Tottenham – Inter 1-0. Calitatea face diferenţa

Inter a pierdut cu Tottenham, iar asta e o veste proastă de două ori. În primul rând, pentru că Icardi şi colegii lui nu mai depind doar de ei, în încercarea de a trece pentru a noua oară la rând de grupele Ligii Campionilor. În al doilea rând, pentru că au ratat şansa de a-şi mai aerisi programul, într-un final de an care se anunţă teribil. Meciul decisiv cu PSV se va juca după Derby d’Italia. Care e precedat de vizita la Roma, în acest weekend.

Pe Wembley, Inter nu a făcut un meci grozav. Deşi a jucat mai bine decât la Milano. Nu a făcut suficient pentru a câştiga, dar nici nu merita să piardă. Şi cu siguranţă nu o să accept ideea preconcepută că s-a dus la Londra pentru egal. De parcă asta ar fi o crimă, oricum. Sigur, Tottenham a avut iniţiativa. Nicio surpriză. Dar nu a fost vorba de un asediu. Englezii au fost periculoşi, culmea!, mai ales pe contre. Sau la şutul lui Wink, care a părut mai curând o execuţie greşită. Kane, de exemplu, cu excepţia unor momente în care a coborât după mingi şi a reuşit să producă unul-două momente periculoase, nu prea s-a văzut. Skriniar şi, mai ales, De Vrij (olandezul a fost impecabil) l-au controlat excelent. Nu mă interesează nici posesia, nici numărul şuturilor. Ne-am obişnuit să băgăm prea mult în seamă cifrele. Până la urmă, paradele meciului le-a făcut Lloris, la şuturile lui Perisic şi D’Ambrosio.

Faptul că Inter a vrut mai mult decât egalul care i-ar fi asigurat calificarea a fost evident în special după pauză. Adică atunci când Borja Valero a fost pe teren. Spaniolul intrat în locul lui Nainggolan, în finalul primei reprize, a fost admirabil. Cel mai bun interist, alături de deja amintitul De Vrij. Însă asta spune multe despre actualul Inter. Nu e un reproş pentru mijlocaşul iberic, care va face 34 de ani peste ceva mai mult de o lună, ci o critică şi un avertisment pentru conducerea clubului. În special în Liga Campionilor, e nevoie de jucători de calitate la mijloc. Şi decisivi. Sau, în cazul nerazzurrilor, e nevoie ca Radja şi Perisic să nu fie cei care sunt în prezent.

O fi şi ideea asta legată de calitatea la mijloc un clişeu, dar meciul a fost decis de o fază începută cu o accelerare a lui Sissoko (chiar nimeni să nu pună un picior în faţa lui sau să încerce să-i rupă tricoul?) şi continuată cu o preluare cu spatele la poartă a lui Delle Alli, care apoi a pasat  inteligent pentru execuţia lui Eriksen, abia introdus pe teren. Danezul a devenit, astfel, prima rezervă a lui Tottenham care marchează în Liga Campionilor, de la Roman Pavlyuchenko, în 2010. Rusul a băgat-o în aţe tot cu Inter, pentru amatorii de coincidenţe.

În schimb, la scurt timp după ce intrase, Borja Valero a avut o situaţie oarecum identică. Spre deosbire de Eriksen, nici măcar nu a apucat să tragă. So, bănuiesc că nu mai pare aşa un clişeu faptul că jucătorii de calitate fac diferenţa.

De această dată, ceea ce mulţi au numit cu un aer superior de experţi “bulanul Interului” nu a mai funcţionat. Adică oricât de puternic mental ai fi şi oricât de des marchezi pe final (10 goluri din 25, în acest sezon), nu o poţi face mereu. S-a terminat 1-0 pentru Tottenham şi, în ultima etapă, o să merg să dârdâi pe Meazza, la meciul cu PSV, gândindu-mă că la Barcelona e frumos.

Ratarea calificării, un eşec pentru Inter?

Depinde la ce se raportează fiecare. Dacă discutăm despre ceea ce simţeam imediat după tragerea la sorţi, ratarea locului 2 nu ar fi o tragedie. Şi nici un eşec. Până la urmă, toată lumea era de acord că Barcelona va câştiga grupa, iar Tottenham şi Inter se vor lupta pentru poziţia a doua, cu englezii din postura de favoriţi.

Însă când îmi amintesc că, după etapa a doua, Inter avea 6 puncte, iar Tottenham 0, cu londonezii bătuţi la Milano, lucrurile se schimbă. În contextul ăsta, o retrogradare în Europa League nu ar fi doar un eşec, ci şi o dezamăgire. Tocmai de aceea era important ca Inter să iasă neînvinsă de pe Wembley. Nu doar pentru că i-ar fi asigura prezenţa în optimile Ligii Campionilor, dar ar fi fost şi un semnal că, după 7 ani de pauză, s-a întors în elita europeană nu doar pentru bani şi pentru a se poza lângă băieţii mari.

Un singur lucru e cert: calificare sau nu, Inter are nevoie de mai multă calitate, pentru a putea face diferenţa în momentele decisive. Este una dintre lecţiile învăţate în acet sezon.

Sursa foto: talksport.com

Facebook Comments

One Reply to “Tottenham – Inter 1-0. Calitatea face diferenţa”

  1. Eu zic ca daca ii bateti pe Psv va calificati. Sunt convins ca Tottenham nu va castiga pe Camp Nou dar nu sunt 100% convins ca o sa-i bateti pe olandezi chiar daca ăia joacă degeaba. Poate pare ciudat ce spun dar asa vad eu lucrurile.

Lasă un răspuns