Ciprian Tătărușanu a jucat de două ori în Derby della Madonnina. De fiecare dată a fost printre cei mai buni.
La începutul anului, în meciul de Cupă, Tătărușanu a apărat senzațional. A fost motivul pentru Inter a câștigat doar cu 2-1 și a așteptat prelungirile dinaintea prelungirilor (și execuția impecabilă a lui Eriksen) ca să dea golul calificării. Duminică seară, i-a apărat un penalty lui Lautaro Martinez, iar Milan a obținut un 1-1 care o menține în fruntea clasamentului, la egalitate cu Napoli și la 7 puncte peste rivala din oraș.
„L-am studiat bine pe Lautaro, pentru că el e primul executant. Eu și antrenorul portarilor am făcut o treabă bună”, a spus Tătărușanu după meciul care sigur i-a asigurat un loc în folclorul unuia dintre cele mai tari derby-uri europene, partea rossonera. Da, astea sunt momente care nu se uită și care au potențial să devină subiect de tachinări pentru mult timp între fani.
Pentru noi, românii, care avem tot mai puțini jucători la cluburi importante, e cu atât mai important ce s-a întâmplat duminică pe Meazza. Tătărușanu nu a fost eroul unui meci oarecare. Inter și Milan joacă din nou derby-uri cu miză, după ani de mediocritate, al cărei simbol perfect rămâne imaginea cu Montolivo și Juan Jesus căpitani. Și un pomișor lângă ei. Bă, ești copac? Cât de jos ajunsese duelul ăsta!
Nu am avut mulți conaționali care să fi lăsat ceva în urmă într-un asemenea meci. Mutu a dat un gol într-un derby de Cupă, Contra a marcat formidabil și a oferit un assist în 4-2-ul ăla de care nu știu de ce îmi aduc aminte, iar Chivu a fost o constantă a duelurilor cu Milan timp de câțiva ani. Dar Cristi e ținut minte în special pentru prestația din primăvara lui 2011, când a jucat catastrofal, iar Inter a pierdut clar, 0-3, ieșind practic din cursa pentru Scudetto.
Așa că, da, ce a făcut Tătărușanu e mare lucru. George a spus excelent. În Italia, al doilea portar e foarte important. Iar fostul număr 1 al României o confirmă în perioada asta. Derby-ul e cumva doar apogeul. Omul a fost foarte bun și cu Torino, și la Roma, și în returul cu Porto din Champions League. Fără intervențiile lui, Milan ieșea puțin șifonată din meciurile astea.
Tătărușanu nu va fi vreodată în discursul despre cel mai bun portar român all-time. Sau cel mai talentat. Apropo de talent, vă mai amintiți anii de la Roma ai lui Lobonț? Nu a avut niciun meci măcar apropiat de cele ale lui „Tătă”. Din contră, când a avut niște oportunități, le-a irosit big-time. Îmi vin rapid în minte doar Supercupa Italiei din 2010, cu Inter, și finala Cupei cu Lazio (dintre toate echipele!), în 2013. Până la urmă, trebuie să știi ce să faci cu șansele pe care le primești.
Exact asta a făcut Tătărușanu. Nu doar acum, ci în întreaga carieră. O carieră mai mult decât decentă, pe care a știut să și-o construiască în liniște și cu multă seriozitate. Felul lui de a fi și de a spune anumite lucruri l-au făcut să pară arogant. Poate că și e. Dar și-a câștigat dreptul ăsta. Dacă mai mulți jucători români ar fi ca el, poate că și fotbalul nostru ar arăta altfel. Și, până la urmă, ne plângem de declarațiile pline de clișee și de lipsa de seriozitate ale „noului val”, dar nu ne convine nici când altul e diferit din punctele astea de vedere.
Ciprian Tătărușanu are aproape 36 de ani, și-a făcut corect meseria peste tot (și nu a jucat pe la niște cluburi oarecare), a fost mult timp singura certitudine a naționalei și a reușit să rămână în istoria unui derby cum nu-s multe. Câți dintre ai noștri pot spune asta când trag linie (no pun intended)?
Sursa foto deschidere: goal.com