Știți cu toții clișeul „anul ăsta, Crăciunul a venit mai devreme”. La fel cum știți că există cazuri în care, pur și simplu, nu poate fi evitat. Cum altfel să numești un weekend în care ai tăi își asigură locul 1 la sfârșitul anului printr-un 4-0, una dintre rivale ia bătaie și pierde un trofeu, iar alta ia o mamă de bătaie și rămâne la jumătate din punctele tale? Crăciun bun, raga!
La capolista
Zău că e o surpriză! Una plăcută, e adevărat, dar situația asta este cu adevărat imprevizibilă. Deși a reușit și anul ăsta să ofere cadouri mai devreme (sunt pe clișee, din câte se pare) – vezi meciurile cu Roma, Barcelona (oh, Barcelona!) și Fiorentina -, Inter a reușit cumva să nu o ia la vale în decembrie. Și asta deși împrejurările l-au transformat pe Borja Valero în titular indiscutabil, iar ultimul meci al anului a fost jucat cu minorul Esposito titular. Ceea ce, după cum vom vedea, nu a fost chiar rău. Absențele au fost o constantă pentru Andonio Gonde în perioada asta de toamnă-iarnă – e suficient să amintesc că mijlocul titular, adică Barella-Brozovic-Sensi, a jucat de fix trei ori în campionat. Și totuși, omul cu trecut întunecat de pe bancă a pus sub pom 42 de puncte și cea mai bună apărare din Serie A (14 goluri primite).
Sâmbătă, în loc de Buon Natale, interiștii au oferit o adevărată demonstrație de forță, în meciul de Genoa. E adevărat, un adversar în criză profundă, ajuns pe ultimul loc. Dar Conte a avut alte două absențe importante, pe lângă cele deja obișnuite. Adică Brozovic și Lautaro Martinez. Plus că era exact genul de meci în care Inter să facă un Inter. În schimb, s-a terminat 4-0. Protagonistul absolut a fost Lukaku. Doppietta, inlcusiv golul etapei (ăla care a stabilit scorul final), assist pentru Gagliardini (ăsta se transformă în fuoriclasse când vede grifoni – 5 goluri în 3 meciuri contra lor) și un alt fel de assist pentru Esposito, povestea rundei.
Puștiul de 17 ani a fost în premieră titular la Inter. Trebuia să urmeze pasul ăsta, după ce a devenit cel mai tânăr nerazzurro în cupele europene și cel mai tânăr interist în Champions League (al doilea, dacă punem și Cupa Campionilor). Bine, fără suspendarea lui Lautaro nu am fi vorbit acum despre asta. Dar multe cariere importante au început așa. Lukaku s-a asigurat că bunul lui prieten o să-și amintească mereu debutul ăsta. La 2-0, i-a lăsat penalty-ul obținut de Gagliardini (siguuur că daaa!).
Acum, gestul lui Big Rom a devenit viral, și pe bună dreptate, bă, dar ăsta micu’ l-a bătut impecabil pe rigore. Adică nu știu ce portar ar fi reușit să apere șutul ăla. Radu al nostru s-a întins cât a putut, a sărit bine, dar execuția a fost impecabilă. De altfel, deși iar a luat multe (Genoa are cea mai slabă apărare din Serie A, la egalitate cu Lecce), românașul a făcut și el ce-a putut să evite una și mai nasoală pentru ai lui. Revenind la Esposito, e suficient să vezi descătușarea pe care a avut-o după ce a marcat sau lacrimile din ochi când și-a îmbrățișat mama la final, pentru a înțelege ce a însemnat seara aia de sâmbătă pentru el. Printre altele, e al doilea cel mai tânăr jucător care dă gol pentru Inter în Serie A.
Le altre
-Etapa a început la Genova, miercuri, când acea echipă din Torino a câștigat cu 2-1 în fața Sampdoriei, topindu-i entuziasmul care a urmat victoriei din Derby della Lanterna. A fost celebrul meci în care gazdele au făcut doar 7 faulturi, dar au luat 6 cartonașe, dintre care unul roșu. Iar oaspeții au fost dojeniți de două ori, la 17 bucăți intrări neregulamentare. Dar să fim mai buni de Sărbători și să recunoaștem că execuție precum cea a lui Dybala, de la golul de 1-0, nu vezi în fiecare zi. Despre săritura lui Cristinel sunt convins că ați auzit peste tot. Bine, duminică, la mare depărtare de Italia, în Supercupa Italiei, a fost aterizat forțat de Lazio. Sau i-au dat băieții să sară, cum preferați.
