Serie A, etapa a 12-a. Wake Me Up When September Ends

Nu chiar Higuain, dar un argentinian de care au încercat să scape, iar acum îi scoate din belele. Până la începutul lui octombrie, Paulo Dybala era unul dintre flop-urile sezonului. Juca rar, iar atunci când o făcea, mai bine nu o făcea. Dar cum s-a terminat septembrie, cum a început să fie decisiv.

A început prin a mă lovi pe mine unde mi-era mai greu. A dat gol pe Meazza, în Derby d’Italia. Apoi și-a scos echipa din încurcătură în Champions League. A reușit o dublă în 3 minute și a întors scorul cu Lokomotiv Moscova. La Lecce, a marcat din penalty, ceea ce s-a dovedit a fi golul de un punct. Iar duminică, și-a păstrat echipa pe primul loc, după un meci nu chiar așa ușor cum s-ar fi așteptat lumea.

Contra unui Milan al cărui sezon pare deja compromis, Dybala nu a fost titular. A intrat în minutul 55, în locul lui Cristiano Ronaldo. Jenant în evoluție (și nu doar în meciul ăsta), dar și în reacție. Cristinel s-a supi și a plecat direct la vestiare. Și de acolo s-a tirat înainte de finalul meciului. Sarri a încercat să o dreagă. Cică l-a schimbat pentru o problemă la genunchi. Probabil ceva grav, o fi plecat băiatu’ direct la spital să se trateze. Acum, doar nu o să credem propaganda. Știți cum a fost și cu Allegri. Nu a fost demis, au decis de comun acord să se despartă. Avea omul nevoie de ceva nou. De exemplu, un an de făcut nimic.

Fără pretențiosul pe care Mafia fotbalului l-a deposedat de alte Baloane de Aur, Piemonte Calcio a continuat să se chinuie cu un Milan limitat. Am mai văzut meciul ăsta, când Pioli era de partea bună a orașului Milano. Și Inter a mers la Torino bine organizată, dând ceva emoții și rezistând până când o execuție personală a făcut diferența. Pentru că, până la urmă, calitatea superioară înclină balanța de partea celui mai bun. Acum nu a fost chiar o execuție personală, ci o acțiune care a confirmat că Sarri are la dispoziție calitate căcălău. A semănat cumva cu faza de la golul lui Higuain pe Meazza, din meciul în care Dybala s-a trezit.

De data asta, la capătul acțiunii a fost Dybala, care a marcat cu un șut cu dreptul. Teoretic, piciorul mai slab. Dar să nu trecem ușor peste cât de ușor a trecut argentinianul de Romagnoli. Tot mai des prins în offside căpitanul rossonerilor, în meciurile mari. I se tot întâmplă și cu Inter. Câteva minute mai târziu, Paulică din Pampas a fost aproape de dublă, după o fază în care l-a făcut aproape la fel pe nevinovatul Alessio. Doar că Donnarumma a reușit să respingă.

S-a terminat 1-0, iar la capolista rămâne aceeași. Și tot neînvinsă. Morala e simplă: continuă să bată, fie și la limită, deși nu joacă mare lucru, dar are mai multă calitate decât oricine din Serie A și o bancă pe care nu o poate concura nimeni. S-a văzut și la Moscova, când a intrat Douglas Costa și s-a apucat să facă un Maradona. Dacă va fi suficient și anul ăsta, rămâne de văzut. Dar sunt șanse mari să fie, dacă ne uităm ce e în spate.

Le altre

-Sassuolo nu mai câștigase acasă de vreo lună juma’. De fapt, avea 3 înfrângeri la rând pe Mapei, cu 10 goluri primite. Dar a deschis etapa printr-un 3-1 cu Bologna, ajunsă la al treilea eșec consecutiv (al patrulea în 5 etape) și la 3 puncte de retrogradare. Caputo a fost eroul meciului, cu o dublă. Nu mai dăduse gol de când ai lu’ De Zerbi băteau ultima oară pe teren propriu. La 3-0 cu SPAL, tot două boabe a dat.

-Brescia a schimbat antrenorul. Corini a fost înlocuit cu Fabio Grosso, dar tot groasă e pentru „Rândunele”. Nu doar că au luat bătaie (din nou), dar au pierdut la scor. 0-4 acasă, cu Torino. Torino, care nu mai bătuse pe nimeni de 6 etape. Belotti și Berenguer au rezolvat meciul cu câte o dublă. Pe Rigamonti s-a preluat „lanterna”, dar luminița nu prea se vede.

