Ziua în care Baggio „a trădat”

Uitați-vă bine la poza asta. Cam de la înălțimea aia a căzut Baggio.

Romario a fost desemnat cel mai bun jucător al Cupei Mondiale din 1994, iar Hristo a luat Balonul de Aur la sfârșitul acelui an, dar să nu facem confuzii. În SUA, Roby s-a apropiat cel mai mult de ceea ce a făcut Maradona în Mexic, cu 8 ani mai devreme.

Un turneu început cu vorbele grele adresate lui Sacchi, care a avut tupeul nebun de a-l scoate după eliminarea lui Pagliuca, din meciul cu Norvegia, și continuat cu prestațiile care au dus Italia în finală. Două goluri în optimi, cu Nigeria (2-1). Încă unul, ăla al victoriei, în sfertul cu Spania (2-1). Altă doppietta în semifinala cu Bulgaria (2-1). C’moooon, sunt băieți pe care trofeele individuale îi dau afară din casă și care nu au dat atâtea goluri în meciurile eliminatorii de la Mondiale. Împreună.

Și totuși, Baggio, Divinul cu codiță, „a trădat” atunci când nimeni nu se aștepta. A ratat lovitura de la 11 metri decisivă împotriva Braziliei. Tocmai el, băiatul cu sânge rece în momentele astea. Un șut trimis sus de tot, exagerat de sus, care l-a urmărit toată viața.

Încă mă gândesc la asta, înainte de a merge la culcare. Mai ales că era visul pe care îl aveam în copilărie, o finală Italia – Brazilia. Am mai ratat penalty-uri, dar nu am mai tras niciodată așa sus. E un episod pe care, dacă aș avea o baghetă magică, l-aș anula”, a spus Baggio, peste ani.

Zicea bine cineva: gloria lui Roberto Baggio nu s-a clădit pe trofee, ci pe momente. Însă marea dramă a carierei sale e o finală care nu ar fi fost posibilă fără el. Fotbalul și paradoxurile sale.

17 iulie 1994, Italia a pierdut finala Cupei Mondiale după o ratare a celui mai bun.

Sursa foto: scrapsfromtheloft.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns