Când Ungaria şi Uruguay au intrat pe teren pentru semifinala Cupei Mondiale din 1954, aşteptările erau uriaşe. Nu doar pentru că se juca la un Mondial care a avut o medie de peste 5 goluri pe meci (record all-time), da’ în principiu erau cam cele mai bune echipe ale lumii la momentul ăla. Plus reprezentantele unor stiluri care au făcut istorie. De o parte, şcoala dunăreană. De cealaltă, fotbalul rioplatense.
Maghiarii aveau echipa aia fantastică, neînvinsă de 30 de meciuri şi care dăduse de pământ cu eternii miezi închipuiţi, aka englezii, tur-retur. „Decât” 6-3 pe Wembley şi 7-1 în „revanşa” de la Budapesta. Cu celebrul Ferenc Puskas în frunte, au mers în Elveţia ca mari favoriţi, lucru confirmat de plimbarea de care au avut parte până în semifinale. 9-0 cu nevinovaţii din Coreea de Sud şi 8-3 cu Germania, în grupe. Apoi 4-2 cu Brazilia, în sferturi. Un meci mai mult pe bază de şmecherie. Care loveşte mai mult şi mai tare. Unul dintre cele mai violente jocuri din istoria competiţiei. Nu degeaba i-au zis „Bătălia de la Berna”.
Ceilalţi, adică sud-americanii celesti, erau deţinătorii titlului. Nu pierduseră încă la Cupa Mondială. Au venit în Europa să-şi apere trofeul cu o echipă mai bună decât cea care, cu 4 ani înainte, făcuse linişte pe Maracana. Nu mai era Alcides Ghiggia, dar apăruseră Carlos Borges şi Jose Santamaria. S-au urnit ceva mai greu. Doar 2-0 cu Cehoslovacia, da’ apoi s-au distrat cu Scoţia (7-0) şi Anglia (4-2). Iar Anglia, drăguţa de ea!
Şocul aşteptat cu sufletul la gură de toată lumea a avut loc pe 30 iunie 1954, la Lausanne, şi s-a transformat într-un clasic. Un meci pe care unii au curajul să-l numească cel mai bun din istoria Cupei Mondiale. În orice caz, a fost primul care a primit titlul ăsta. Fotbal ofensiv şi dramatism în stare pură. Ungurii au avut 2-0, după golurile lui Czibor şi Hidegkuti. Uruguay a egalat pe final, prin dubla lui Hohberg. S-a intrat în prelungiri, unde Kocsis, golgheterul acelei ediţii, cu 11 goluri, a băgat două boabe, iar Ungaria a bătut cu 4-2.
„Nu am văzut vreodată un meci jucat într-un asemenea ritm. Echipa Uruguayului are nişte jucători extraordinari. A fost o onoare să-i învingem„, a spus Laszlo Budai. „A fost o bătălie fantastică. Cu siguranţă, echipa Uruguay-ului este cea mai bună pe care am înfruntat-o până acum. Ţinând cont de ceea ce s-a întâmplat înainte (meciul cu Brazilia – nota mea), trebuie să remarc cât de fair şi de nobili au fost„, a completat portarul Gyula Grosics. „Meciul a fost remarcabil pentru că uruguayenii joacă acelaşi fotbal pe care îl jucăm şi noi. Doar că noi l-am jucat puţin mai bine„, a concluzionat Jozsef Bozsik.
Laude au venit şi din cealaltă parte. „Echipa Ungariei este formidabilă, nu am putut rezista presiunii din prelungiri„, a spus antrenorul învinşilor, Juan Lopez Fontana. „Ungaria este cea mai bună echipă împotriva căreia am jucat vreodată. Calitatea pe care o are este fascinantă„, a recunoscut Victor Rodriguez Andrade.
Ungaria bătuse primele două clasate de la Mondialul anterior şi era la un singur pas să-şi împlinească destinul. A avut 2-0 în finala cu Germania, după nici 10 minute, dar a sfârşit prin a pierde cu 3-2. Până la urmă, bătălia în adevăratul sens al cuvântului din meciul cu Brazilia şi cea fotbalistică din semifinala cu Uruguay nu puteau rămâne fără urmări. Şi Uruguay şi-a pierdut finala, cea pentru locul 3. În faţa austriecilor, alţi vorbitori de germană. Aşa are fotbalul un talent deosebit de a fi ironic, din când în când.
În imaginea din deschidere, Zoltan Czibor deschide scorul în semifinala cu Uruguay. Habar n-avea ce pornise.
Sursa foto: uk.sports.yahoo.com
Dacă vrei să susţii ceea ce fac, poţi dona aici
Excelent articolul.