Serie A, etapa a șasea. Un fuoriclasse la Scala fotbalului

Or fi Inter și Milan una mai pâmânt decât alta în ultimii ani (știm cu toții care e una și care alta), dar încă reprezintă ceva în fotbal. Chiar dacă mai mult cu numele. Sau doar cu numele. Iar când vine unul la Scala, a.k.a. Meazza, și face spectacol, nu trece neobservat. E și ăsta un motiv pentru care mulți se împacă greu cu gândul că, probabil, stadionul ăla va fi dărâmat. Scala fotbalului e pentru fuoriclasse, iar Franck Ribery ne-a arătat asta. Chiar și la 36 de ani.

Ribery și renașterea Fiorentinei

Dacă nu ai ști ce vârstă are Ribery, ți-ai pune întrebări despre motivele pentru care un asemenea fotbalist joacă la Fiorentina. La Fiorentina asta, care nu a câștigat în Serie A mai mult de 6 luni. Nu poate fi o coincidență că de când a devenit titular, viola și-a început revirimentul. Toscanii nu pierd de patru etape, și, pentru prima oară din decembrie anul trecut, au legat două victorii în campionat. Atunci le băteau pe Empoli și Milan. Acum, pe Sampdoria și din nou Milan. Înainte de asta, egaluri cu Piemonte Calcio (0-0) și Atalanta (2-2). Adică două din primele trei clasate în sezonul precedent.

S-au jucat șase etape din ediția asta de Serie A, iar fostul star de la Bayern nu a trecut niciodată neobservat când s-a aflat pe teren. Aproape o forțat o egalare cu Napoli. A marcat primul gol în Italia cu o execuție splendidă contra Atalantei, care apoi a revenit și a salvat dramatic un punct. A oferit pasa decisivă la deschiderea scorului în victoria cu 2-1 în fața Sampdoriei. Dar a păstrat prestația de gală pentru duminică seară.

Ribery a fost responsabil de primul gol al Fiorentinei la Milano. A plecat într-un slalom albertotombesc, iar din acțiunea în care a luat la mișto apărarea milanistă s-a născut penalty-ul de 1-0, transformat de specialistul Pulgar (8 din 8 în 2019, record printre mijlocașii din primele 5 campionate). Apoi a provocat eliminarea lui Musacchio, care nu a mai rezistat să fie făcut de râs peste tot și a încercat să-și rezolve problema ca pe stradă. În fine, a făcut 3-0, cu ușurința și liniștea fotbalistului stăpân pe propriile mijloace în orice situație.

A ieșit în minutul 89. Nu pentru că nu mai putea, ci pentru că trebuia să-și ia porția de aplauze. „Merita asta. E mereu decisiv, e mereu în meci, chiar dacă nu mai are picioarele de acum 5-6 ani. A făcut un meci fantastic”, a spus Montella, din spatele aceluiași zâmbet tâmp, prezent indiferent de rezultat.

Mereu e frumos să joci pe San Siro. Da, sunt bătrân, dar pe teren încă mă simt tânăr. Iubesc fotbalul și asta se vede. Fotbalul e viața mea, încă am foame și e plăcut să joc într-o echipă formată din jucători tineri”, a explicat Ribery, după victoria de duminică. A cincea a Fiorentinei acasă la Milan din 2011 încoace. Nimeni din Serie A nu a câștigat atât de des pe San Siro în ultimele 10 sezoane.

Un moment de glorie la final de carieră. Meritat, tocmai pentru că a preferat să rămână în fotbalul important, chiar și la o echipă de plan secund, decât să urmeze drumul clasic al „bătrânilor”. Plus că trebuia să vină și în Italia, care i-a dat târcoale și în trecut. „În 2010 m-au vrut 7 cluburi mari, însă Bayern nu a vrut să mă vândă. Hoeness mi-a spus: ’Barcelona îl are pe Messi, Real Madrid îl are pe Ronaldo, noi te avem pe tine’. Mă voiau Juventus, Inter, Milan, Chelsea, Real Madrid, Barcelona și Manchester United”, le-a povestit Ribery celor de la Bild, la despărțirea de Bayern.

Era păcat ca un astfel de fotbalist să nu strălucească și la Scala fotbalului.

La capolista

Devine serioasă treaba cu Interul ăsta în versiunea Conte. Echipa asta pare că nu intră în panică nici când dă cu adevărat de greu și sunt toate ingredientele să facă chestii care îi sunt caracteristice. De exemplu, să aibă 2-0 cu ultima clasată, Sampdoria în cazul ăsta, și să rămână în 10, pentru că Alexis s-a gândit să sărbătorească primul meci serios pe care îl face după 845894365345 de luni cu o simulare care i-a adus al doilea galben. Imediat s-a făcut 2-1, deci micul dezastru era chiar după colț.

Doar că – na, belea! – Inter a marcat pentru 3-1, apoi a controlat calm finalul. Nu aș vrea să spun ca o echipă mare, că am mai fost p-aici. De fapt, nu chiar. E doar a doua oară în istorie când ai mei deschid sezonul cu 6 din 6. S-a mai întâmplat în sezonul 1966/67. Au pierdut titlul în ultima etapă, la fuckin’ Mantova! Și finala Cupei Campionilor, după ce au avut 1-0. Chestii interiste.

Ah, în sezonul ăla, Inter a câștigat și în etapa a șaptea. Anul ăsta, etapa a șaptea e cu ăia, pe Meazza. Derby d’Italia cu protagonistele pe primele două locuri. Mai bine de atât nu se poate. Eh, ba se poate, dar să nu anticipăm!