Pentru a doua oară în două săptămâni, zebrele au luat-o pe coajă de la biancocelesti. De fiecare dată, cu 3-1. Poate e mult spus complex, dar Lazio le-a mai încurcat socotelile de câteva ori în anii ăștia de hegemonie. Și la cum arată treaba, dacă insistați să vorbim despre lotta Scudetto, pe ai lui Simonel nu-i putem scoate de acolo. Pentru că dacă vor câștiga cu Verona, sunt la 3 puncte de Inter și de Rău. Trebuia să fie o cursă solitară, dar pare că e 3 în 1.
-Cam atât și cu Montella. Deși a durat ceva. După ce a reușit cumva să-și salveze postul cu Inter, Aeroplanul și-a luat o bătaie cruntă de la squadra sufletului său, Roma. A fost 4-1 pe Franchi și Vincenzino a fost trimis la plimbare, că doar 3 puncte față de primul loc retrogradabil, după 17 etape, înseamnă că n-ai făcut bine. Așa că toscanii au acționat în consecință: au pus un antrenor care știe cum e să te bați ca să nu pici. Beppe Iachini și șapca lui merg la Firenze să evite dezastrul. Cât despre Fonseca și ai lui, mi se pare că își consolidează, ușurel așa, statutul de a patra forță a campionatului.
-13 chiar a fost cu ghinion pentru Cagliari. După ce nu au pierdut 13 meciuri la rând, sarzii s-au văzut bătuți de două ori în mai puțin de o săptămână, de fiecare dată în ultimele minute. În weekend, i-a învins Udinese (1-2), care nu mai câștigase în campionat de la începutul lui noiembrie. Eh, măcar a marcat din nou Joao Pedro, care l-a lăsat în afara podiumului marcatorilor pe Cristinel. Nu e ca și cum nu e obișnuit.
-A prins și profesorul Mazzarri puțină culoare în obraji și s-a albit la loc. A avut 3-0 la Verona, s-a terminat 3-3. A avut 1-0 acasă cu ultima clasată, SPAL, care nu bătuse pe nimeni în deplasare și – ați ghicit! – a luat bătaie. Semplici a scăpat de ultimul loc și de demitere.
-Ce-ați făcut, mă? L-ați făcut pe Gigio nerazzurrul să plângă. A dat Atalanta-n Milan fără milă. Cât pentru toate meciurile directe pe care nu le-a câștigat acasă în mandatul lui Gasperini. Papu, Ilicic și Muriel i-au ridiculizat pe „verișori”, iar Pasalic a dat clasicul gol del’ex. Chiar și așa, Boban a spus că lumea din club e „supermulțumită de munca lui Pioli”. Bene cosi! Atunci să nu-i deranjăm, să-i lăsăm să-și vadă de treabă. Altfel, bergamascii sunt singurii care au trecut de 40 de goluri marcate. Au mai multe goluri decât au puncte primele două clasate.
-Îmi place Lecce. Dar dacă nu bați pe nimeni, pe absolut nimeni, acasă, nu ai cum să rămâi în Serie A. Nu vă lăsați păcăliți de scorul meciului cu Bologna, 2-3, ai lui Sinisa au fost mult mai buni. Golurile salentinilor au venit pe final.
-Parma putea lega 3 victorii în Serie A pentru prima oară în ultimii 5 ani. A evitat înfrângerea în prelungiri. A fost 1-1 cu Brescia, pentru care a marcat Balotelli și care a luat 7 puncte din 12, de când Corini a revenit pe bancă. „Rândunelele” încă sunt pe loc retrogradabil, dar au potențial să zboare curând de acolo.
-Vă mai amintiți când râdeam de Gattuso la Milan, că tactica lui principală e inimă și căcăt? Eh, inima și căcatul s-au mutat la Napoli. Unde căcatul e ăla de-l mănânci ca să bați la ultima fază cu un autogol. Prima victorie pentru Rino la noua echipă, 2-1 cu Sassuolo, a fost totuși una meritată. Ai lui au jucat mult mai bine, mai ales în repriza a doua. Sudiștii au multă calitate, în special la mijloc și în atac, iar în combinație cu tactica amintită mai sus ar putea ieși ceva.
De Sărbători, încercați să fiți cumpătați. Nu vă transformați în Higuain. Alla prossima, raga. Ciao, pa!
Classifica Serie A
