Marek Hamsik – nu chiar Maradona, da’ o ditamai legenda

16 septembrie 2007. Un foarte tânăr Marek Hamsik dă primul gol în Serie A în tricoul lui Napoli. A terminat o fază în care s-a întovărăşit cu doi sud-americani. Mereu e nevoie de d-ăştia lângă Vezuviu, că e sângele fierbinte şi alte metafore. Lavezzi a dat drumul la treabă, printr-o deviere cu umărul, ca pe maidanele din Buenos Aires. Marechiaro o dă la un-doi cu Zalayeta, apoi face un dribling scurt, ce parcă are ceva dintr-un crossover din NBA, şi trimite simplu pe lângă Luca Castellazzi.

Nu a fost primul gol în absolut reuşit ca napoletan. Mai dăduse unul cu o lună înainte, într-un meci de Coppa Italia, cu Cesena. dar puţini îşi mai amintesc de el. Oficial, ăsta e începutul poveştii de dragoste dintre băiatu’ cu creastă şi figli del Vesuvio. Probabil şi pentru că e vorba despre o acţiune pornită de la un alt idol al Sudului, Pocho Lavezzi.

În 2007, când Napoli a lăsat definitiv în urmă coşmarul falimentului şi al meciurilor din străfundurile fotbalului italian, puţini îndrăzneau să viseze la ceea ce avea să urmeze. Cu excepţia anilor lui Maradona, fanii napoletani au fost obişnuiţi mai curând cu dezamăgirile şi suferinţele, decât cu victoriile şi bucuriile. Hamsik, pe atunci un puşti de 20 de kile, ud şi îmbrăcat de iarnă, şi Lavezzi erau două mari promisiuni într-o echipă proaspăt revenită în Serie A. Însă cu ei a început actualul Napoli.

Diferenţa e însă că Hamsik a rămas. Pocho a plecat. La fel cum a făcut şi Cavani. La fel cum a făcut şi Higuain. Slovacul a schimbat antrenori, colegi, conducători, dar a continuat să-şi scrie propria istorie. Şi pe cea a lui Napoli. În 2012, când s-a încheiat o aşteptare de peste două decenii a unui trofeu, a fost cel care a consfinţit triumful din finala Cupei. Un gol marcat după un „contropiede micidiale„, vorba comentatorului RAI. Şi o bucurie sinceră, care explică în parte de ce băiatu’ a refuzat mai multe oferte ademenitoare din punct de vedere financiar şi cu perspective mai bune din punct de vedere sportiv pentru a rămâne pe San Paolo.

Aşa a ajuns să fie cel mai longeviv stranier din Italia, dintre cei aflaţi în activitate, şi a fost posibil să-l depăşească pe Maradona. Diego nu mai e cel mai bun marcator din istoria lui Napoli pentru că Hamsik a decis să se identifice cu această echipă şi să-i dea totul, până când a simţit că i-a dat cu adevărat totul. După 12 ani, Marek pleacă de pe San Paolo. Între timp, puştiul firav, fără experienţă în Serie A, a devenit o ditamai legenda. Un colos!

Fanii napoletani i-au iubit cu disperare pe Lavezzi, Cavani şi Higuain şi au crezut despre fiecare că pot să realizeze ce a reuşit Maradona, dar toţi trei au plecat fără să o facă. Hamsik a fost constanta în tot aceşti ani. Nici el nu a făcut ce a făcut Maradona, nici el nu se retrage de pe San Paolo, probabil nici nu a fost la fel de bun, de talentat ca cei trei amintiţi mai sus, dar senzaţia e că, atunci când se va trage linie, unul singur va fi cu adevărat o legendă la Napoli.

Ciao, Marek! Buona fortuna!

P.S. E ceva cu Sampdoria şi legendele lui Napoli. Maradona a marcat primul şi ultimul gol în Serie A contra Doriei, iar ultimul meci pentru Napoli a fost împotriva aceleiaşi echipe. Deşi motivul a fost cu totul altul.

Sursa foto: scoopnest.com