Serie A, etapa a 18-a. Gasperlandia

În sezonul 1991/92 din Serie A, Milan a luat titlul fără a pierde vreun meci. Primul Scudetto din era Capello, al cărei apogeu a fost finala aia incredibilă de la Atena, în Cupa Campionilor, când „verișorii” au rupt pe genunchi Dream Team-ul lui Cruyff. Introducerea astea nu e făcută (doar) pentru a-i face pe rossoneri să ofteze.

În aceeași ediție de campionat în care Baresi, Maldini, Costacurta, Albertini, Donadoni, Rijkaard, Gullit și van Basten au distrus concurența fără milă, o nou-promovată i-a făcut pe fanii il calcio să ridice din sprâncene. Alți rossoneri, dar mai din sud. Foggia lui Zeman a terminat pe locul 9, cu al doilea atac din Serie A – 58 de goluri marcate. Problema a fost că a luat tot atâtea. Dar ideea era că la meciurile băieților nu te plictiseai. Și așa a apărut în vocabularul fotbalului italian termenul Zemanlandia (vă las AICI documentarul, că-s băiat bun).

Aproape trei decenii mai târziu, avem parte de varianta îmbunătățită a acelei povești frumoase – Atalanta. Sub conducerea lui Gasperini, la Bergamo se întâmplă lucruri. Fotbalul frumos e și eficient. Ca dovadă că echipa asta a devenit o forță în Serie A, un statut pe care și l-a consolidat și pe care l-a transferat și în Europa. Cum Inter și Milan reușesc să-și dea big time cu stângul în dreptul, ragazii de lângă aeroport s-au oferit să țină San Siro în Liga Campionilor. Și cum următoarea adversară este Valencia, să nu vă mirați dacă îi vedeți și printre primele 8 de pe continent. Oricum, istoria ne spune că atunci când joacă în cupele europene, Atalanta nu face doar act de prezență.

Până să aflăm dacă atalantinii mai pot face chestii în Europa, continuă să le facă în Italia. Au terminat 2019 cu spectaculosul 5-0 administrat Milanului, au plecat să bage mâncăruri tradiționale de Crăciun și Revelion, iar când au revenit, s-au apucat de treabă exact de unde au rămas. Ghinionul de a le sta în față l-a avut Parma, care s-a ales și ea cu un 0-5, brutal ca prima zi de lucru de după sărbători. E prima oară când o echipă din Serie A bate cu 5-0 de două ori la rând. Băieții dau senzația că-s tot mai buni de la săptămână la săptămână. Cu 48 de goluri marcate, nu au rivali pentru cel mai bun atac al campionatului. La cum arată lucrurile, surpriza ar fi să nu depășească suta, la finalul sezonului. Deocamdată, Atalanta are cele mai multe goluri date după 18 etape în ultimii 61 de ani. În sezonul 1958/59, Fiorentina avea 56.

„O fi ambinața sau ce vreți voi, dar astfel de prestații le reușim pentru că avem jucători foarte buni, care pot juca în orice echipă”, a spus Gasperini, după demonstrația de forță de luni. Eu nu-s neapărat de acord cu ultima parte a declarației. Dificultățile pe care le au Gagliardini, Kessie, Conti sau Caldara, toți vârfuri valorice la un anumit moment, arată că lucrurile nu stau chiar așa. Sigur, avem contraexemplul Bastoni, dar el pare excepția care confirmă regula. Mai curând, Atalanta e locul în care niște băieți talentați, unii dintre ei mai putori de felul lor, își pot etala calitățile evidente, fără a avea presiunea de la cluburile mari. Unul dintre ei este Muriel, despre care am mai vorbit. Dar simbolul rămâne Ilicic. Slovenul a participat cu câte o doppietta la cele două victorii cu 5-0 și are 9 goluri în acest sezon. Plus 3 pase decisive. Adică a fost direct implicat într-un sfert din golurile pe care echipa lui le-a dat în Serie A, în acest sezon. Are 31 de ani și, în sfârșit, și-a găsit locul. Într-o echipă al cărei joc e făcut parcă special să-i pună în evidență calitățile alea care îl puteau face un fotbalist mai mare.

Cu el și cu un alt over 30, Papu Gomez, care a prins rădăcini adânci la Bergamo, Gasperlandia nu doar că impresionează cu fotbalul arătat, dar a și schimbat ierarhiile în Serie A. O poate face și în etapa următoare, când merge pe stadionul care îi e casă în Champions, pentru duelul cu liderul. N-are cum să iasă ceva nasol de acolo.

La capolista

N-are cum să iasă ceva nasol pentru că și liderul continuă să facă lucruri. Pentru moment, doar în Serie A. Băieții mei au pus capăt unui tabu de peste două decenii și și-au păstrat locul 1. Din 1997 nu mai câștigaseră interiștii pe San Paolo. Bine, în perioada asta se jucaseră doar 13 meciuri, dar statistica aia tot era absurdă. E suficient să spun că, în anii ăștia, Inter a bătut de câteva ori și pe tărmâul Răului. Așa că era cazul să terminăm cu prostia asta. Mai ales că la Napoli e antrenor Gattuso, iar Koulibaly și Mertens au lipsit. Lukaku și Lautaro Martinez au rezolvat și acest neajuns. E adevărat, cu foarte mult ajutor din partea gazdelor extrem de primitoare. 3-1 și tutti a casa, că vin ăia din Bergamo. Dar nu înainte de o ciondăneală mică între Conte și Capello.

