Roma şi Napoli sunt oraşe speciale, unice. Sunt oraşe care au capacitatea de a condensa în ele tot imaginarul colectiv despre Italia. Toate drumurile duc la Roma. Vedi Napoli e poi muori. Colosseumul, Forul Imperial şi Vaticanul. Vezuviul, Mergellina şi ‘O surdato ‘nnammurato. Suburra şi Gomorra. Ok, astea două sunt de la mine, da’ să le vedeţi, dacă nu aţi făcut-o încă. Pasiunea şi ataşamentul pe care romanii şi napoletanii le au faţă de oraşele lor sunt egalate cu greu în Italia şi poate chiar în restul lumii. Dacă mai punem şi legătura istorică – alianţa dintre Statele Papale şi Regatul Celor Două Sicilii -, se înţelege mai bine de ce s-a ajuns la un gemellaggio care a făcut istorie.
Da, până acum 30 şi un pic de ani, fanii Romei şi cei ai lui Napoli erau înfrăţiţi. O apropiere firească. Soare (de unde şi numele Derby del Sole). La dolce vita. Dolce far niente. Lavoro? Cazzo. Chestii d-astea din centrul şi sudul Italiei. Da, inclusiv idei preconcepute. În plus, cele două echipe erau văzute, în anumite perioade, ca alternative ale restului Italiei la forţele din nord, Inter, Milan şi ăia din Torino, care îşi făcuseră un obicei din a monopoliza Serie A. Au şi reuşit temporar să-şi atingă scopul. Romanistii l-au avut pe al optulea Rege al urbei, Falcao, care le-a adus al doilea Scudetto, în ‘83. Ceilalţi l-au avut pe ăl mai mare, Diego îi zicea, care a făcut din Sudul tuciuriu, vorba lu’ Galeano, stăpânul Cizmei. Să nu uitaţi vreodată că, în perioada de glorie pentru il calcio, în cei 7 ani ai lui Maradona pe San Paolo, Napoli a fost singura echipă care a luat două titluri. În fine, asta e altă poveste.
Ne întoarcem la Derby del Sole şi frumosul gemellaggio. Totul s-a schimbat pe 25 octombrie 1987. La data respectivă, primele semne că relaţia dintre cele două tifoserii nu mai era la fel de strânsă apăruseră deja. S-a întâmplat cu un an înainte, când fanii Romei nu au putut trece peste trecutul lazial al lui Giordano, ajuns în Sud ca să contribuie la apariţia chestiei căreia i s-a spus MaGiCa, şi i-au zis de dolce. Nu vita, ci dolce d-ăla urât. Răspunsul ragazzilor de lângă Vezuviu a fost să-l atace verbal pe Bruno Conti. Şi nu la modu’ să-i strige că fi-su e atât de slab încât va juca toată cariera la Cagliari. Însă prietenia a trecut acest prim test. Dar l-a picat clamoroso pe următorul.
În toamna lu’ ‘87 Napoli a mers în premieră pe Olimpico din postura de proaspătă campioană a Italiei. A fost un meci nervos. Pruzzo a deschis scorul pentru capitolini. Apoi Careca şi Renica au fost eliminaţi, lăsându-i pe ai lu’ Maradona în 9. Chiar şi aşa, scudetaţii au egalat, prin Francini, la un corner. A urmat un asediu romanist (inclusiv un gol anulat), dar s-a terminat 1-1.
La final, napoletanii au sărbătorit de parcă tocmai câştigaseră încă un Scudetto. Dar Salvatore Bagni a mers mai departe. A făcut gestul ăla de-l vedeţi în poză sub Curva Sud. Il gesto dell’ombrello îi zice prin acele locuri. Similar degetului mijlociu ridicat. Mandare a quel paese, că tare mişto sună în italiană. Şi arrivederci gemellaggio.
De la stat împreună în Curva, schimburi de eşarfe şi steaguri, strigat numele celeilalte echipe, cele două galerii au devenit rivale. De fapt, cred că duşmane e cuvântul pe care-l căutam. Iar în cele trei decenii care au trecut de atunci, lucrurile au degenerat. De exemplu, în 2001, fanii giallorossi care au mers pe San Paolo au fost întâmpinaţi cu pietre, orice obiect contondent la îndemână, flegme şi pungi de pişat. Un meci de Cupa Italiei, din 2005, a fost urmat de un adevărat război urban, care s-a lăsat cu vreo 15 poliştiţi răniţi şi zeci de ultraşi arestaţi. Dar punctul cel mai de jos a fost atins în 2014, înaintea finalei Cupei, Napoli – Fiorentina. Au fost bătăi pe străzile din Roma, iar un fan napoletan, Ciro Esposito, a fost împuşcat. A murit 50 de zile mai târziu.
Salvatore Bagni şi-a cerut scuze de multe ori pentru ieşirea sa. A recunoscut că gestul său nu a avut vreo justificare. Nimic din toate astea nu a putut îndrepta lucrurile.
Duminică, de la ora 16:00, se joacă Roma – Napoli. C’era una volta il Derby del Sole.
Dacă vrei să susţii ceea ce fac, poţi dona aici