S-a schimbat liderul și aș zice că s-a decis și cine e noua campioană din Serie A, după etapa în care Inter a făcut ”tripla” pe care nu și-o dorea: trei înfrângeri la rând fără gol marcat.
Rezultatele:
- Como – Genoa 1-0
Venezia – Milan 0-2
Fiorentina – Empoli 2-1
Inter – Roma 0-1
J******s – Monza 2-0
Atalanta – Lecce 1-1
Napoli – Torino 2-0
Udinese – Bologna 0-0
Verona – Cagliari 0-2
Lazio – Parma 2-2
Clasamentul:
Și acum, cele cinci chestii săptămânale. Chiar dacă, de data asta, doar una contează cu adevărat.
Eroul etapei. Despre cel mai tare scoțian de la Mel Gibson încoace am tot vorbit recent pe aici și nu numai. Însă McTominay ne forțează să-l tot aducem în discuție. S-a dovedit repede un transfer deștept, iar acum s-a dezlănțuit și pare că s-a transformat în l’uomo Scudetto. Cinci din ultimele șase goluri marcate de Napoli i-au aparținut, iar acum Andonio e lider și mare favorit să iasă campion datorită băiatului pe care l-a vrut mult de tot. Cu Empoli, a dat doppietta și figli del Vesuvio au rămas la trei puncte de Inter. La Monza, a dat golul victoriei prin care s-a făcut egal în fruntea clasamentului. Iar duminică seară, contra unui Torino care e pe drumul ireversibil de a deveni una dintre echipele complet inutile din Serie A (iar acum nici nu puteau exista așteptări, pentru că ai lui Cairo nu au fost în stare să pună o haină decentă pe ei), scoțianul nostru a mai înfipt o doppietta, prin care s-a înfăptuit inevitabilul sorpasso. Inevitabil pentru că ceea ce credeam încă de săptămâna trecută că s-ar putea întâmpla chiar s-a întâmplat. Adică Inter a luat-o incontrolabil la vale și în proporție de 95% a mai pierdut un titlu. Ăsta e un mod puțin pretențios de a spune că Toni ar fi tare tare prost să lase victoria finală să-i scape. Nu pot să spun că nu mă așteptam să se ajungă în situația asta, mai ales în contextul problemelor de lot și al programului sufocant. Căderea asta e și firească, atunci când ai ceva jucători importanți care-s mai apropiați de 40 de ani decât de 30. Dar recunosc că nu mă așteptam la o prăbușire atât de brutală. Probabil nici băiatul cu capelli finti, care după ce s-a văzut pe primul loc, a ieșit cu un zâmbet tâmp pe față. Fără a uita totuși să mai bage în ele, gen că o eventuală câștigare a campionatului ar fi un miracol. Nu putea rămâne la o surpriză, s-a mai umflat el puțin. E un miracol să bagi 150 de bastoane în transferuri, să antrenezi o echipă care a fost campioană cu doar doi ani în urmă, să joci o dată pe săptămână aproape tot sezonul și să-l iei pe Scudetto în fața unora care au făcut mercato pe mocăciuni și care au ajuns în momentul culminant al stagiunii sfârșiți fizic și nervos. Ok! Altfel, 20% din cheltuielile de care aminteam mai sus s-au dus pe providențialul ăsta de VăScott. Vorba aia: dai un ban, da’ stai în față…
Ultimul dans al lui Ranieri ar putea fi tangoul lui Pacino din ”Parfum de femeie”. A fost adus într-un moment în care se făceau glumițe despre retrogradare. Și probabil unii șopteau cuvântul cu teamă. Se poate încheia cu o poveste depășită doar de sezonul ăla de la Leicester (care oricum nu poate fi bătut de nimic). Roma nu a mai pierdut din decembrie, are 18 meciuri la rând fără înfrângere și a bătut-o pe Inter la Milano doar cu 1-0, deși mai putea să dea. Și l-a recuperat pentru fotbal și pe Soule, care risca să fie un bidone, iar acum și-a redescoperit mood-ul de la Frosinone. Contrar a ceea ce susțineam după derby-ul cu Lazio, calificarea giallorossilor în Liga Campionilor rămâne o posibilitate și dacă se întâmplă, ar fi probabil capodopera lui Don Claudio în Serie A.
