S-a prelungit etapa de Serie A cât să cuprindă dubla tragedie interistă. Am avut și momente mai bune despre care să scriu, e adevărat…
Rezultatele:
- Lecce – Como 0-3
Monza – Napoli 0-1
Roma – Verona 1-0
Empoli – Venezia 2-2
Bologna – Inter 1-0
Milan – Atalanta 0-1
Cagliari – Fiorentina 1-2
Genoa – Lazio 0-2
Parma – J******s 1-0
Torino – Udinese 2-0 - Inter – Milan 0-3 (returul semifinalei din Cupa Italiei)
Clasamentul:
Și acum, opiniile unui om greu încercat în această perioadă.
Orsolini a marcat unul dintre cele mai importante goluri ale sezonului. D-aia îl și punem eroul etapei. În minutul 90+4 al meciului cu Inter, când și-a zis „ia să încerc eu o semirovesciată d-asta!”, cel mai bun italian din Serie A neconvocat la națională nu doar că a aprins și mai mult o luptă pentru Scudetto care oricum frigea. A făcut și ca posibilitatea unui baraj pentru titlu, care nu s-a mai întâmplat din 1964 (a fost un Bologna – Inter 2-0, apropos, ca să mai punem ceva la ”coșmarul Dall’Ara reloaded”), să devină cu adevărat concretă. Iar discuțiile pe subiect, până acum destul de timide, se găsesc dintr-o dată pe toate drumurile. Sigur, nu uităm că golul ăla face mai interesantă și cursa pentru Top 4. În același timp, ni l-a readus în prim-plan pe Limone de la Lazio. Declarația de la finalul meciului, aia în care se plângea de un aut, e o reacție de Conte, colț cu Mazzarri. Și a reușit cumva să treacă în plan secund alte ieșiri caracteristice ale lui Andonio, după o altă victorie trasă rău de păr, de data asta la ultima clasată. Ambii au treburi mai importante pe care să se concentreze. Unul, pe faptul că ai lui tot iau goluri pe final, goluri din cauza cărora s-au pierdut niște puncte regretate acum. Celalăt, pe faptul că jocul echipei lui fa schifo aproape la fel de mult ca vorbele pe care le scoate el pe gură etapă după etapă. Adevărul e că această cursă pentru locul 1 e mai curând o târâială, iar în ultima vreme, fiecare dintre cele două adversare sărbătorește mai curând pașii greșiți ai rivalei decât propriile realizări. Însă dacă istericul din Lecce mai rezistă puțin și-și ține show-ul grețos în frâu, ar putea avea o surpriză plăcută. Pentru că Napoli e favorita la momentul ăsta. Are program mai lejer – și din punct de vedere al numărului de meciuri, și din punct de vedere al adversarilor -, iar moralul interist a luat-o serios pe tobogan, după eșecul de la Bologna și eliminarea din Cupa Italiei. Și nu e atât despre ieșirea din Cupă, cât despre faptul că Inter termină sezonul fără să o bată pe Milan în cinci partide (bine măcar că în UCL s-a ocupat Feyenoord de ”verișori”). Bătaia luată miercuri seară, brutală și fără drept de apel, poate deveni o ghiulea care atârnă greu de niște picioare deja obosite rău. Dacă nu chiar lovitura de grație pentru ambițioasele ambiții nerazzurre. Altfel, Simonel a făcut update la obiectivul finalului de sezon. Sau poate doar numără înfrângerile consecutive fără gol marcat. Cine să mai înțeleagă ceva?
Mood pic.twitter.com/g4jKvqNdcc
— 👑🐉 Perisnitch 🌟🌟 (@snajaths) April 23, 2025
Victoria Parmei nu a venit de nicăieri. Hei, măcar un interist a bătut zebrele torineze în ediția asta de Serie A! Acest 1-0 reușit de ai lui Chivu e o surpriză până la un punct. Nu e ca și cum a fost răpusă o echipă care de când a schimbat antrenorul și-a schimbat mult în bine și jocul. Și nici rezultatele nu au fost cele mai convingătoare de la venirea lui Tudor. Pe de altă parte, Parma era pe un trend pozitiv. Bătuse Bologna și luase puncte de la Inter și Fiorentina. Practic, și-a băgat coada peste tot: și în lupta la titlu, și în cea pentru Top 4, și în cea pentru Europa. Plus aia de la retrogradare, care era by default. Băieții care reușeau să ia gol la orice jumătate de fază au devenit brusc mult mai atenți și mai solizi în defensivă. Și așa, în patru dintre cele șapte meciuri jucate după plecarea lui Pecchia nu au primit gol. Și au adunat 11 puncte. Linia aia nasoală e acum la 6 în spate. Cu cinci etape înainte de final, zău că nu sună rău!
