitate la ultima pasă sau la finalizare a făcut ca numărul ocaziilor clare să nu fie atât de mare. Desprinderea a venit abia pe final de repriză, cu ajutorul lui Ibra, care – iată! – încă poate produce pagube, dacă e pus în situația de a o face, dar și cu marea complicitate a apărării interiste. Zlatan l-a bătut în aer pe Godin (serios, God-ule?!?) și a pasat cu capul pentru golul lui Rebic, care a înscris după ce Padelli (ăsta e rezerva lui Handanovic, pentru neinițiați) a sărit pe lângă minge, apoi a făcut 2-0 în urma unui corner, fază la care Skriniar a părut că-și în serios prenumele de Milan. Și, bineînțeles, a sărbătorit ușor arogant în fața Curvei Nord, cu pupici and shit. Știți cum face el. Bine, pare că a uitat că Inter bătuse cu 4-2 ultima oară când a executat numărul asta în derby. Ups!

O surpriză mai mare decât rezultatul a fost faptul că, la pauză, Conte nu a făcut vreo schimbare. Ulterior, a spus că nici nu a făcut iureș în vestiar, ceea ce nu pare chiar stilul lui. Și totuși, de nicăieri și neanunțată, a venit reacția vehementă a Interului. Brozovic i-a readus pe ai mei în joc cu un voleu de la marginea careului. Croatul a purtat în premieră banderola, deci nu ar fi chiar o exagerare să compar execuția lui cu cea a lui Zanetti, din finalul unui meci cu Roma, de acum vreo 12 ani. Glumesc, chiar ar fi o exagerare! Apoi, imediat, legătura strânsă a clubului cu America de Sud a produs golul de 2-2, pe traseul Godin-Alexis-Vecino. Vecino, acest jucător banal, care se transformă în ceva deosebit în meciuri de genul ăsta…

Acum, eu am fost în tribună la precedentul Derby della Madonnina în care Pioli a avut 2-0 la pauză. Atunci o antrena pe Inter și a ratat victoria dramatic, pe final, cu un gol primit în al șaptelea minut al prelungirilor. Când lucrurile au început să se complice, a scăpat situația de sub control și nu a mai reușit să o redreseze. Cumva, e povestea carierei lui. E genul de antrenor pe care îl aduci în momente nasoale, să te scoată din ce spunea De Vrij mai sus (și de obicei o face), dar când treaba se împute nu e omul care să vină cu soluția. Așa că nu a fost neapărat o surpriză să-l văd și acum fără reacție.

La fel cum nu am fost surprins să văd că golul de 3-2 a fost marcat de lângă Romagnoli. De obicei, acolo unde e un gol primit de Milan în derby, hop și băiatul cu banderola pe braț. Sigur, de data asta, modul în care De Vrij a lovit mingea este incredibil și foarte greu de explicat. Dar capacitatea asta a nefericitului Alessio de a se afla la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit ar trebui să fie studiată atent.

Romagnoli pentru noi este Abate 2

Golurile lui Brozo și Fane de Olanda au fost minunate, da’ dacă intra libera aia a lui Eriksen… Pfffff, ce odă aș mai fi scris! Să ne oprim totuși din ce facem și să admirăm bijuteria balistică a danezului.

O bară au avut și ei, tot prin Ibra (probabil că golul ar fi fost oricum anulat, pentru fault în atac), dar ultimul cuvânt l-a avut Lukaku. Golul de 4-2, pentru a patra victorie consecutivă în Derby della Madonnina. Nu se spune l’Inter gioca il derby, ci l’Inter vince il derby. Însă când am zis de ultimul cuvânt nu m-am referit la asta, ci la modul în care Romică a sărbătorit. Un meci care va rămâne în istoria acestei rivalități și un succes consfințit cu imaginea belgianului ridicând triumfător tricoul pe care tocmai îl sărutase și anunțând că „there’s a new king in town”. Șanse mari să rămână poza sezonului.

Ecco, Zlatan, așa se face! Comunque, pezzo di merda, ti voglio bene, dai!

Așadar, ca o scurtă recapitulare: Inter fără Samir și Lautaro, dominată clar în prima repriză și condusă cu 2-0 la pauză, revine și ia derby-ul cu 4-2. Și urcă pe primul loc, ca bonus. Concluzia e că, împotriva acestui Milan, e suficient să joci. Nu trebuie să o faci grozav, ci doar să o faci. Pentru că alea 22 de puncte diferență nu au apărut întâmplător.

Mamma mia, che Verona!

Există un motiv pentru care Inter e din nou la capolista. Iar motivul ăla e Hellas Verona. Adică nou-promovata pe care cei mai mulți o dădeau deja retrogradată, dar care tocmai a mai oferit o dovadă că Răul poate fi bătut. Nici nu a apucat Cristi să-și numere meciurile consecutive în care a marcat, că Borini (da, ați citit bine!) i-a anulat Babei avantajul adus de portughez. Apoi, cu vreo 6 minute înainte de final, și-a băgat Bonucci mâna și de la VAR s-a decretat rigore. Bătrânul Pazzini, care a mai dat goluri pro-interiste fără a juca la Inter, a bătut dumnezeiește, iar gialloblu a bătut cu 2-1.

