Faptul că Serie A nu mai are strălucirea din trecut e un fapt acceptat chiar și de fanii săi hardcore. Că e mai slabă decât în sezonul trecut părea o certitudine, după transferurile din vară. Despre problemele din il calcio și stângu-n drepturile pe care și le dau oamenii puși să-l conducă nici nu mai are rost să începem să vorbim…
Și totuși, Serie A e în continuare un campionat spectaculos, cu meciuri excelente și goluri multe, și în care nimic nu e încă decis. După mai mult de jumătate de sezon, nu cred că e cineva care poate spune că știe sigur cine va fi campioană, cine merge în Liga Campionilor, cine se mulțumește cu Europa League sau competiția aia pe care chiar nu o vrea nimeni și cine merge în Serie B.
Iar lucrurile promit să devină și mai interesante, după un mercato în care s-a mutat agresiv, anticipat și s-a băgat serios mâna în buzunare. Chiar și acolo unde se credea că sunt nu doar goale, ci și rupte. Tocmai pentru că lupta rămâne deschisă peste tot și orice amănunt poate face diferența. Așa că o să vă las aici 5 transferuri făcute în ianuarie în Serie A despre care s-ar putea să vorbim în vară că au influențat într-un fel sau altul desfășurarea restului sezonului.
Nu, nu o să fac scouting. Dacă vă așteptați să găsiți nume mai puțin cunoscute, căutați în altă parte. Aproape toți din listă sunt certitudini și tocmai de aia au fost luați: ca să schimbe lucruri.
Dusan Vlahovic, de la Fiorentina la știți voi cine
Echipa pe care cei mai mulți, inclusiv subsemnatul, o vedeau favorită la începutul sezonului (hai să dăm circumstanță atenuantă faptul că plecarea lui Cristiano Ronaldo încă nu se întâmplase) e doar pe 5 și are cel mai slab atac din primele 9 locuri în Serie A. Deci, până la un punct, puteam spune că transferul lui Vlahovic este ceea ce englezii numesc un „panic buy”. Suma plătită Fiorentinei, în condițiile problemelor financiare pe care le au torinezii, poate fi un argument în sensul ăsta. Doar că ratarea calificării în Liga Campionilor ar face și mai rău finanțelor clubului, așa că e un pariu care merită/trebuie făcut. Și, dacă stai bine să te gândești, nici nu e un pariu atât de mare.
Până la urmă, Vlahovic împarte cu Immobile primul loc în topul marcatorilor din Italia, iar în 2021 nimeni nu a înscris mai multe goluri decât el în Serie A. La 22 de ani, sârbul nu e doar o investiție pe termen scurt, ci una pentru viitor. Sunt destui care îl văd principalul rival al lui Haaland în următorul deceniu la titlul neoficial de număr 9 de referință în Europa. Are tot ce-i trebuie: fizic, forță de pătrundere, șut puternic, joc bun de cap, ține bine de minge, nu e vreun melc când o ia la fugă și, cel mai important, o bagă în ațe.
E o lovitură, din orice unghi privești, și un semnal dat rivalelor. Cu siguranță transferul iernii în Serie A. Posibil și în Europa.
Sergio Oliveira, de la FC Porto la Roma
Aici chiar că nu am descoperit eu apa caldă. Portughezul deja a jucat pentru Roma și se poate spune că e un transfer reușit. Două meciuri, două victorii, două goluri marcate. Inclusiv unul decisiv, de 3 puncte. Conaționalul lui Mourinho a adus calitate, experiență și echilibru la mijloc, acolo unde Jose tot căuta un jucător pe gustul lui. Mutarea a venit la momentul potrivit. Sergio Oliveira are 29 de ani, iar sezonul precedent a fost cel mai bun al carierei. A marcat pentru prima oară peste 10 goluri în campionat și a jucat sfert de finală în UCL cu Porto.
Legat de ultima parte, singurul minus al transferului până acum e că Sergio Oliveira a ajuns în Serie A după acel 3-4 cu băieții din Torino. Le-ar fi prins bine capitolinilor să-l aibă pe teren atunci. I-a eliminat pe torinezi din Liga Campionilor, în ediția trecută, plus că bate bine 11 metri.
Robin Gosens, de la Atalanta la Inter
Nice move, Inter! Ca unul care a devenit interist pe motiv de cei 3 nemți, postul de fundaș stânga a fost mereu o problemă. În peste trei decenii de suferință, am văzut tot felul de ciudați pe postul ăla (da, Gresko, și la tine mă uit urât!) sau am trecut prin drama de a-l fi cedat incredibil de ușor pe Roberto Carlos, care, ulterior, a făcut câte ceva prin carieră. Din punctul ăsta de vedere, transferul lui Gosens mă bucură de două ori. În primul rând – fără a-l compara cu Brehme, că nu-mi plac blasfemiile -, să ai un internațional german pe partea aia îți oferă un plus de liniște. Încă am în minte prestația remarcabilă de la Euro, contra Portugaliei. În al doilea rând, Inzaghi s-a ales cu un băiat care știe sistemul și care are cifre excelente în ultimii ani în Serie A (24 de goluri din sezonul 2018/19 încoace, record pentru un fundaș din Top 5 campionate, printre altele). O certitudine din toate punctele de vedere.
Gosens nu va intra imediat, dar s-ar putea dovedi crucial în sprintul de final, în lupta pentru al doilea titlu consecutiv. Și, în orice caz, e o mutare anticipată, pentru că Perisic are o vârstă și nu se știe încă dacă își va prelungi contractul. În schimb, neamțul, la cei 27 de ani ai săi, mai are de jucat câteva sezoane bune. Așa că ACHTUNG!
Samuele Ricci, de la Empoli la Torino
Asta e o mișcare frumoasă, pe care chiar sunt invidios. Ricci e unul dintre băieții din noul val pe care am stat cu ochii încă de la începutul sezonului. O promisiune cu posibilități mari de creștere. Deja a progresat enorm, iar în victoria lui Empoli de la Torino (cu ceilalți din oraș) a fost monumental. Un regista de calitate, de numai 20 de ani, care va avea mult de câștigat lucrând cu Ivan Juric. Gazzetta a scris că rockerul croat a cerut conducerii granata un jucător de profilul lui Miguel Veloso, cu care a lucrat la Verona. A primit ceva mai bun. Și mult mai tânăr.
Din punct de vedere financiar, poate deveni o afacere excelentă pentru Toro. Sportiv, posibil să fie o lovitură mare de tot.
Jonathan Ikone, de la Lille la Fiorentina
Fiorentina își tot vinde starurile (în aceeași fuckin’ direcție), dar măcar umple interesant golurile. Despre Cabral, brazilianul adus de la Basel pentru a-l înlocui pe Vlahovic vorbește toată lumea, însă mutarea care intrigă e cea a lui Ikone. Un băiat crescut de PSG, devenit campion în Ligue 1 cu Lille și care a jucat deja și pentru Les Bleus. Jucător de bandă, rapid, căruia îi place driblingul și care se potrivește fotbalului lui Vincenzo Italiano. Încă e în perioada de adaptare, a fost o singură dată titular de când a ajuns în Italia. Deocamdată, are doar ceva mai mult de 90 de minute în Serie A, suficient pentru a da un assist.
Și nici mult nu a costat. Undeva pe la 15 milioane de euro, bonusuri incluse. Plus vreo 20% dintr-un viitor transfer. Doar să nu ajungă tot în Torino, și-ar spune fanii Fiorentinei…
Bonus: Mihăilă al nostru, de la Parma la Atalanta
Asta da lovitură! Pentru noi, desigur. Până la urmă, Serie A se confirmă a fi campionatul de top cel mai accesibil pentru jucătorii români. De bine, de rău, tot avem reprezentați în il calcio, în ultimii ani. Ceea ce mă face să mă întorc la una dintre vorbele mele preferate: Italia e o Românie care a reușit în viață.
Sigur, ai noștri pot ajunge doar până la un anumit nivel. Ionuț Radu e campion al Italiei, dar abia dacă a prins două-trei prezențe la Inter. Tătărușanu s-a remarcat în Derby della Madonnina doar pentru că întâi Donnarumma, apoi Maignan au fost indisponibili. Drăgușin ia liftul doar în jos. Chiricheș e punct fix, dar vorbim despre Sassuolo până la urmă. Răzvan Marin e bine înfipt la Cagliari, care a tras tare să nu pice anul trecut, iar acum are și mai tare de tras să rămână în Serie A. Aia e, atât se poate. Tot e bine că îi avem și pe ăștia, decât deloc…
Însă merită să stăm cu ochii pe împrumutul ăsta al lui Mihăilă la Atalanta. Pentru că Gian Piero Gasperini știe să lucreze cu astfel de jucători, știe să-i integreze în sistemul lui și să scoată tot ce e mai bun din ei. Fostul craiovean are profilul potrivit ca să joace pentru La Dea: viteză, tehnică, e tânăr, a acumulat și ceva experiență în Italia… Perioada Parma nu a fost cea mai bună (și din cauza accidentărilor), nu pleacă titular, mai ales că la Bergamo a ajuns și Boga, dar sigur va avea fisele lui și, dacă va ști să le folosească și va fi sănătos, mutarea va deveni permanentă. Iar atunci lucrurile ar deveni cu adevărat interesante. Hai al nostru!
”…în lupta pentru al doilea titlu consecutiv” – săracilor! 🙂
Altfel, sunt curios dacă Vlahovic, la Juve, va ”uita” fotbalul, asemenea lui De Ligt.
No, dacă ai mai mult de un adversar (și nici ăla foarte solid), e mai greuț să câștigi mereu 😛
Altfel, cu stilul lui Allegri, e posibil ca Vlahovic nici să nu mai joace fotbal. Dar oricum, pare genul care își poate face și singur fazele. Goluri o să dea în continuare. Din păcate…
Răutăcisme… Cum, bă, doar un adversar? Da Gladbach, pe care n-am mai bătut-o de trei meciuri (și care ne-a otânjit în cupă) și care v-a chinuit și pe voi ca pe hoții de cai în UCL, ce-i? 🙂
Da, ne-a chinuit Gladbach, dar tot i-am luat 4 puncte din 6 :)))))))
Dusan pare o investitie pentru viitor dar 80 de milioane in mercato invernale e cam mult(panic),bine Paratici a asigurat finantarea.
Robin extraordinar,dar sa incepe sa joace.
De Ricci si Ikone vom mai auzi .
Mihaila,aici sunt f curios….revine la Parma?
Daca bate azi jube pe atalanta cred ca devine principalul adversar la titlu.. Au avantajul terenului propriu in derby d’italia.. Ne am facut viata grea cu înfrângerea cu bbilan. Dar chiar si asa, uitandu ma la meciurile care vin pentru noi, daca ne vedem de palaria noastra ar trebui sa nu avem probleme. Multe din locurile 2-6 tre sa joace intre ele.. Dar e echilibrat si frumos…dacă câștigam noi la final :))
Forza Inter!!
PS – pe unde va mai spuneți ofurile legate de fotbal.. In afara de twitter, fb si alte dinastea…