Atalanta pare că a scăpat de emoții. O fi finalul lui Gasp la Bergamo, dar mai există combustibil pentru sprintul spre obiectiv. În cel mai dificil moment, când locul în Top 4 părea serios amenințat, ”La Dea” a răspuns într-un mare fel: a bătut-o acasă pe Bologna, apoi a mers pe San Siro și a dovedit-o și pe Milan, arătând că nu orice nerazzurri trebuie să fie tâmpiți sezonul ăsta. Cu un avans de 4 puncte față de locul 4 și un program fără mari hopuri (poate doar meciul cu Roma), aș zice că avem deja și a treia echipă din Serie A în ediția viitoare a Ligii Campionilor. Așa că miza finalului de stagiune rămâne doar poziția a patra, pe care a urcat din nou Bologna, după deja amintitul gol al lui Orsolini și pățania babei piemonteze pe Tardini. E o cursă în care se înscriu și cele două romane, Lazio și Roma, ultima ajunsă la 17 meciuri consecutive fără înfrângere în campionat. Mai puțin Fiorentina, care probabil se va mulțumi să mai bage o fisă în Conference. Însă știrea acum e că lupta pentru cupele europene a mai primit o variabilă, prin calificarea Milanului în finala Cupei. Dacă locul 9 ia trofeul, 7-le rămâne în afara competițiilor UEFA. Cum între poziția a patra și a opta sunt doar 4 puncte, cu siguranță nu ne vom plictisi în ultimele etape.
Puțină istorie de la Como. Lista echipelor din Serie A care, la acest moment, au trei victorii consecutive: Como. Gata, asta e lista! Și aș zice că etapa viitoare, dacă nu va aduce al patrulea succes la rând, va oferi confirmarea matematică a evitării retrogradării. Așa că Fabregas și ai lui mai au cinci runde să se concentreze pe obținerea unei clasări în prima jumătate a clasmentului. Ar fi o performanță remarcabilă pentru o echipă tânără, cu un antrenor debutant, întoarsă printre băieții mari după mai mult de două decenii. Și răsplata pentru o strategie bine gândită și executată și mai bine. Altfel, victoria de la Lecce, în care s-au distrat din nou Assane Diao și Nico Paz (assistul ăsta e ceva bun de tot), a fost a treia la rând pentru băieții de lângă lac. Adică ceea ce nu mai reușie Como în prima ligă din 1952.
Lecce e principala candidată să se ia de mână cu Monza. E prima deasupra liniei, dar a fost ținută acolo de alt meci în care Venezia s-a dovedit incapabilă să-și păstreze avantajul pe final. De data asta, într-un duel direct, cu Empoli, în deplasare. Chiar și așa, e deranj mare pe Via del Mare, unde Giampaolo mai rezistă în post cam ca echipa în Serie A. Ragazzi giallorosso nu au mai bătut pe nimeni de la sfârșitul lui ianuarie și în ultimele cinci etape au Atalanta, Napoli și Lazio. Cred că-s șanse mari de tot ca Venezia sau Empoli să treacă peste. Dacă nu chiar ambele…
Parada etapei: Stefano Turati vs Napoli
Nu a fost vreo ofertă memorabilă de la portari tura asta, așa că trebuie să merg cu Turati, care, până să iasă aiurea și să-i lase lui McTominay poarta goală, a avut intervenția asta în fața lui Politano.
Golul etapei: Riccardo Orsolini vs Inter
Alegerea asta, în schimb, a fost simplă, din momentul în care mingea a intrat în poartă. Deși Castellanos a încercat să schimbe lucrurile pe Marassi.
The finish 🤯
The vibes 🤩Take it away, Riccardo Orsolini! 🕺#BolognaInter pic.twitter.com/ZH5rGax4I1
— Lega Serie A (@SerieA_EN) April 21, 2025
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!