Revine Pisa – Livorno, una dintre cele mai tari rivalități din fotbal

A promovat Pisa în Serie B. ”Așa, și?”, este, aproape sigur, replica voastră. Și zău dacă vă condamn. Dar pentru un fan il calcio, asta e o veste excelentă. Pentru că în sezonul viitor revine derby-ul toscan cu Livorno. Și, ca orice are legătură cu fotbalul italian, într-o rivalitate de genul ăsta, meciul în sine este doar o parte a poveștii.

O rivalitate care vine din Evul Mediu

Pisanii spun despre livornezi că sunt vulgari şi lipsiţi de educaţie. Livornezii spun despre pisani că sunt snobi şi proşti. O ură seculară, între două orașe aflate la o distanță de vreo 30 de km. Nicio surpriză, mai ales că este vorba despre Toscana. Adică o zonă caracterizată de atașamentul față de locul de baștină. Italienii îi spun campanilismo și sună mai bine decât explicația mea.

Începutul urii dintre cele două orașe trebuie căutat în Evul Mediu. La sfârşitul secolului al XIII-lea, flota pisană a fost învinsă decisiv de cea genoveză, iar oraşul şi-a pierdut statutul de principal port al Toscanei. Locul i-a fost luat de Livorno, pe care familia Medici a decis să-l transforme dintr-un sat de pescari într-un oraş-port. Şi pentru a-l popula, a dat o serie de legi – Leggi Livornine – care acordau beneficii negustorilor de orice etnie şi religie doritori să înceapă un nou proiect, cum s-ar spune în fotbal.

Aşa se face că Livorno a devenit o mică metropolă cosmopolită, plină de oameni de toate etniile şi religiile, dar şi de sclavi eliberaţi sau foşti criminali. A rămas până azi un oraş tolerant şi probabil că nu e o doar o întâmplare faptul că Partidul Comunist Italian a fost înfiinţat acolo, în 1921. Dacă tot suntem aici, pauză pentru cea mai mișto variantă a lui ”Bella ciao”.

În schimb, Pisa e oraşul artei şi al culturii. Nu prea avea cum să existe dragoste între ele. Şi, pentru că e vorba despre Italia, ura asta s-a transmis şi la fotbal.

Livorno are avantaj la ”directele” cu Pisa

Niciuna dintre cele două nu a fost vreodată o forţă în il calcio. Pisa şi-a trăit perioada de glorie în anii ’80, datorită lui „il presidente” Romeo Anconetani, un nebun simpatic, dar şi genul care începe să se creadă Dumnezeu şi îngroapă un club. De altfel, la un moment dat, a avut o idee cretină ca cele două rivale să fuzioneze şi să formeze struţo-cămila Pisorno. Sigur că nu s-a materializat, iar acum suporterii au puterea să glumească pe tema asta, dar atunci… Pentru noi, românii, e locul în care a început aventura italiană a lui Mircea Lucescu. Și primul club european al lui Cholo Simeone. Asta e mai mult pentru mine, recunosc.

Livorno, în schimb, a fost de două ori vicecampioană. În 1920, când a pierdut finala cu Inter (atunci nu era cu Serie A), şi în 1943, când a fost depăşită doar de Il Grande Torino. Dar atât. Ah, şi ni l-a oferit pe Armando Picchi! Ok, ok, și pe Cristiano Lucarelli.

Pentru că nu s-au îndeletnicit cu adus trofee acasă, cele două echipe din oraşe duşmane şi-au canalizat toată energia în duelurile directe. Şi, chiar dacă nici astea nu sunt aşa multe cum aţi fi tentaţi să credeţi (sau poate tocmai d-aia), rivalitatea este foarte intensă. Unii merg până la a susţine că e cea mai „simţită” rivalitate din fotbalul italian.

În 82 de confruntări, în toate competițiile (mai puțin Serie A), Livorno a obținut 32 de victorii și 32 de egaluri. Pisa a câștigat doar 18 partide. Golurile sunt o raritate. 87 pentru ăia granata, 66 pentru nerazzurri.

Ultimul Pisa – Livorno în Serie B

Ultima întâlnire dintre cele două echipe în Serie B a avut loc la începutul lui 2009, la Pisa (de atunci, au mai fost adversare doar în două rânduri, în Serie C, în sezonul trecut). La meciul ăla au participat nişte băieţi cunoscuţi. Pisanii erau pregătiți de prostu’ de Ventura (da, acel prost!), iar pe teren, printre alții, era un nene mai tânăr care răspundea la numele de Bonucci. O altă celebritate din prezent, Antenucci, acum la SPAL, îmbrăca de asemenea echipamentul negru și albastru.

De cealaltă parte, la Livorno, jucau Aleandro Rosi, Diamanti şi Candreva. Hai, şi Tavano! Glumesc! Vorba unui amico: ”Tavano și restul”. Parcă o idee mai buni ”comuniștii”. Dar s-a terminat 2-1 pentru pisani, care au obţinut astfel prima victorie în derby după 32 de ani și l-au făcut pe prostu’ de Ventura să plângă în hohote la final.

A fost doar o palidă consolare. Pentru că, la finalul sezonului, Livorno a ajuns în A, în timp ce Pisa, care cu un an înainte a ratat la limită promovarea, a picat, apoi a intrat în faliment. Pe parcurs, prostu’ de Ventura a fost demis. Adică ce n-a făcut Tavecchio. Adică a făcut, dar când a fost prea târziu.

Aici e rezumatu’ acelui ”clasic”.

Să vină ironiile!

Oh, ironiile! Puține rivalități produc atâtea vorbe grele. Pe unul dintre zidurile stadionului din Pisa se poate citi: ”Il sogno del pisano è svegliarsi a mezzogiorno, guardare verso il mare e non vedere più Livorno”. Hai, că nu e greu, ar fi păcat să stricăm ”poezia” cu traducerea! Livornezii obișnuiesc să spună ”mai bine un mort în casă, decât un pisan la ușă”. Și cineva chiar a făcut un site ”pisamerda”.

Dar cu greu găsești ceva mai bun decât ceea ce a produs o celebră publicație de satiră din Livorno, Vernacoliere. După dezastrul de la Cernobîl, băieții au titrat: ”Primele efecte îngrijorătoare ale radiațiilor: s-a născut un pisan inteligent”.

Serios, a existat titlul ăla! / Sursa foto: Firenze Today

Așa că acum știți pe ce să stați cu ochii, când se va stabili țintarul din Serie B.

Sursa foto deschidere: livornocalcio.it

Facebook Comments

Lasă un răspuns