Le altre

-Înainte de orice, să nu trecem ușor peste faptul că Milan nu a mai pierdut 4 meciuri în primele 6 etape din sezonul 1938/39. Adică de 81 de ani. Cred că deja a ajuns la toată lumea glumița cu Berlusconi, care avea 2 ani atunci. Eu voiam doar să vă spun că, în perioada aia, verișorii nu erau chiar vreo forță. Îi bătea rău Ripensia și erau în plină așteptare de decenii a unui Scudetto. Vreo 4, mai exact. Dap, n-au luat vreun titlu în perioada 1907-1951. Mă gândesc că nici Liverpool nu o să aștepte atât.

-Răul pare să-și reglezele rotițele tocmai înaintea marelui meci de duminică. Prima victorie stagională la o diferență mai mare de un gol și, mai ales, prima prestație cu adevărat solidă a dungaților lui Sarri. Pjanic (bleah!), pentru a doua etapă la rând cu șut din afara careului, și Ronaldo au dat golurile la 2-0 cu SPAL. Nu a mai marcat Ramsey, pentru că parada etapei.

-Ni l-a omorât Atalanta pe Chiricheș! Vlăduț al nostru a fost făcut zdrențe fără sentimente, iar Sassuolo e la a doua înfrângere consecutivă (1-4). Duvan Zapata a fost capul răutăților pe Mapei Stadium, dar săracul Chiri nu a scăpat nici după ieșirea columbianului. Barrow l-a pus în cur cu o ușurință dezarmantă. Am râs, chiar dacă nu era râsul meu. Altfel, merită amintit că a calculat Gazzetta punctajele pe 2019 în Serie A. Atalanta e pe primul loc. În plus, doar Manchester City a bătut mai des în deplasare decât ai lu’ Gasperini în 2019, în Top 5 campionate. 11-10 e scorul, dacă țineți neapărat.

-A marcat Balotelli. Primul gol de la revenirea în Serie A. Din pasa lui Tonalli, care a avut și-o frumusețe de gol anulat și e tot mai clar material de fuoriclasse. Dar nu a fost suficient pentru Brescia. Napoli s-a scuturat după 0-1 ăla șocant cu Cagliari și a bătut cu 2-1, că a făcut bine tare în prima repriză. A băgat-o în ațe și Mertens, ceea ce nu e neapărat o surpriză. Ăsta când vede nou-promovate dă fără milă: are 21 de goluri în ultimele 20 de meciuri cu echipe care tocmai au luat liftul din B. Mic și-al dracu’.

-Știrea meciului Lazio – Genoa 4-0 e golul pe care Radu i l-a dat lui Radu. Subiectiv sau nu, îl considerăm golul etapei, mai ales că nu se întâmplă prea des ca Fane cel rămas la Roma să o bage în ațe.

În rest, s-au împăcat definitiv Ciruțu și Simonel. S-au și pupat în public, să oficializeze pacea. Milinkovic-Savic a amintit de jucătorul pe care Lotito voia 100 nu știu câte milioane. Preziosi pare că și-a pierdut răbdarea cu antrenorul. Neașteptat!

-6 puncte din 6 în capitală, runda asta. Ai lui Fonseca s-au repliat după ce i-a bătut Atalanta acasă, în intermediară, și au câștigat cu 1-0 la Lecce. Normal, Dzeko a fost cu golu’. Roma are 10 victorii în ultimele 12 meciuri de Serie A cu Edin printre marcatori. Celelalte două s-au terminat egal. Hashtag talisman. Capitolinii puteau să se impună mai clar. Nu au primit un penalty evident, dar nu e nicio surpriză, că a arbitrat prostul de Abisso. Au ratat un altul, prin Kolarov. Salentinii mai așteaptă primul motiv de bucurie acasă.

-Probabil că trebuia să se mai întâmple și asta. A bătut Udinese, 1-0 cu Bologna. Care Bologna are doar un punct în ultimele 3 etape. Până la urmă, previzibil, absența antrenorului începe să se simtă.

-Cagliari a bătut-o pe Napoli pe San Paolo, dar nu a reușit să-i ia toate punctele Veronei, acasă. Probabil că ar fi făcut-o, dacă Pisacane nu ar fi făcut asta. Faraoni a zis grazie și a marcat pentru 1-1. Așa s-a terminat, dar s-a jucat frumos și ambele puteau câștiga.

-În timp ce toți ochii erau aruncați pe Man. United – Arsenal, Parma și Torino au pus-o de un 3-2 spectaculos pe Tardini. N-a lipsit nimic din meniu: răsturnări de scor, penalty-uri cu var (unul ratat de Gervinho, altul transformat de Belotti), Toro în inferioritate mai mult de o repriză… Inglese a dat golul victoriei pe final, iar Mazzarri a cedat nervos și a luat roșu. Sigur că s-a plâns după meci, e by default. Până una-alta, astea două s-au făcut vecine de clasament.

-La final, că nu am mai făcut de ceva vreme, un sondaj scurt. 

Care antrenor zboară primul?

  • Giampaolo (Milan) (82%, 46 Votes)
  • Andreazzoli (Genoa) (13%, 7 Votes)
  • Di Francesco (Samp) (5%, 3 Votes)
  • Semplici (SPAL) (0%, 0 Votes)

Total Voters: 56

Loading ... Loading ...

Sursa foto deschidere: korankaltim.com

Facebook Comments

2 Replies to “Serie A, etapa a șasea. Un fuoriclasse la Scala fotbalului”

  1. Deci,batem pe piemonte calcio pierdem campionatu conform superstitiei,x2 cu a doua echipa din Torino kabala spune scudetto.hmm….

  2. Ai uitat sa pui clasamentul de data asta, dar ce mai conteaza, la capilosta se stie..

Lasă un răspuns