Inter a pierdut cu Tottenham, iar asta e o veste proastă de două ori. În primul rând, pentru că Icardi şi colegii lui nu mai depind doar de ei, în încercarea de a trece pentru a noua oară la rând de grupele Ligii Campionilor. În al doilea rând, pentru că au ratat şansa de a-şi mai aerisi programul, într-un final de an care se anunţă teribil. Meciul decisiv cu PSV se va juca după Derby d’Italia. Care e precedat de vizita la Roma, în acest weekend.
Pe Wembley, Inter nu a făcut un meci grozav. Deşi a jucat mai bine decât la Milano. Nu a făcut suficient pentru a câştiga, dar nici nu merita să piardă. Şi cu siguranţă nu o să accept ideea preconcepută că s-a dus la Londra pentru egal. De parcă asta ar fi o crimă, oricum. Sigur, Tottenham a avut iniţiativa. Nicio surpriză. Dar nu a fost vorba de un asediu. Englezii au fost periculoşi, culmea!, mai ales pe contre. Sau la şutul lui Wink, care a părut mai curând o execuţie greşită. Kane, de exemplu, cu excepţia unor momente în care a coborât după mingi şi a reuşit să producă unul-două momente periculoase, nu prea s-a văzut. Skriniar şi, mai ales, De Vrij (olandezul a fost impecabil) l-au controlat excelent. Nu mă interesează nici posesia, nici numărul şuturilor. Ne-am obişnuit să băgăm prea mult în seamă cifrele. Până la urmă, paradele meciului le-a făcut Lloris, la şuturile lui Perisic şi D’Ambrosio.
Faptul că Inter a vrut mai mult decât egalul care i-ar fi asigurat calificarea a fost evident în special după pauză. Adică atunci când Borja Valero a fost pe teren. Spaniolul intrat în locul lui Nainggolan, în finalul primei reprize, a fost admirabil. Cel mai bun interist, alături de deja amintitul De Vrij. Însă asta spune multe despre actualul Inter. Nu e un reproş pentru mijlocaşul iberic, care va face 34 de ani peste ceva mai mult de o lună, ci o critică şi un avertisment pentru conducerea clubului. În special în Liga Campionilor, e nevoie de jucători de calitate la mijloc. Şi decisivi. Sau, în cazul nerazzurrilor, e nevoie ca Radja şi Perisic să nu fie cei care sunt în prezent.
O fi şi ideea asta legată de calitatea la mijloc un clişeu, dar meciul a fost decis de o fază începută cu o accelerare a lui Sissoko (chiar nimeni să nu pună un picior în faţa lui sau să încerce să-i rupă tricoul?) şi continuată cu o preluare cu spatele la poartă a lui Delle Alli, care apoi a pasat inteligent pentru execuţia lui Eriksen, abia introdus pe teren. Danezul a devenit, astfel, prima rezervă a lui Tottenham care marchează în Liga Campionilor, de la Roman Pavlyuchenko, în 2010. Rusul a băgat-o în aţe tot cu Inter, pentru amatorii de coincidenţe.
În schimb, la scurt timp după ce intrase, Borja Valero a avut o situaţie oarecum identică. Spre deosbire de Eriksen, nici măcar nu a apucat să tragă. So, bănuiesc că nu mai pare aşa un clişeu faptul că jucătorii de calitate fac diferenţa.
Porca troia .. mannaggia la puttana pic.twitter.com/YekIMl7Q4w
— Amin1908🇲🇦🇮🇹 (@AMIN1908) November 28, 2018
De această dată, ceea ce mulţi au numit cu un aer superior de experţi “bulanul Interului” nu a mai funcţionat. Adică oricât de puternic mental ai fi şi oricât de des marchezi pe final (10 goluri din 25, în acest sezon), nu o poţi face mereu. S-a terminat 1-0 pentru Tottenham şi, în ultima etapă, o să merg să dârdâi pe Meazza, la meciul cu PSV, gândindu-mă că la Barcelona e frumos.
Ratarea calificării, un eşec pentru Inter?
Depinde la ce se raportează fiecare. Dacă discutăm despre ceea ce simţeam imediat după tragerea la sorţi, ratarea locului 2 nu ar fi o tragedie. Şi nici un eşec. Până la urmă, toată lumea era de acord că Barcelona va câştiga grupa, iar Tottenham şi Inter se vor lupta pentru poziţia a doua, cu englezii din postura de favoriţi.
Însă când îmi amintesc că, după etapa a doua, Inter avea 6 puncte, iar Tottenham 0, cu londonezii bătuţi la Milano, lucrurile se schimbă. În contextul ăsta, o retrogradare în Europa League nu ar fi doar un eşec, ci şi o dezamăgire. Tocmai de aceea era important ca Inter să iasă neînvinsă de pe Wembley. Nu doar pentru că i-ar fi asigura prezenţa în optimile Ligii Campionilor, dar ar fi fost şi un semnal că, după 7 ani de pauză, s-a întors în elita europeană nu doar pentru bani şi pentru a se poza lângă băieţii mari.
Un singur lucru e cert: calificare sau nu, Inter are nevoie de mai multă calitate, pentru a putea face diferenţa în momentele decisive. Este una dintre lecţiile învăţate în acet sezon.
Sursa foto: talksport.com
Eu zic ca daca ii bateti pe Psv va calificati. Sunt convins ca Tottenham nu va castiga pe Camp Nou dar nu sunt 100% convins ca o sa-i bateti pe olandezi chiar daca ăia joacă degeaba. Poate pare ciudat ce spun dar asa vad eu lucrurile.