-Singurii care se încăpățânează să țină campionatul ăsta viu rămân ai mei. Chinuit, dar sunt acolo. Mai mult de un sezon, Inter nu a reușit să câștige vreun meci după ce a fost condusă. Acum, are două victorii consecutive obținute din situații de dezavantaj. Când Verona a deschis scorul pe Meazza, fanii interiști au început să înjure galbenul de parcă ar fi bianconero. Dar în repriza a doua, Vecino a egalat, iar Barella a venit cu răspunsul pentru Conte, care a vrut să spună ceva după eșecul de la Dortmund, dar i-a ieșit altceva. Golul etapei.

Acum, mie nu mi s-a părut că jucătorii au fost foarte afectați de ceea ce a spus antrenorul în Germania. Deci dacă e nevoie de vorbe grele ca să văd goluri d-astea, să fie primite! Altfel, mă lasă rece comparațiile cu trecutul glorios. Totul se reduce la faptul că Inter are 31 de puncte după 12 etape, cu doar unul mai puțin decât ăia de pe primul loc. Dar, mai ales, 7 peste Lazio (locul 3), 9 peste Atalanta și Roma și 12 (!!!) peste Napoli. Nici mama celui mai optimist interist nu visa la așa ceva la începutul sezonului.

Chiar și așa, tot cred că Scudetto ar fi un miracol.

-Napoli a ajuns la 4 meciuri fără victorie în campionat. N-a putut să o bată nici pe Genoa. Și dacă Vezuviul stă cuminte, a erupt scandalul la clubul lui De Laurentiis. Revoltă, refuzul de a sta în cantonament, amenințări cu amenzi și cu avocați, fani „prietenoși” cu jucătorii și staff-ul tehnic… Ce să mai, tot tacâmul! Cică ianuarie vine cu plecări. Mertens ar fi aproape de deveni interist, Callejon e la un pas să-și vadă visul chinez cu ochii ș.a.m.d. În contextul ăsta, acest 0-0 cu genovezii nu e chiar o surpriză. Deși se putea termina altfel, dacă Răducu al nostru, neconvocat de data asta la națională, nu sărea din bară-n bară. A făcut-o și pe parada etapei.

-E timpul să-i luăm în serios pe ăia de la Cagliari. Sarzii au 10 meciuri fără înfrângere și termină etapa pe locul 4, la egalitate de puncte cu Lazio și cu un atac mai bun decât ăia de-s lideri, Roma și Napoli. A fost măcel, duminică la prânz: 5-2 cu Fiorentina. Cholito Simeone a dat gol la mișto (cu călcâiul) împotriva fostei echipe, dar starul a fost Nainggolan. Radja a dat 3 assisturi, apoi a pus cireașa pe tort cu un gol care îi face concurență serioasă lui Barella. Ar fi păcat să nu-l lăsăm aici pentru eternitate.

-Afară miei, acasă zmei. Aproape dată afară din Europa în șuturi de monștrii Celtic și CFR Cluj, Lazio a făcut 4 goluri pentru a patra victorie consecutivă și a urcat pe locul 3. A fost 4-2 cu Lecce, după un meci cu multe controverse legate de arbitraj (acum e ok tehnologia pentru Simonel și ai lui) și un nou gol al lui Immobile, care are 14 și și-a consolidat statutul de capocannoniere. În caz că interesează pe cineva, lazialii au și cel mai bun golaveraj din Serie A, +15.

-Uite ceva ce nu prea s-a întâmplat în ultimii ani: Atalanta are două meciuri consecutive fără gol marcat. După ce a pierdut acasă în fața lui Cagliari, nu i-a dat de cap nici Sampdoriei, la Genova. Bine, până la urmă e bine că nu a luat din nou bătaie, pentru că în ultimul sfert de oră a jucat cu om în minus, după eliminarea lui Malinovskiy. Așadar, 0-0 scor final, iar Ranieri rămâne pe loc retrogradabil.

-SPAL a luat, în sfârșit, primul punct în deplasare, în acest sezon. Dar de marcat tot nu a marcat, pentru că Petagna a ratat un rigore în minutul 90+8, la Udine. Celălalt 0-0 al etapei, dar măcar ferarezii au scăpat de ultimul loc. Sunt penultimii.

-Roma n-a stat foarte mult pe locul 3. A pierdut la Parma, scor 0-2, și a ajuns pe 6. Sprocati, împrumutat de dușmanii de la Lazio, și Cornelius au dat golurile pentru ducali, dar toată lumea a rămas cu gura căscată la o nouă prestație excelentă reușită de Kulusevski, una dintre poveștile sezonului. Viitorul tun dat de Atalanta, echipa care l-a trimis împrumut pe Tardini. S-ar putea să-l vedeți contra României, că a fost convocat la naționala Suediei.

Classifica Serie A

Alla prossima, raga. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: apnews.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns