Giuseppe Meazza, miturile şi Derby d’Italia

Micul Peppin, pe care voi îl ştiţi mai bine ca Giuseppe Meazza, era fragil, avea umerii lăsaţi şi arăta uşor subnutrit. Când s-a dus la şcoală, i s-a descoperit o mică problemă la plămâni. Toate astea nu l-au împiedicat să bată toată ziua o minge de pânză pe o stradă de la periferia milaneză. Aşa a şi fost descoperit, întâmplător, de un scouter al Interului, căruia nu i-a păsat de fizicul dezlânat al puştiului, ci de ceea ce putea face cu obiectul rotund pe care îl tocea. La Milan, unde copilu’ dorise să joace, fusese refuzat tocmai din acest motiv. Istoria ne spune clar cine a avut dreptate.

Meazza şi miturile cărora le-a dat naştere

A mers la Inter, a bătut toate recordurile de precocitate şi a devenit un star pe teren şi în afara lui. Primul pe care l-a dat fotbalul italian. Băieţelul firav a devenit un bărbat adulat de tifosi şi iubit de femei. De unde şi celebrele versuri ale unui cântec al vremii „la donzelletta vien dalla campagna, leggendo la Gazzetta dello Sport e come ogni ragazza, lei va pazza per Meazza, che fa reti a tempo di fox-trot„. Peppin nu a fost doar un fotbalist excepţional, ci şi un personaj în afara terenului. Legenda lui s-a construit pe golurile pe care le-a marcat şi nu numai. Omul a fost primul star al fotbalului italian, în sensul în care percepem acest statut în prezent. Şi, firesc, au apărut mituri în ceea ce-l priveşte.

Unul dintre ele e că avea mereu un loc rezervat la un local milanez celebru în acea perioadă şi că de fiecare dată când sosea anunţa pompos: „Şampanie pentru toată lumea!„. Un altul, că a fost trezit cu o jumătate de oră înaintea unui joc important, în timp ce se afla între două bunăciuni alături de care îi adusese o ofrandă lui Bachus, a luat un taxi, a sosit la stadion, a înfipt o doppietta şi a rezolvat meciul. Unii au mai băgat în ele şi au spus că ar fi fost chiar împotriva ălora din Torino. Nu există confirmări oficiale (wink).

Până şi zbirul Vittorio Pozzo a fost nevoit să mai închidă ochii, pe ici, pe colo, conştient că avea un fotbalist care nu se găsea pe toate drumurile. Meazza s-a folosit de multe ori de statutul lui şi de tratamentul preferenţial care venea odată cu acesta. Dar nu doar pentru el, ci şi pentru colegii săi. De exemplu, la Cupa Mondială din 1938, când, după victoria chinuită contra Norvegiei, s-a dus la selecţioner şi i-a spus că băieţii au stat prea mult în cantonament, au avut parte de un program rigid şi suferă de „sangue grosso„. Ăsta era un fel de-a spune că trebuie să scape de presiune. Da, de acea presiune. A doua zi, povestea că el şi ceilalţi ragazzi s-au distrat niţel cu „două franţuzoaice splendide„. Peste câteva zile, squadra azzurra câştiga al doilea titlu mondial.

Cel mai bun marcator în Derby d’Italia

Acum, pentru că probabil deja vă întrebaţi ce legătură e între ce am vorbit până acum şi poza de la deschidere, trebuie să vă spun că dânşii sunt primii campioni din istoria Serie A. Au luat titlul în sezonul 1929/30. Numele scris în dreptul lor era Ambrosiana, dar toată lumea citea Inter. Pentru că nici măcar o decizie a fasciştilor nu i-a făcut pe fani să uite cu cine ţin. Şi dacă am spus fascişti am lămurit şi problema salutului din fotografie. O să mai adaug că poza e „ciordită” din numărul din iulie 1930 al celebrei reviste „Lo Sport Fascista” şi am completat tabloul.

Băieţii ăia din poză au marele merit de a fi câştigat primul meci disputat la Torino împotriva echipei în alb-negru, în Serie A. Era 19 martie 1930, iar Inter a bătut cu 2-1. Şi sigur că Giuseppe Meazza a dat primul gol. Tot el a făcut faza la cel de-al doilea, marcat de Umberto Visentin. Între ele, au încercat ceva şi ăia, egalând la un moment dat prin Della Valle.

Meazza era un fel de Icardi al vremii. Nu doar în sensul că dădea goluri ca disperatu’, da’ îşi făcuse şi-un obicei de a i-o trage Babei pe unde o prindea. „S-a dezvirginat” la doar 18 ani, cu două „numere” la Milano, într-un 4-2, iar până la finalul carierei a mai înfipt-o de opt ori contra bianconerilor. În perioada de rătăcire în care a fost „zebră”, a înscris de două ori şi contra Interului. Astfel, cu 12 bucăţi în total, împarte primul loc în topul marcatorilor din Derby d’Italia cu Roberto Boninsegna şi Omar Sivori.

Scudetto după victorie în derby

În acel sezon, Meazza a devenit şi golgheter, cu 31 de goluri. La nici 20 de ani. Titlul ăla din ’30, al treilea al clubului, a fost obţinut matematic pe 29 iunie, cu o etapă înainte de final, printr-un 2-0 la Milano contra – exact! – torinezilor. Nici măcar nu a mai fost nevoie de vreun gol al lui Peppin.

Mai sunt foarte puţini în viaţă dintre cei care l-au prins jucând, dar nu sunt puţini bătrânii care jură că nu au văzut vreodată un italian mai bun.

Sâmbătă seară, de la 21:30, o nouă bucată din Derby d’Italia.