Le altre

-Nu e gata până nu marchează Lazio. Serios, e un fel de regulă sau ceva. Ai lui Simonel au marcat 12 goluri după minutul 75, iar din astea, 7 sau 8 au fost înscrise în minutul 90 sau mai târziu. La fel s-a întâmplat și duminică, la Brescia. Degeaba a deschis scorul Balotelli, că Ciro iar a dat dublă și s-a terminat 2-1. Decisivul, evident, în prelungiri. Și record al clubului egalat: 9 victorii consecutive în Serie A.

-SPAL e din nou ultima, pentru că nu a putut confirma victoria cu Torino, din runda trecută, și a pierdut acasă cu Verona (0-2). Povestea meciului a fost „Pazzo” Pazzini. La 35 de ani, titularizat în premieră în acest sezon, a dat primul gol al lui Hellas. De 4 ani nu a mai înscris în etape consecutive, în Serie A.

-S-a schimbat „lanterna” pentru că Davide Nicola a debutat cu 3 puncte la Genoa. Dar nu e nepărat meritul lui. A fost un 2-1 scandalos cu Sassuolo, un jaf la drumul mare, cum nu am mai văzut de ceva vreme. Penalty-ul din care s-a făcut 1-0 și faultul la Berardi care a precedat golul victoriei, marcat de Pandev, pe final, sunt lucrări de profesionist. Acum, nu vreau să fiu rău și să cred că revenirea lui Perin pe Marassi (care înseamnă și scoaterea dintre titulari a lui Ionuț Radu) are vreo legătură cu ce s-a întâmplat, dar coincidența e puțin cam mare. Adică băiatul locului ar fi răscumpărat de clubul-mamă doar dacă retrogradarea ar fi evitată. Nea președintele știe bine jocurile din Serie A și pare să fi ales drumul cel mai ușor. Înțelegeți voi, mai ales dacă știți una-alta despre il calcio. Giochi Preziosi, dar nu foarte complicate.

-Dom’ profesor Mazzarri a făcut uitate rezultatele cu Verona și SPAL. A bătut-o cu 2-0 pe Roma, pe Olimpico. Doppietta Belotti. „Decât” aplauze.

-Am avut și-un derby în etapa asta din Serie A. Derby dell’Appennino, Bologna – Fiorentina, cu două goluri superbe. Benassi a deschis scorul, dar Beppe Iachini nu a debutat cu victorie la toscani. În primul rând, pentru că, spre deosebire de Genova, nu a existat un Irrati care să irite lumea. În al doilea rând, pentru că Orsolini se antrenează cu Sinisa și e greu să nu se prindă ceva de el la loviturile libere. Dovada e execuția din prelungiri, care a făcut 1-1 și a salvat un punct pentru rossoblu.

-Cagliari începe să ia tot mai multă apă. Sigur că puțini se așteptau să plece nebătută de la Torino. Până la urmă, sarzii au luat doar un punct în precedentele 3 etape. Însă modul în care ai lui Maran s-au prăbușit după pauză e imaginea seriei negative pe care o traversează. A fost 0-0 după primele 45 de minute, s-a terminat 4-0, cu primul hat-trick italian al lui Cristiano Ronaldo. „Codiță” ar fi vrut să piardă și Inter la Napoli, dar câte să-ți iasă într-o zi?

-S-a întors Zlatan la Milan. Highlight-ul revenirii a fost momentul în care l-a înlocuit pe pistol cu apă Piatek. Suficient cât să ia 6,5 în Gazzetta. Măcar au avut bunul simț să nu-l pună il migliore. Bine, nici nu aveau cum, că dacă nu era Donnarumma, se termina mai nasol. De parcă 0-0 acasă cu Sampdoria asta nu ar fi nasol. Al treilea meci la rând fără gol marcat. Pentru Milan, nu pentru Doria. 

-Cazzo, se termină turul, iar Lecce tot n-a bătut acasă! Mai grav e că a pierdut un „direct” în lupta pentru evitarea retrogradării. Udinese a luat din nou o mare gură de aer, prin 1-0 ăsta de pe Via del Mare. Și bineînțeles că De Paul a fost responsabil. Cu ceva ce a adus mai mult cu baletul, decât cu un tango.

Classifica Serie A

Pentru că nu m-am putut decide, dar și pentru că nu am mai făcut de mult un sondaj, vă las să alegeți voi golul etapei. Occhio la rezumatul meciului Atalanta – Parma și bifați care v-a plăcut mai mult: al lui Papu Gomez sau primul al lui Ilicic.

Alla prossima, raga. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: direttagoldbet.it