All’improvviso, cursa pentru locul 4 a devenit dementă. Parcursul remarcabil al Romei și inconstanța celorlalte au făcut ca ierarhia să se strângă mult în zona echipelor care se bat pentru ultima poziție de Liga Campionilor pe care și-l permite Serie A, că s-a dus belșugul cu 5. Chiar dacă nu a dovedit-o acasă pe Lecce, Atalanta e încă safe. Dar între locul 4 și locul 8 sunt acum doar 3 puncte. Lui Orsolini i-a fost mai ușor din foarfecă decât cu poarta goală, așa că Bologna nu a câștigat la Udine (ba chiar a zis grazie că n-a pierdut) și și-a cedat locul babei torineze, care a obținut cea mai clară victorie din era Igor Tudor și sigur că a făcut-o cu Monza. Lazio a evitat până la urmă eșecul cu Parma, dar e posibil să plângă după punctele astea lăsate pe drum, iar Fiorentina, pe nesimțite, se agață încă de micile ei șanse, după ce a câștigat derby-ul toscan cu Empoli. E loc și de alte permutări, mai ales că tura viitoare sunt meciuri directe pe Dall’Ara și pe Olimpico. Și în etapa a 36-a sunt vreo două dueluri grele…
O salvare matematică și o alta aproape certă. Ceea ce am prevăzut s-a întâmplat: etapa asta a adus confirmarea evitării retrogradării de către Como. Care a contribuit la greaua duminică a domnului Șucu. A patra victorie la rând pentru Fabregas și ai lui, iar o clasare în prima jumătate a clasamentului la finalul sezonului pare aproape certă la acest moment, în condițiile în care Torino se învârte în cerc degeaba. Aproape certă e și menținerea lui Cagliari în Serie A, după ce sarzii au bătut la Verona. Până o va spune și matematica, mă bazez pe cele 8 puncte avans față de Venezia și pe Davide Nicola, care e o garanție solidă.
Lecce și Parma par marile obstacole pentru Napoli. Realist, știu că Napoli nu prea mai are cum să rateze titlul. Dar dacă ar fi să-mi spun un „hai, că poate…”, mi-aș pune micile speranțe în deplasările pe care Andonio le are în Lecce-ul natal și la Parma. Salentinii au scos un punct la Bergamo, în condițiile în care au mers acolo aproape neantrenați și încă în stare de șoc, după ce le-a murit preparatorul fizic. Nu li s-a acceptat cererea de anulare a meciului, au ieșit pe teren și au jucat în tricouri albe imprimate cu un mesaj care nu era ”vaffanculo Lega erie A”, dar asta era ideea, și au luat abia al doilea punct în ultimele nouă runde. Cum Venezia s-a lăsat păcălită de Milan cu naivitatea-i deja cunoscută, ragazzi de pe Via del Mare au acum două puncte peste zona retrogrdadării, dar sunt departe de a fi liniștiți. Și chiar dacă par victime sigure contra noului lider, reacția, probabil și nervoasă, arătată contra Atalantei poate deveni declicul de care băieții lui Giampaolo aveau nevoie în finalul ăsta strâns de sezon. Iar Parma a ieșit neînvinsă din seria teribilă pe care a avut-o, dar și cu regretul că putea obține chiar mai mult. Contra lui Lazio, ai lui Chivu au avut 2-0, rămânând însă fără răspuns pentru bătrânul Pedro, care a egalat în ultimele minute. „În momentul ăsta, e mai dificil să joci cu Parma decât cu Inter”, a spus Igor Tudor, bătut pe Tardini în etapa trecută, și, cumva, interiștii speră să fie așa. Ce știm e că, de când are antrenor român, squadra gialloblu a complicat fără excepție luptele la vârf.
Parada etapei: Christos Mandas vs Parma
Lazio a scăpat de înfrângere contra Parmei Romena nu doar datorită lui Pedro, ci și pentru că Mandas și-a ținut colegii în joc. La 0-2, a avut intervenția asta în fața lui Man al nostru. Nu e chiar ceva wow, dar s-a dovedit decisivă. Și asta e, lucrăm cu materialul clientului, iar tura asta nu prea a fost despre portari.
Golul etapei: Rolando Mandragora vs Empoli
Pentru a doua rundă la rând, un băiat s-a gândit că e cazul să o dea în acrobații. Și i-a ieșit și lui, chiar dacă într-un meci în care miza nu a fost la fel de mare și nici dramatismul nu a fost același. Dar o astfel de reușită într-un derby, fie el și regional, se ține minte.
Sursa foto deschidere: goal.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!