Verona nu e doar promovata cel mai bine clasată, dar e pe 6, loc de Europa League. Are cea mai bună apărare din Serie A, exceptând podiumul. Adică defensiv stă cel mai bine din pulime. Are 8 meciuri la rând fără înfrângere în campionat. Victoria de sâmbătă a încheiat entuziasmant o săptămână incredibilă, în care ragazzii de pe Bentegodi au făcut egal cu Milan, pe San Siro, și în restanța cu Lazio, de pe Olimpico. Squadra asta e hard-rock, exact ca muzica pe care o ascultă Ivan Juric.

În timpul ăsta, în cealaltă parte cresc dubiile legate de Sarri, iar Allegri parcă nu mai era o idee atât de rea.

Le altre

AS Roma – Bologna 2-3. A patra înfrângere în 6 etape pentru giallorossi, care au luat 7 goluri în ultimele două meciuri. E nasol, în mod clar, dar povestea aici e cealaltă echipă. Ai lui Sinisa au 3 victorii la rând și sunt la un punct de Europa. De Verona, adică. Remarcabil, fie dacă ne gândim doar la contextul în care au jucat băieții în rossoblu ediția asta de campionat. Iar Barrow ăla pare una dintre loviturile perioadei de transferuri din ianuarie. Doppietta pe Olimpico și 3 goluri în 4 apariții. A ieșit însă accidentat și sunt emoții în privința lui.

Fiorentina – Atalanta 1-2. La Dea a întors scorul, și-a luat revanșa după eliminarea din Cupă și și-a consolidat locul 4. Un weekend ok, aș zice. La toscani pare să se fi terminat magia lui Iachini (sună într-un fel asta, știu!): 3 înfrângeri consecutive, cu tot cu aia din sferturile Coppei Italia.

Torino – Sampdoria 1-3. Se pare că nu doar Mazzarri era problema la Toro. Și dacă asta vine de la mine… La debut, Moreno Longo s-a bucurat când ai lui au trecut în avantaj, dar a privit neputincios cum Doria i-a dat 3 bucăți în mai puțin de 10 minute. Merită să aruncați un ochi la libera din care Gaston Ramirez a egalat. Granata are 4 eșecuri la rând în Serie A și a ajuns pe 13. Ghinion!

SPAL – Sassuolo 1-2. În momentul ăsta e firesc să vă întrebați dacă a fost etapa oaspeților. Răspunsul ar fi da. Și plusez cu etapa revenirilor. Ferrarezii au condus, dar au fost întorși după pauză, așa că ne despărțim și de cel mai longeviv antrenor din Serie A, Leonardo Semplici. A fost în funcție din decembrie 2014, a reușit două promovări succesive și a ținut-o pe SPAL două sezoane printre băieții mari. Dar acum pare că nu mai avea soluții, așa că îl lasă pe Gigi Di Baggio să încerce. Altfel, să știți că Jeremy al lui Boga a făcut un nou meci bun: a scos penalty-ul de 1-1 și a dat golul victoriei, a treia în 4 etape pentru Sassuolo.

Genoa – Cagliari 1-0. A noua etapă fără victorie pentru sarzi, care au ieșit din zona locurilor de Europa. Sunt curios dacă seria asta negativă o va egala pe cea pozitivă (13 meciuri fără înfrângere), care îi băgase inclusiv în discursul pentru Liga Campionilor. Bătrânul Pandev a fost din nou decisiv pentru genovezi, care se bucură doar pe jumătate. Din nou. Pentru că…

Napoli – Lecce 2-3. Da, pentru că a bătut și Lecce. Nu oriunde, ci pe San Paolo, acolo unde, acum doar două etape, o furaseră zebrele. Bine, victoria aia a fost excepția de la regulă. Gattuso a pierdut 4 din 5 acasă. Acum a luat și golul etapei, printre altele.

Brescia – Udinese 1-1. Alt antrenor nou care nu a avut parte de debutul pe care și-l dorea. Diego Lopez a venit în locul lui Eugenio Corini, dat afară de la „Rândunele” pentru a doua oară, și și-a frecat mâinile fericit în minutul 81, când ai lui au dat gol. Doar că l-a egalat De Paul în prelungiri și a luat doar un punct. Friulanii opresc o serie de 3 înfrângeri, pe Rigamonti încă se suspină după victoria aia care se lasă așteptată de la jumătatea lui decembrie.

Parma – Lazio 0-1. Caicedo l-a scos pe Simonel pe Tardini. Bine, aș putea spune că și arbitrul care nu a dat penalty pentru gazde a făcut-o, dar nu vreau să supăr niște băieți. Sunt 18 meciuri consecutive fără înfrângere în Serie A pentru biancocelesti (nou record al clubului), ceea ce i-a dus la doar un punct de locul 1. Împotriva căruia joacă etapa viitoare, acasă. Mare meci mare, cum ar veni.

Classifica Serie A

Alla prossima, raga. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: metronews.it

Facebook Comments

Lasă un răspuns