E marți, așa că știți deja că veniți să luați lumină în legătură cu ce s-a mai întâmplat prin Serie A.
Ce am fi fără tradiții? Așadar, înainte de orice, rezultatele:
- J******s – Napoli 1-0
Verona – Lazio 1-1
Atalanta – Milan 3-2
Inter – Udinese 4-0
Frosinone – Torino 0-0
Monza – Genoa 1-0
Salernitana – Bologna 1-2
Roma – Fiorentina 1-1
Empoli – Lecce 1-1
Cagliari – Sassuolo 2-1
Tare și pe ele, vorba motto-ului acestui frumos site, să vedem ce e de reținut după etapa a 15-a.
-Deocamdată, rămân doar două în cea mai importantă cursă. E o luptă între bine și rău, între frumos și urât, o luptă în care probabil unul dă mai tare, mai spectaculos, dar de punctat se punctează la fel. La fiecare tentativă torineză de sorpasso, Inter răspunde convingător. O echipă frumoasă, care oferă un fotbal generos și care marchează goluri de mare calitate, deloc întâmplătoare. Sigur că, de data asta, a fost doar Udinese, însă ușurința și frecvența cu care ragazzi lu’ Limone își creează ocazii și bagă mingea în poartă sunt deja constante ale acestui sezon. „La bellezza a Milano ora si chiama Inter”, zice Luigi Garlando, băiat cu vorbele la el. Ceilalți sunt pe corto muso, pe organizare, pe determinare, pe dorința de revanșă. Imaginea lui Gatti, practic. Ăla care a decis meciul cu Napoli, cu al treilea gol pe care îl dă după autogolul cu Sassuolo. Toate, importante: a deschis scorul în Derby della Mole, a adus punctele la Monza și, acum, victoria contra campioanei. În ultimele 7 etape de Serie A, Allegri a câștigat de 6 ori la limită (de 4 ori cu 1-0), a marcat doar 9 goluri, iar 5 dintre ele au fost reușite de fundași. Dar numărul care contează e cel al punctelor: 19 din 21. Până la urmă, nu există un singur mod corect de a juca fotbal. Niciodată nu a existat. Și oricum, un antagonism de genul ăsta face lucrurile mai interesante.
–În spatele celor două, nu pare să răsară cineva capabil să se implice în cursa pentru Scudetto. Măcar de formă. Atalanta e ultima care a developat problemele Milanului (și nu e vorba doar despre accidentări), Napoli a ajuns în punctul în care speră ca Mazzarri să fie răspunsul (hint: nu e!), Romei îi lipsește constanța și l-a pierdut din nou pe Dybala (și pe Lukaku, vreo două etape, după o intrare brutală), Fiorentina tot se împiedică atunci când ar trebui să facă pasul ăla în față, iar de Lazio lumea a și uitat că e vicecampioana în exercițiu. În tot acest tablou, bănuim că va fi ceva bătaie pe celelalte două locuri de Liga Campionilor. Unde e posibil să avem pe cineva neinvitat.
–Duminică, pentru vreo două ore, Bologna a fost pe locul 4. Nu a rămas acolo, însă e pe 5, la egalitate cu Roma. Și asta e deja o chestie. La fel cum sunt cele doar 12 goluri primite (a treia apărare din Serie A). La fel cum e și jocul solid propus de Thiago Motta. Și la fel cum e și Zirkzee, care a reușit prima doppietta a carierei în Italia.
–Genoa a pierdut la Monza fără ca Pușcaș să mai fi ”contribuit” la eșecul alor săi. A făcut-o în schimb Drăgușin, care a ratat o șansă mare de a egala pe final. Adevărata veste proastă pentru genovezi e că în etapa asta mai multe contracandidate în lupta pentru evitarea retrogradării au luat puncte. O problemă pe care, la momentul ăsta, nu o are Frosinone, în continuare nou-promovata cel mai bine clasată în Serie A, în ciuda faptului că nu a câștigat acasă cu Torino (o raritate în sezonul ăsta).
–La subsol, cel mai bine a ieșit Cagliari, care a bătut-o pe Sassuolo cu specialitatea casei: revenire în prelungiri și gol decisiv marcat de Pavoletti. GOLUL ĂSTA! Și totuși, nu golul etapei. Sarzii saltă de pe ultimele 3 locuri și probabil au declanșat și panica printre neroverdi. Empoli și Verona au luat puncte, dar au pierdut poziții. Adică au mișcat clasamentul, cum le place italienilor să spună, da’ invers. Și, desigur, o avem pe Salernitana, echipa care dă senzația că nu poate scăpa de eticheta de retrogradată certă, deși, teoretic, linia supraviețuirii e la o distanță abordabilă.
Parada etapei: Maignan vs. Atalanta
Ca de foarte multe ori de când a venit în Serie A, Maignan face tot posibilul (câteodată și imposibilul) pentru a o scoate din belele pe Milan. Nu reușește mereu, da’ intervențiile de genul ăsta nu fac decât să-i consolideze statutul.
Golul etapei: Muriel vs. Milan
Eh, de parcă avea cineva vreun dubiu! Un gest pentru care îți trebuie o tehnică superioară, suprafină, chiar dacă execuția rămâne, înainte de orice, instinctivă.
Bucurați-vă de fiecare secundă din cele aproape 4 minute în care golul e prezentat literalmente din fiecare unghi! Capacitatea lui Muriel de a oferi astfel de momente e remarcabilă și ceva îmi spune că, după ce se lasă, o să-i dedic un articol de genul celui pe care l-a avut alt sud-american capricios, Mauricio Pinilla.
”Pușcașul” etapei
Aici avem o dilemă, așa că e cazul să mai facem un sondaj. Mai ales că a trecut ceva timp de la ultimul. Deci: Kvaratskhelia (sau Kavra, cum îi zice Mazzarri) la Torino sau De Ketelaere contra clubului-mamă, la Bergamo?
Loading ...
Sursa foto deschidere: football-italia.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!